Sunteți pe pagina 1din 57

VEGETATIA ŞI FAUNA

AMERICII
Vegetaţia
 Caracteristici:
- Nu există similitudini între America de Nord şi America de Sud dpdv biogeografic
- Cauza: geneza şi evoluţia separată a celor două blocuri continentale o lungă perioadă de timp
(până în Pliocen)
- Vegetaţia Americii de Nord – asemănări cu vegetaţia din Europa şi Asia
- Vegetaţia Americii de Sud – afinităţi cu cea din Africa şi Australia
- Sudarea celor două blocuri continentale în Pliocen a generat migrări ale unor elemente de floră
şi faună => amestec de specii, mai vizibil în Istmul Central-american
- prezenţa tuturor tipurilor de climă → desfăşurarea tuturor asociaţiilor vegetale cunoscute
 D.p.d.v. floristic, pe continentul american se disting urmatoarele regiuni:
 regiunea holarctică
 regiunea neotropicală
 regiunea antarctică
Regiunea Holarctică
- include America de Nord (până la Rio Grande)
- se caracterizează printr-un număr limitat de specii datorită
climatului mai restrictiv şi distrugerii suferite în perioada
glaciară
- în cadrul acestei regiuni se disting:
 subregiunea arctică
 subregiunea nord-americană de est
 subregiunea nord-americană de vest
 subregiunea sonoriană
1.a. Subregiunea Arctică
 Cuprinde Groenlanda, Arhipelagul Arctic, ţărmurile
nordice ale continentului (între Peninsula Alaska si
Peninsula Labrador).
 Datorita climei reci, flora este foarte saraca
 Lipsa speciilor arborescente
 Mai frecvent apar: mesteacănul pitic, arinul pitic, salcia
pitică, hreanul arctic, murul arctic.
 Numeroşi sunt muşchii si lichenii.
Salcie pitică Mesteacăn pitic
Vegetaţia de tundră

- număr de specii foarte mic


- predomină muşchi şi licheni
- frecvent apar specii de: mesteacăn
pitic, salcie pitică, busuioc.

Vegetatia de silvotundră
Poate fi intalnita de la litoralul E al Labradorului pana la regiunea fluviului
Mackenzie, in regiuni cuprinse intre Pen. Labrador si insula Terra Nova in E,
argipelagul nord-canadian, nordul Câmpiei canadiene si in nordul peninsulei
Alaska.
-se dezvoltă ca urmare a faptului că apare un anotimp scurt cu temperaturi
pozitive
- specii mai numeroase: mesteacănul pitic, arinul pitic, sălcii pitice, hreanul
arctic
1.b. Subregiunea Nord-Americană de Est (Atlantică)

 Cuprinsă între meridianele de 55° - 110° Pădure de conifere


long. V
 Se caracterizează prin eterogenitate
morfologică şi climatică => diversitate de
specii
 In padurile de conifere: cca 3000 de specii
 in cele de foioase: cca 4000-6000 de specii
 in preerii: 4000 de specii de plante.
 Mai multe provincii distincte:
 Provincia nordica (Canada-Alaska)
 Provincia Mississippi-Appalachi
 Provincia preeriilor

Pădure de foioase Preeria nord-americană


Bradul de balsam
Provincia nordică (Canada-Alaska)-este
dominata de prezenta gimnospermelor, cu
multe endemisme: molidul alb si molidul negru,
bradul de balsam, zada americană, chiparosul de
baltă
(pădurea canadiană de conifere).

Chiparosul de baltă
 Provincia Mississippi – Artarul argintiu
Appalachi - se extinde intre Marile
Lacuri si confluenta lui Mississipi
cu Ohio + Munţii Appalachi
 predomină foioasele: fag,
stejar, tei, frasin, arţar, sălcii,
magnolii
 in sud, sub influenta climei
mai calde apar palmieri,
bambuşi, arborele de lalea

