Anatomia și

fiziologia sistemului
cardiovascular
1. Inima. Particularităţile muşchiului cardiac.
2. Ciclul cardiac, cardiograma, automatismul inimii.
3. Circulația sângelui prin vase. Circulaţia coronară.
4. Presiunea arterială și pulsul.
5. Reglarea nervoasă şi umorală a activităţii cardiace.
6. Primul ajutor în caz de lezare a vaselor sangvine.
 Inima. Structura
 Greutatea medie 250 - 360g
 Lungimea - 12-13 cm, diametrul - 9-10,5
cm
amplasată în pericard- sac seros.
 Stratul extern - epicardul, mediu
muscular- miocard,
 intern- endocard.

este împărţită de un sept - în partea

stângă şi dreaptă - fiecare dintre ele constă
din atriu şi ventricol.
Între acestea valvule - se deschid doar în
direcţia ventricolelor. În stângă - valvula
bicuspidă (mitrală), iar în partea dreaptâ
– tricuspidă.
În locul de ieşire a aortei din ventriculul
stâng şi arterei pulmonare din ventriculul
drept - valvulele semilunare, care au
formă de buzunare.
 Activitatea inimii
Contracţia camerelor inimii = sistolă,
iar relaxare = diastolă.
O contracţie + o relaxare = ciclul
cardiac.
Ciclul cardiac: trei faze:
I (P) sistola atriilor - 0,1 sec - (se
mărește la încetinirea conducerii
artio-ventriculare)
II (QRS) sistola ventricolelor - 0,3 sec -
bifurcarea vârfului R în extrasistolă.
III (ST) pauza generală - 0,4 sec. –
bradicardie
Actualmente lucrul inimii este înregistrat cu ajutorul electrocardiografului, care
dispune de electrozi speciali. Ei se amplasează în anumite puncte ale
organismului. Înregistrarea se numeşte elecrocardiogramă.
 Automatismul inimii
 Inimia are capacitateade a se contracta
independent de factorii externi, datorită
impulsurilor care apar în însăşi inimă =
automatism.
 În miocard sunt fibre tipice care
îndeplinesc funcţia contractilă şi atipice
în care apare excitaţia şi se transmite
de la atrii către ventricule = sismemul
conducător al inimii:
 numeşte nodul sino-atrial (Kiss-Flak);
 nodul atrio-ventricular (Ashoff-Tovara);
 ventricular (fasciculul Hiss) cu cele 2
ramuri: fibrele Purkinje

Procesul de excitaţie în inimă apare pentru prima dată în nodul sino-atrial, apoi
se răspândeşte şi pe alte sectoare ale sistemului conducător al inimii, până în
sfârşit excitaţia de la musculatura atipică se transmite la ţesutul muscular tipic al
inimii. Excitându-se, musculatura tipică se contractă, dezvoltând o încordare pentru
propulsare sângelui în aortă şi aptera pulmonară.
Cardiograma în patologii cardiace
 Circulația sângelui prin vase
artere - vasele prin care sângele circulă de la
Inimă; vene - aduc sângele spre inimă.
Capilare - vase de dimensiuni mai mici.
Circulația sângelui este:
dublă (2 circuite) şi completa (sângele încărcat
cu O2 nu se amestecă cu cel cu CO2).
Circulaţia mare (inima – corp – inima) ventriculul
stâng - artera aorta (sânge cu O2) - ţesuturi şi
organe.
De la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO2
- cele două vene cave (cavă superioară şi cavă
inferioară) - în atriul drept.
Circulaţia mică (inima – plămâni – inima)
ventriculul drept - artera pulmonară, (sânge
cu CO2). - spre reţeaua capilară din jurul
alveolelor, schimb de gaze, sângele cu O2 este
colectat de venele pulmonare (4), transportat
la atriul stâng.
Frecvența
contracțiilor cardiace

FCC – numărul de
contracții ale inimii într-un
minut - în confort = 75
contracții pe minut.
Ritmul obişnuit, fiziologic,
regulat al inimii unei
persoane sănătoase = Tahicardia - accelerarea
„ritm sinusal“, variază FCC   (>90).  
între 60-100 de bătăi pe Bradicardie - diminuarea
minut FCC (<60 de bătăi/minut).
 Pulsul
 Cu fiecare contractie
este împins în aortă un
val de sânge, care
izbeste sângele existent
în vas și se propagă ca
o undă, dând pulsul.

