Sunteți pe pagina 1din 10

AMERICA–CADRUL

NATURAL

COLEGIUL ”MIHAI VITEAZUL” INEU


PROF. RĂDUCAN SORIN AUREL
AM
ER Este formată din două mari
IC
A subcontinente
DE
NO - America de Nord (America Anglo-
RD Saxonă)
- America de Sud (Latină), legate
AM
E
printr-o parte mai îngustă numită
RI
CA - America Centrală (Istmică)
CE
NT
RA

AM
ERI
CA
DE
SUD
SPECIFICUL GEOGRAFIC
 Ordonarea reliefului sub forma unor fâşii paralele, orientate pe direcţia N-S

 Prezenţa celor mai întinse lacuri glaciare datorită calotelor glaciare care au afectat continentul nordic

 Acoperită cu cea mai mare suprafață forestieră

 Continuitatea geografică a americii de nord în zona Canalului Panama printr-o parte continetală şi una insulară

 Delimitarea populaţiei predominant anglo-saxone, în nord, de cea preponderent latină (hispanică), în sud

 7. Existenţa unora dintre cele mai mari metropole mondiale (New York, Rio de Janeiro şi Ciudad de Mexico)

 Ţărmurile drepte, cu golfuri şi insule puţine

 Altitudini foarte mari ale sistemului andin -6960 m Aconcagua

 Cel mai lung sistem muntos al lumii

 Cea mai înaltă cascadă de pe glob –Angel 979m

 Cel mai arid deşert de pe glob – Atacama

 Varietatea climei, vegetaţie şi faunei

 Existenţa unei câmpii foarte întinse şi foarte joase,

 străbătută de cel mai mare sistem hidrografic al planetei(amazonul)

 Prezența unor vechi civilizaţie incaşă-în Munţii Anzi.


POZIȚIA
GEOGRAFICĂ ȘI
EXTERMITĂȚI
Africa este al treilea continent ca suprafață (30.221.532 km2) de pe glob, după Asia și America,
fiind singurul continent situat în toate cele patru emisfere. Africa se învecinează cu două continente (în
nord cu Europa și în nord-est cu Asia) și este înconjurată de două oceane:
Oceanul Atlantic, în vest și Oceanul Indian, în est.
Africa este un bloc continental masiv, caracterizat de simetrie latitudinală, determinată de faptul
că punctele extreme nordic și sudic sunt situate la distanţă aproximativ egală faţă de ecuator.
ȚĂRMURILE
Africa este un continent masiv, cu linia
ţărmului puţin fragmentată, cu puţine insule, golfuri și
peninsule.
• Țărmul nordic are ieșire la Marea Mediterană, în
partea sa estică formându-se una dintre cele mai
mari delte din lume (Delta Nilului) ( 4 ). În
Peninsula Sinai, pe teritoriul Egiptului, a fost
construit Canalul Suez (inaugurat în anul 1869),
care face legătura între Marea Roșie și Marea
Mediterană. Până la con- strucţia acestuia,
schimburile comerciale maritime între Asia și
Europa se realizau prin înconjurarea Africii.
Țărmul nord-estic, care desparte Africa de Asia, este
constituit din litoralul Mării Roșii, situ- at între Canalul
Suez și strâmtoarea Bab-el-Man- deb, continuat cu
litoralul Oceanului Indian, până la Capul Guardafui. În
dreptul acestui cap se află Arhipelagul Socotra, care
include insula omonimă, numită și Insula
Extraterestră, datorită vegetaţiei sale unice.
• Țărmul estic, cu ieșire la Oceanul Indian, este
caracterizat de existenţa celei mai mari peninsule
de pe teritoriul Africii, Peninsula Somalia (Cornul
Africii) și celei mai mari insule (Insula Madagascar)
• Țărmul sudic este scurt, având deschidere la
Oceanul Indian.
• Țărmul vestic are ieșire la Oceanul Atlantic, aici
fiind prezent și cel mai mare golf al Africii, Golful
Guineei.
RELIEFUL AFRICII
Relieful Africii este dominat de platouri și arii depresionare imense, intens modelate de către factorii externi, în timp ce
unităţile montane apar izolat.
A. Relieful montan este slab reprezentat, prin munți de încrețire în nord (Munţii Atlas) și în sud (Munţii Capului, Scorpiei),
iar în est prin munți vulcanici (Munţii Kilimanjaro, Kenya). Formarea munţilor vul canici din est se datorează existenţei
Riftului African, care se desfășoară de la Marea Roșie până în zona de vărsare a fluviului Zambezi. În lungul acestui imens
graben, s-au format vulcani foarte înalţi Kilimanjaro, 5.895 m și Kenya, 5.199 m și lacuri tectonice (Victoria,Tanganyika,
Malawi).
B. Relieful de podiș se desfășoară pe suprafeţe întinse, fiind fragmentat de intercalaţiile zonelor depresionare. Cele mai
extinse din Africa sunt podișurile: Angolei, Etiopiei, Shaba, iar cele mai întinse arii depresionare sunt depresiunile: Congo și
Ciad.
C. Câmpiile ocupă suprafeţe restrânse, fiind situate în zona litorală: Câmpia Somaliei ,Câmpia Mozambic, Câmpia .