Stejar rosu
Arborele de lalea
Dafin
Preeria cu graminee scunde

 Provincia preeriilor - ocupa zona


centrala a continentului
 Vegetaţie de stepă diferenţiată în
funcţie de cantitatea de precipitaţii
- preeria cu ierburi înalte (tall gras) –
zonele mai joase din est (peste 500
mm precipitaţii/an)
- preeria cu ierburi scurte (short gras)
– regiunile mai înalte din vest Preeria cu graminee inalte
 Spre sud şi la contactul cu M-ţii
Stâncoşi – ariditate excesivă –
vegetaţie de semideşert cu graminee
xerofite (Festuca, Stipa, Poa)
1.c. Subregiunea Nord-Americană de Vest
(Pacifica) Arborele vietii

 Se suprapune Muntilor
Cordilieri,intre versantul E al
Muntilor Stancosi si litoralul
pacific, începând din sudul Alaskai
si pana in nordul Californiei.
 Pe versantii vestici, mai umezi,
exista o abundenta de gimnosperme
endemice: arborele vieţii, arborele
mamut (Seqouia gigantea), bradul
Douglass etc.
 In Muntii Cascadelor si Sierra
Nevada apar pinul galben si pinul
de zahăr.
 În podişurile interioare – ariditate Bradul Douglass
excesivă → vegetaţie diferită
(semideşert)
 Numarul tuturor speciilor din
aceasta regiune este cuprins intre
3000-4000.
Arborele mamut (Sequoia gigantea)
1.d. Subregiunea sonoriană
 Numele de la deşertul
Sonora
 Se extinde in sud-vestul
SUA si nordul Mexicului
(climat arid)
 Vegetaţie de semideşerturi
si deşerturi subtropicale si
tropicale
 Flora acestei regiuni
numara cca.10.000 de
specii dintre care se
detaseaza cactaceaele (cca
1500 de specii)
 Plante endemice: agavele
 Mexicul – patria unor
plante de cultură: porumb,
floarea soarelui, fasole,
ardei graşi.
Agave
Regiunea Neotropicală
 Cuprinde
America de Sud (până la 40° lat. S)
America Centrală Istmică şi Insulară
 Diferitelor tipuri de climă (ecuatorială, subecuatorială,
tropicală, subtropicală, temperată) le corespund asociaţii
vegetale caracteristice: păduri tropicale umede, savane, stepe,
deşerturi, păduri temperate.
 Include patru subregiuni:
 Subregiunea chiliano-patagoneză
 Subregiunea braziliană
 Subregiunea central – americană
 Subregiunea Antilelor
2.a. Subregiunea chiliano-patagoneză
 Sudul şi vestul continentului (climă
Nothofagus
temperată): lanţul andin, N Pod.
Patagoniei, pampasul argentinian
 În N Anzilor – Păduri tropicale
umede
 În C şi S – păduri temperate – fag
austral (Nothofagus)
 2 asociaţii tipice: puna şi paramos
 Puna – în podişurile aride înalte
(3.600-4.500 m) (Anzii Centrali)
-ierburi şi tufişuri spinoase, muşchi,
licheni Paramos

 Paramos – în arealele semideşertice


sau la altitudini moderate (Anzii de
Nord) – tufişurile coabitează cu
cactuşii sau cu unele esenţe forestiere
de talie mai mică
 Zona de origine a: cartofului,
tutunului, pătlăgelelor roşii, arborelui
de coca, de chinină
2.a. Subregiunea braziliană
 Include nordul, centrul şi
estul Americii de Sud
 Cea mai bogată în specii –
peste 4.000 specii
arborescente
 Asociaţia vegetală
dominantă: pădurea
tropicală umedă = selva
(bazinul Amazonului)
 Vegetaţia stratificată – cele Igapo forest
mai mari înălţimi depăşesc
70 m
Pădurea tropicală amazoniană (selva)
Selva
Stratificarea vegetaţiei în selva
 Specii:
 palmieri (cocotierul), bananieri, Ceiba
(“regina pădurii varzea”), orhidee, liane,
 arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis)
 nufărul amazonian (Victoria amazonica)
 arborele de cacao, palisandrul etc.
 Plantede cultură: arborele de cauciuc, de
chinină, cacao, maniocul, ananasul
Cocotierul