Poate fi palpat: 
- încheieturile mâinilor
- picioarelor
- interiorul cotului
- partea laterală a gâtului
 Valori normale ale pulsului

 adult: 60 - 80 / minut;
 copil: 90 - 100 / minut;
 nou nascut: 130 - 140 / minut
 Hemodinamica
curgerea sângelui  prin aparatul
circulator este determinată de doi factori:
 diferenţa de presiune de la un capat la
altul al sistemului circulator;
 rezistenţa opusă la deplasarea
sangelui prin vase.
Menţinerea unei presiuni
eficiente a sângelui, este obligatorie
pentru ca sângele să ajungă de la inimă
la ţesuturi şi apoi să se reîntoarcă la
inimă.
În timpul unui ciclu cardiac,
presiunea maximă se constată în
sistolă (presiunea sistolică) cea minimă
- în diastolă (presiunea diastolică).
 Presiunea sângelui
Propulsarea sângelui este asigurata de contractia ventriculara, cea mai
mare importanță revenind ventricului stâng; sângele este împins la
fiecare contractie, dar curge în curent continuu, datorita elasticității
pereților arteriali. 
Peretii arterelor opun rezistența, ceea ce face ca sângele să fie sub o
anumită tensiune, denumita tensiune arteriala (TA)
Unităţi de măsură: PA se exprimă cel mai frecvent în mmHg (milimetri
coloană de mercur).
Presiunea sângelui scade odată cu diametrul vaselor scade: în arterele
mari - Pmaximă (în sistolă =120 mmHg) și P min (în diastolă =60 - 70
mmHg), în arteriole = 60 mmHg, a capilarelor arteriale = 35 mmHg, la
nivelul capilarelor venoase =10 mmHg și în venele cave, aproape de
atriul drept, ajunge la zero.
Parametrii PA
 1. Presiunea sistolică (maximă) - reprezintă presiunea cu care
este propulsat sângele în sistemul vascular, în timpul sistolei
ventriculare (100-120 mmHg)
 2. Presiunea diastolică (minimă) - presiunea cu care se
deplasează sângele în diastolă. Valorile normale reprezintă ½ din
presiunea sistolică, plus 10 mmHg (60-80 mmHg)
 3. Presiunea diferenţială sau a pulsului (ΔPA) este presiunea
sistolică minus presiunea diastolică. Valoarea optimă: 45 – 50
mmHg.
 4. Presiunea medie - este presiunea la care sângele ar circula în
flux constant. PA medie = 1/3ΔPA + PAD. Valoarea optimă 95 -
100 mmHg.
Valori ale PA
 Mărirea – hipertensiune
 Micșorarea - hipotensiune
VARIAŢII FIZIOLOGICE ȘI PATOLOGICE ALE PA

Variaţii fiziologice
Creşteri ale PA

- Cu 3-4 mmHg la braţul drept faţă de cel stâng –

-este mai mare la membrele inferioare, faţă de membrele
superioare: cu 20-40 mmHg PAS şi cu 10-20 mmHg PAD,
- În timpul efortului fizic
-În digestie, cu 10-20 mmHg
- Expunerea la frig
- Sarcină, mai ales în trimestrul III
- Obezitate
-Teamă, durere, emoţii, inclusiv cele provocate de vederea
doctorului: hipertensiune de „halat alb”
Scăderi ale PA

-În somn, cu până la 20 mmHg mai mică decât în cursul

zilei
- Imediat după efortul fizic
- Când creşte temperatura ambiantă
- La sportivii antrenaţi

Variații patologice
PA sistolică:
- în febră
- hipertiroidism
-insuficienţa aortică
PA sistolică şi diastolică:
-boala hipertensivă
-ateroscleroză ș. a.
 Hemoragia
este scurgerea sângelui în afara sistemului vascular.
Dupa tipul vasului lezat poate fi:

 arterială
 venoasă
 capilară

Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi

 mică: se pierde pâna la 500 ml sânge - tensiunea arterială și

frecvența cardiacă se mentin în limite normale.
 medie: se pierd 500 - 1000 ml de sânge - apare agitatie, ameteli
în ortostatism, tegumente palide, reci, TA sist > 100 mm Hg.
 mare: se pierd 1000 - 1500 ml - paloare, transpiratii reci,
tahicardie si hipotensiune arteriala
 foarte gravă: pierderi de peste 1500 - 2000 ml, TA mică
 Hemostaza
reprezintă oprirea curgerii sângelui: spontan - prin reacție locală a
organismului (hemostaza spontana) sau provocată - prin diferite
gesturi terapeutice (hemostaza terapeutica).
Hemostaza poate fi provizorie sau definitivă. 
Hemostaza provizorie:

Compresia digitală – în funcție de nivelul hemoragiei
 Pansamentul compresiv - se utilizează pansamente sterile puse
direct pe rană și comprimate ferm cu podul palmei.
 Garoul - se foloseste doar în cazuri extreme și în situația în care
hemoragia nu se poate controla prin alte metode. Se poate improviza
- curea, cravata etc). Aceste oprește și circulația sângelui mai jos de
locul aplicării, deaceea se mentine nu mai mult de 2 ore. E însoțit de
un bilet pe care se notează: nume, prenume, ora exactă a aplicării.
După fiecare 20 – 30 minute se slăbeste puțin. Ridicarea garoului se
face doar în condiții de spital sau de personal competent.
Circulația coronară
Muşchiul cardiac dispune de un
circuit sangvin specific-cardiac
(propriu). El primeşte sânge prin
arterele coronare (stângă şi
dreaptă) care îşi au începutul în
arcul aortei.
La fiecare contracţie a inimii în Infarctul miocardic = atac de cord
arterele coronare trece - întreruperea fluxului sangvin la
aproximativ 10% nivelul unei porțiuni a cordului, ce
determină moartea celulelor
La o activitate normală a inimii miocardice.
sunt necesare 250-300 cm3 de Simptomele:
sânge, iar la o suprasolicitare durere bruscă de piep, dispnee,
grețuri, vomă, palpitații, transpirații și
fizică circa 2000 cm3.
neliniște
 Stopul cardiac
 Stopul cardiac → încetare spontană, ireversibilă a activităţii
cardiace
 Cauze:

– boli cardiace ischemice;

– cardiomiopatii;
– infarctul miocardic;
 Simptomele : pierderea brusca a cunostintei, oprirea respiratiei
normale si lipsa semnelor vitale.
 Actionati pe moment.
 Chemati imediat o ambulanta - 112
 Aplicati victimei o resuscitare cardiopulmonara:
Primul ajutor în stop cardiac
 Aflati daca victima respira.
 Daca nu respira normal, faceti-i
respiratie gura la gura, prinzand-o de
nas si suflandu-i aer pe gura, pana
cand i se ridica pieptul.
 Repetati de 2 ori, timp de cate
1secundâ.
 Daca nu respira normal, nu tuseste sau
nu se misca, incepeti compresia
pieptului: Apasati pieptul victimei cu
putere, de 30 de ori.
 Alternati respiratia gura la gura cu 30
de apasari rapide ale pieptului, panâ
când sosește ambulanța.
 Reglarea nervoasă și umorală a activităţii cardiace
 Reglarea nervoasă:
Nervii vagi îşi au începutul în bulbul
rahidian, inhibă activitatea cardiacă
simpatici – pleacă de la nodul cervical
simpatic, amplifică ritmul activităţii
cardiace (excitarea receptorilor
arterei carotide, reflexul Danini Așner
- reduc activitatea cardiacă).
Reglarea umorală:
Adrenalina – sporeşte ritmul şi amplifică
activitatea inimii şi îngustează Sporirea concentraţiei de K+,
lumenul vaselor sangvine; inhibă activitatea inimii,
acetilcolina, lărgeşte lumenul vaselor sporirea concentraţiei Ca+2
sangvine şi încetineşte şi micşorează provoacă sporirea ritmului şi
amplitudinea activităţii cardiace. amplificarea activităţii cardiace.
 Sistemul limfatic
Este format dintr-o reţea de
capilare închise pereţii cărora sânt
foarte permiabili
Lichidul care circulă = limfa
colectată în inaniţie - un lichid incolor, şi
spre deosebire de plasma sângelui,
conţine de 2-3 ori mai puţine proteine.
colectată după alimentaţie cu hrană grasă -
netransparentă, alb-lăptoasă, deoarece
conţine grăsimi emulsionate.
Greutatea specifică şi viscozitatea e mai
mică decât a plasmei – conține mai
puţine proteine.
Capilarele limfatice se varsă în vasele
PH limfei este bazic.
limfatice, apoi în 2 canale limfatice mari:
Limfa conţine fibrinogen, deaceea ea se
cervical şi toracic, ce se varsă în
poate coagula, formând un chiag gălbui.
venele subclavii.
Cantitatea/ 24 ore = 1200-1600ml.
Spre deosebire de vasele sangvine,
vasele limfatice servesc doar pentru
refluxul limfei.
În drum spre vene, limfa trece prin nişte
filtre biologice, numite ganglioni
limfatici – filtre biologice, rețin microbii
 EVALUAREA 1
1. Ce prezintă sângele din punct de vedere histologic și de
ce are culoare roșie?

2. Numiți anticoagulantul natural (uman) ce împiedică

coagularea sângelui. Ce anticoagulanți sintetici cunoașteți?

3. Selectați răspunsul corect.

Volemia prezintă:
1) proprietatea de coagulare a sângelui,
2) volumul de sânge din organism
3) mișcarea sângelui prin vase
4) Pierderi mari de sânge
4. Hematiile, leucocitele și trombocitele sunt
elementele figurate ale sângelui.

a) Prezentaţi comparativ eritrocitele și trombocitele,

precizând pentru fiecare: câte două caracteristici, rolul;
b) tipurile de leucocite și ponderea în stare fiziologică.

5. Calculați volumul plasmei și a elementelor figurate

ale sângelui unui copil, știind următoarele:

-volumul sangvin reprezintă 7% din masa corpului;

-plasma reprezintă 55% din volumul sangvin;
-copilul cântărește 46 de Kg.
5. Un pacient necesită transfuzie de sânge. Care sunt
condițiile și posibilitățile?

6. Automatismul inimii se datorează:

a) Miocarului
b) fibrelor tipice
c) fibrelor atipice
d) Sismemului conducător

7. Enumerați deosebirile dintre

a) sângele arterial și venos,
b) artere și vene
8. Valorile presiunii arteriale ale unui
pacient sunt 138/85.

Stabiliți:
presiunea sistolică
presiunea diastolică
presiunea pulsului
presiunea medie