În estul continentului se
desfășoară un sistem de falii foarte
adânci, care determină desprinderea
unei noi plăci tectonice (placa
somaleză) din placa africană.
Această ruptură a început să se
producă în urmă cu 22-25 milioane
de ani, iar deplasarea se realizează
cu 6-7 mm pe an.
În aceste condiții, specialiștii
apreciază că în aproximativ 50
milioane de ani se va forma un nou
continent, iar zona de rift care
măsoară peste 6.000 km va deveni
un ocean. În prezent, de-a
lungul acestui graben uriaș se află
lacuri tectonice, lungi și adânci
(Tanganyika, cel mai lung: 337 km;
Victoria, cea mai
mare suprafață: 68.800 km2) și
vulcani activi (Kilimanjaro).
CLIMA AFRICII
Zonele de clima se dispun simetricla nord și la sud de ecuator, astfel:
1. CLIMA ECUATORIALA -(0°-5° latitudine nordica și sudica), cu temperaturi medii anuale ridicate tot timpul anului
(peste 25° C), ploi toreniale zilnice (3000-4 000 mm/an), se manifesta calmul ecuatorial – mișcarea
ascendenta a aerului;
2. CLIMA SUBECUATORIALA- (5°-12° latitudine nordica și sudica), cu doua anotimpuri calde: vara ploioasa (cu calm
ecuatorial) și iarna secetoasa (bat alizeele);
3. CLIMA TROPICAL SEMIARIDĂ- se dezvoltă pe o fâșie îngustă, făcând trecerea dinspre climatul subecuatorial spre
cel tropical arid (uscat)
4. CLIMA TROPICAL-USCATA (12°-30° latitudine și sudica): se manifesta pe cele doua tropice, unde bat alizeele, este
caracterizata prin uscaciune (precipitaii sub 250 mm/an); se formeaza deșrturi cu variații mari de temperatura de la zi la
noapte;
5. CLIMA SUBTROPICALA (MEDITERANEANA),-la extremitaile nordica și sudica (peste 30° latitudine),
cu temperaturi medii anuale de 15°-17 °C; vara calda,secetoasa, iarna blânda, ploioasa (pe țarmul Marii mMditerane).
HIDROGRAFIA AFRICII
În Africa se află mari fluvii ale lumii atât după lungime (Nil), cât și după volumul de apă transportată
și întinderea bazinului hidrografic (Congo/Zair).
În funcție de relief, rețeaua hidrografică s-a organizat în trei mari sisteme hidrografice teritoriale: spre Oceanul
Atlantic, spre Oceanul Indian și spre Marea Mediterană. Râurile tributare Mării Roșii sunt foarte puține, scurte, cu
debite scăzute și nu se impun într-un sistem.
Majoritatea fluviilor africane sunt doar parțial navigabile, ca urmare a numeroaselor praguri și cascade (Victoria, pe
Zambezi), dar prezintă un ridicat potențial hidroenergetic.
ELEMENTELE BIOPEDOGEOGRAFICE ALE AFRICII
Caracteristicile climei impun în spațiul african condiții de viață foarte diferite și, ca urmare, arealele cu vegetație și
faună abundente și foarte diversificate contrastează puternic cu cele aride, în care trăiesc doar câteva specii de plante
și animale. Zonele biogeografice se dispun relativ simetric față de ecuator, dar au extinderi diferite.
De la litoralul atlantic până la vest de marele rift est-african, de-o parte și de alta a ecuatorului, se desfășoară pădurea
ecuatorială. Aceasta este urmată la nord și la sud de savane, care formează o cuvertura vegetală de ierburi înalte
presărată, pe alocuri, cu accacii
și baobabi sau întreruptă de pădurile-galerii ce urmăresc cursurile de apă. Trecerea la zona deșerturilor nu se
realizează brusc, covorul vegetal compact al savanei fiind înlocuit treptat de ierburi din ce în ce mai rare și mai
scunde și de arbuști țepoși, adaptări specifice îndelungatelor perioade secetoase ale climatului semideșertic. În
deșerturi, vegetația foarte săracă este reprezentată îndeosebi de tufișuri spinoase sau cu frunze mici și groase. Pe
suprafețe relativ restrânse, în nordul și sudul africii se extinde zona mediteraneană.