Arborele de cacao
Nufărul amazonian

Ceiba
Arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis)
2.c. Subregiunea central-americană Pădurea tropicală umedă
 Cuprinde Mexicul de sud, Pen. California,
sudul Floridei si Istmul Panama.
 In partea estica mai umeda, sunt prezente
pădurile tropicale umede, veşnic verzi, cu
ferigi arborescente, palmieri, bananieri,
mahon, lemnul de lămâi
 In partea vestica mai uscata, se gasesc
păduri de foioase cu frunze cazatoare.
 În podişurile înalte din interior apar
savanele.
 Pe ambele fatade ale istmului american se
dezvolta mangrovele

Mangrove
2.d. Subregiunea Antilelor

 Cuprinde Arhipelagurile Antilele


Mari si Mici si Arhipelagul
Bahamas.
 Principalele asociatii vegetale Sierra Maestra
 padurile tropicale umede in
zona de litoral
 savanele in interior.
 Pe terenurile aride si calcaroase -
tufisuri dese si spinoase numite
manigua.
 In Muntii Sierra Maestra
vegetatia este etajată pe
altitudine:
 etajul inferior - yaxales are ca
simbol arborele yaya (palmier).
 etajul palmierului manaca.
 etajul frangales cu numerosi
palmieri si orhidee.
 etajul montan superior cu
tufărişuri scunde si rare.
Regiunea Antarctică

- la sud de paralela de 40° lat. S


- S Patagoniei
- Arh. Malvine
- Ţara Focului
- Vegetaţie sărăcăcioasă: 3 genuri – Acaena, Azorella, Bolax
FAUNA

La fel ca si vegetatia, se deosebesc trei regiuni


faunistice: holarctică, neotropicală şi antarctică

REGIUNEA HOLARCTICĂ include, ca si flora,


urmatoarele subregiuni: arctica, nord-americana de est,
nord-americana de vest si sonoriana.
Reg.HOLARCTICA
REGIUNEA NEOTROPICALĂ se suprapune
regiunii floristice similare din America de
Sud. Se deosebesc 4 subregiuni faunistice:
chiliano-patagoneza, braziliana, central-
americana si cea a Antilelor.
REGIUNEA ANTARCTICĂ
Reg.NEOTROPICALA
1. REGIUNEA HOLARTICĂ
1.a. Subregiunea ArcticĂ
- cuprinde ţărmul de N al continentului, Arhipelagul Arctic si Groenlanda.
- predomina animalele specifice regiunilor polare şi subpolare, comune Laurasiei: ursul
polar, vulpea polara, iepurele polar, focile, morsele, renii.
- endemisme: boul moscat groenlandez si cel nord-american, şobolanul moscat, cerbul
wapiti, antilopa americană si castorul-veverita cu parul rosu.
Reni
Cerbul Wapiti

Foca
Boul moscat - detine recordul în
rândul mamiferelor, pentru blana cu
cele mai lungi fire. Acestea ating
lungimea de 1 m si formeazã o
manta groasã de lânã care îi permite
sã reziste foarte bine la
temperaturile glaciale din zonele în
care acesta trãieste: tundra
canadianã arcticã, Alaska si
Groenlanda. Trãieste în turme de
pânã la 60 de indivizi.

Vulpea polara - este adaptata la


clima rece, având o blană
deasă. Lungime de 65-90 cm,
înălțime de cca.30 cm. și-o
greutate de 5 kg. Hrana vulpilor
constă din rozătoare, insecte,
fructe, ouă și pui de păsări,
cadavre de animale. Are blana
de culoare albã iarna si cafenie
vara. Detine recordul numãrului
de pui la o nastere: cca. 11 pui.
Principalii inamici ai vulpii
polare sunt lupul, râsul si omul.
Ursul polar - urs alb care trăiește
în zonele nordice înghețate ale
Oc.Arctic, fiind cel mai mare animal
de pradă întâlnit pe uscat. Are o
greutate de 300-600 kg (masculii)
și 150-300 kg (femelele), înălțimea
de 1,8 m și lungimea pana la 3 m.
Simte prada de la 30km depărtare.
Consuma în special pui de foca.
Durata vieții sale este de 35-40 ani.
Se apreciază ca există aprox.40 mii
de exemplare în sălbăticie.
Morsele - sunt mamifere mari,
semi-acvatice, care trăiesc în mările
reci din emisfera nordică. Există 2
subspecii: de Atlantic și de Pacific.
Morsa de Pacific e puțin mai mare,
masculul cântărind până la 1800 kg.
Mai sunt cunoscute și ca elefanți de
mare. Există aprox. 15mii de morse
de Atlantic: ele trăiesc în zona arctică
canadiană, în apele Groenlandei.
1.b. Subregiunea nord-americană de est (Atlantică)
-se întinde din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri).
-fauna provinciilor forestiere se remarcă prin cerbul de Virginia, elanul uriaş de
Alaska, castorul, ratonul, opossumul, vizonul, vulpea cenuşie, ursul etc.
-Intre pasari se remarca curcanul salbatic, gaiţa albastră, ierunca americană.
-in preeria cu ierburi înalte trăiesc cerbul-catâr, bizonul, coiotul ,vulpea de prerie,
căţelul preeriilor, crotalul, etc.

Vizon Raton
Castor

Opossum
Elanul - trăiește în pădurile din
emisfera N, în zona temperată și
subarctică. Elanul nord-
american are coarnele mai
palmate decat elanii din Eurasia,
si pot fi mai lungi de 1 m.
Subspecia din Alaska atinge o
înalțime până la 2 m. Masculii
cântăresc între 380-530 kg iar
femelele între 270-360 kg. El se
hrãneste cu frunze, ferigi si
muschi.
URSUL BRUN -traieste in NV Americii
de N. Are cca 2,5 m lungime, aprox.
1,5 m inaltime și o greutate maximă
de 600 kg. Poate trăi până la 30 de
ani în natură și până la 50 de ani în
captivitate. Se hrãneste cu plante,
ciuperci, insecte, miere si peste.
Când iarna se apropie, ursul îsi
amenajeazã un bârlog pentru lunga
sa hibernare. Femela aduce pe lume
1-3 pui.
Bizonul american -bovină
sălbatică. Cantareste intre 450-
1350 kg, si are o inaltime de Cerbul-catâr
aprox.1,8 m. Durata vieții este în
jur de 33 ani. Este cel mai
puternic mamifer ce trăiește pe
marile câmpii ale Americii de
Nord. Mănâncă frunze, cartofi,
iarbă uscată și mușchi. Azi există
aprox. 10 mii de bizoni
americani, toți trăind în zone
protejate.
Coiotul -animal carnivor care are un
aspect asemănător lupului. Are o
lungime de 1 m, înălțimea de 50cm,
greutatea între 9-22 kg. Trăiește în
America de Nord, de la regiunile
subpolare din Canada și Alaska, pe tot
teritoriul SUA și Mexicului până în Costa
Rica, fiind adaptat la habitate diferite
ca regiuni de preerie sau de pădure.
Animalul consumă cadavre, rozătoare,
păsări, șerpi sau vulpi; mai consumă
fructe de pădure.Un coiot trăiește în
Căţelul preriilor -este un mic rozãtor de circa
30 cm lungime. El trãieste din Canada pânã
în Mexic. Câinele preriilor îsi datoreazã
numele strigãtului sãu, care aduce cu lãtratul
unui câine. Se hrãneste cu ierburi.

CROTALUL - este ruda americanã a


viperei. Exemplarele pot  atinge 2-3 m,
avand ca principala caracteristica
prelungirea osoasa de  la sfarsitul cozii
(asa-numitii clopotei). Ziua stã la umbrã,
iar noaptea iese sã vâneze. Prãzile sunt
constituite din rozãtoare, pãsãri si
broaste. Cea mai periculoasa si cea mai
mare specie nord americana este crotalul
diamante.
Gâsca de Canada - este cea mai
cunoscutã dintre gâstele sãlbatice. Este
gâsca cea mai rãspânditã în America de
Nord. Sosirea acestora pe cerul canadian
anuntã schimbarea anotimpului. În
perioada de reproducere, cuplul îsi
amenajeazã cuibul într-un tufis în
apropierea unui râu sau lac.
Huhurezul Strix Occidentalis –
Huhurezul este o păsăre nocturna. Se
hrănește cu mamifere mici, în special cu
șoareci. Genul Strix cuprinde 21 de specii.
Traieste numai in padurile naturale de
conifere de pe coasta NV a Americii de N.
Este cea mai rara specie de pasari din
Canada.
Mierla de pajiste Ierunca americana
1.c. Subregiunea nord-americană de vest (Pacifică)
–cuprinde teritoriile dintre Munţii Stâncoşi şi zona litorală a Pacificului, din S Alaskăi
până în N Pen.California.
-fauna cuprinde numeroase endemisme: cerbul cu coadă neagră, ursul Muntilor
Stancosi (grizzly), capra zăpezilor, veveriţa castor, iepurele californian, etc.

Grizzly

Iepure califonian

Vidre de mare
Capra Muntilor Stâncosi -are blana
deasã si picioarele scurte si trãieste în
V Canadei. Ea
escaladeazã stâncile cu multã agilitate.
Principalii inamici ai caprei Muntilor
Stâncosi sunt puma, acvila regalã si,
mai rar, ursul si omul (care o vâneazã
ca trofeu).

Puma (leul de munte) -mamifer


carnivor, care trăiește izolat. Este
răspândit în SUA, în Mexic și în
America de Sud. Noaptea vânează și
ziua doarme în copaci. Atacă animale
de talie mare ca cerbi, elani, reni,
dar și rozătoare ca șoareci, șobolani,
veverițe, castori, oposum, coioți. Are
înălțimea de 0.7 m, lungimea de 1,3
m (masculii) și 1,1 m (femelele).
Masculii cântăresc frecvent mai mult
de 100 kg, pe când femelele nu
depășesc 50 de kg.
Muflonul -oaie sãlbaticã.
Trãieste în cete de cca 10
indivizi, care se deplaseazã în
munti. Se intalnesc în America
de N, Europa, Africa si în Asia.
Greutatea de 25-50kg,
lungimea de 1,1-1,3m,
înaltimea de 65-75cm. Coarnele
masculului sunt foarte lungi,
pot depasi 1 m. Prãdãtorii lui
sunt lupul si puma.

Antilopa americana
Mustangul -cal salbatic, care se intalneste in
V S.U.A. Traieste in herghelii, in preriile
nepopulate de om. Animal rezistent la temp.
ridicate, cat si la cele scazute. In timpul iernii se
deplaseaza pe distante lungi in cautarea hranei.
Carnea acestor cai era folosita pentru hranirea
animalelor de companie si a oamenilor. Inainte
de colonizarea intregului continent N-american
in preriile si podisurile cu vegetatie abundenta
ale Muntilor Stancosi se gaseau sute de mii de
exemplare.

Vulturul plesuv (vulturul cu cap


alb)- existã 15 specii diferite de
vulturi. Cel mai înalt si mai puternic
dintre ei este vulturul plesuv. Are o
anvergurã a aripilor de aprox.3 m si
cântãreste cca.8 kg. Se hraneste cu
peste. În sălbăticie trăieste 20-30
ani, iar in captivitate până la 60 ani.
Este singura specie de vultur
endemica din America de N.
1.d. Subregiunea Sonoriană
–ocupata de deşerturi si semideşerturi.
-prezinta caractere de tranzitie intre regiunile holarctica si neotropicala.
-ocupă deşertul Sonora din S SUA, N şi centrul Mexicului, precum şi o parte din
Pen. California.
-endemismele sunt reprezentate prin marsupiale, rozatoare, reptile.
-dintre mamifere: pisica-veveriţă
-dintre reptile: soparla Gila, broastele testoase mexicane
-dintre rozatoare: soarecii cu buzunare si veveritele.
-un element curios: peştele-pisică umblător

Soparla Gila Peştele umblător Mexican


Pisica veverita – se intalneste din
centrul si V S.U.A si pana in S Mexicului.
Are o lungime de 30-42cm, o coada de
31-44cm si o greutate de 0,8-1,5kg. Se
hraneste cu pasari, reptile, fructe si
nuci. Are o coada cu inele negre si albe.

Condorul -pasăre răpitoare care trăieste în


America de Nord și America de Sud. Exista 2
specii: condorul andin si condorul californian.
Are lungimea de 1-1,5 m și anvergura aripilor
de 2,9-3,5 m. Adulții cântăresc 10-15 kg.
Durata medie de viață atinge 50 de ani. Din
cauza vânării excesive, defrișărilor și poluării,
habitatul acestei specii de vulturi a fost redus
semnificativ.
Regiunea Neotropicală
 Cuprinde
America de Sud (până la 40° lat. S)
America Centrală Istmică şi Insulară
 Din America de Nord au pătruns înspre sud: jaguarul, puma,
tapirii, lamele, pecarii (ultimele trei au dispărut din America
de Nord devenind endemice pentru America de Sud)
 Include patru subregiuni:
 Subregiunea chiliano-patagoneză
 Subregiunea braziliană
 Subregiunea central – americană
 Subregiunea Antilelor
2.a. Subregiunea chiliano – patagoneză
- numeroase specii endemice:
nutria, lama, vicuña, guanaco, tuco-tuco (mic rozător), ursul negru cu ochelari, câinele
lui Magellan, câinele enot, condorul, şinşila, viscacia, nandu (struţul american), puma

Viscacia

Tuco-tuco

Şinşila
Guanaco Vicuña

Alpaca

Lama
Condorul
Nandu

Câinele enot
2.b. Subregiunea braziliană

 Cea mai bogată în specii


 Rozătoare: capybara (cel mai
mare rozător din lume, peste 1 m
lungime)
 Maimuţe: maimuţa urlătoare, Capibara

lemurieni
 Pecari, Tapiri (cele mai mari
animale din selva)
 Furnicarul, tatuul, leneşul
 Jaguarul
 Lilieci, reptile – anaconda,
caimanul de mlaştină, şopârle
 Peşti - piranya
 Păsări: tucanul, colibri, papagali
 Foarte multe insecte
Leneşul Tapir
Furnicar Tatu

Pecari
Anaconda

Piranya

Caiman
Papagali
Pasărea colibri

Insecte
Jaguarul - este un mamifer
specific continentului
american. La maturitate
jaguarul are intre 59-95 kg,
masculii putand ajunge până
la 150 kg. Lungimea variază
de la 1,6-1,8 m. Arealul actual
al jaguarului se întinde din
Mexic până in N Argentinei.

Tucanul - este o pasãre care


trãieste în America Centralã
si de Sud. Se hrãneste cu
fructe cãrnoase, grãunte,
insecte si pãianjeni. Penele
sale sunt folosite la fabricarea
podoabelor si-a ornamentelor.
2.c. Subregiunea central-americană
-se suprapune partii sudice a Californiei, Mexicului, Floridei si istmului Panamez.
-prezinta o fauna de amestec intre cele doua regiuni majore, holarctica si neotropicala.
-endemisme: soarecele marsupial, porcul spinos arboricol, sarpele boa imperial,
-păsări: quetzalul

Quetzalul

Soarece marsupial

Porc spinos
2.d. Subregiunea Antilelor
-cuprinde Arhipelagul Antilele Mari (Cuba, Jamaica, Haiti, Puerto Rico), Antilele
Mici si Bahamas.
- faună săracă
-specii: soarecii, sopârlele (specii de iguane), broasca de Antile, crocodilul de Cuba,
salamandra cavernicolă
-cca 300 specii de pasari din care 70 sunt endemice (ex. pasarea Tocororo).
Tocororo Iguane
Salamandra cavernico

Crocodil de
Cuba
Regiunea Antarctică

- la sud de paralela de 40° lat. S


- S Patagoniei
- Arh. Malvine
- Ţara Focului
- animalele sunt asemănătoare cu cele din subregiunea chiliano -
patagoneză
- În Arh. Malvine trăiesc pinguini, albatroşi, pescăruşi, insecta
lui Racoviţă