Metoda somatometrica : este utila mai ales in studiul populatiei
pentru ca rezultatele masurarilor pot face obiectul unor prelucrari statistice Iinstrumente necesare pentru masurari: - Zoometru: pentru lungimi, largimi si adancimi mari - Compasul: pentru lungimi, largimi si adancimi mici - Panglica: pentru perimeter - Cantarul: pentru greutate. Greutatea se poate aprecia gravimetric (cantarire) sau barimetric (dedusa din alte masurari), ex: la cabaline greutatea corporala = 80*P 3 p= perimetru thoracic in metri. Formulele de barimetrie difera de la specie la alta si de la o rasa la alta. Principalele masurari de lungime: 1. Lungimea oblica a trunchiului (de la umar – punctual fesei) 2. Lungimea toracelui/profunzime (la umar - curbura ultimei coaste) 3. Lungimea crupei (de la sold – punctual fesei) 4. Lungimea capului (de la incisivi – protuberanta occipitalului) Principalele masurari de largime: 1. Largimea pieptului (intre umeri) 2. Largimea toracelui (la curbura maxima a coastelor) 3. Largimea crupei (la solduri si la ischii) 4. Largimea capului (la orbite) Principalele masurari de perimetre: 1. Perimetrul thoracic (in spatele spetelor) 2. Perimetrul fluierului (in treimea mijlocie) Principalele masurari de inaltime si adancime: 1. Inaltimea la greaban (talia) (de la greaban la sol) 2. Adancimea toracelui (de la greaban la stern) 3. Inltimea la crupa (de la crupa la sol) Rezultatele masurarilor se pot folosii ca valori absolute, ca valori relative sau ca indici corporali. Valorile absolute nu ofera indici cu privire cu proportionalitatea ansamblului corporal, ele insa stau la baza obtineri valorilor relative si a indicilor corporali. Valorile relative se obtin prin raportarea oricarei dimensiuni la talie. Dar nu toate regiunile corporale se afla intr-o corelatie organica directa cu talia. Indicii corporali se obtin prin raportarea acelor dimensiuni care sunt intr-o legatura morfofiziologica directa, acestia sunt de 3 tipuri: 1) Indici de format: - Indicele formatului corporal lateral (IFL) = lungimea oblica a trunchiului/talie * 100 - Indicele formatului corporal transversal (IFT) = largimea toracelui/talie * 100 - Indicele formatului crupei (IFC) = largimea crupei la sold/lungimea crupei * 100 - Indicele ascutimi crupei (IAC) = largimea crupei sold/largimea crupei ischii * 100 2) Indici constitutionali: - Indicele masivitatii (IM) = perimetrul toracic/talie * 100 - Indicele compactitatii (IC) = perimetrul toracic/lungimea oblica a trunchiului * 100 - Indicele adancimii toracelui (IAT) = adancimea toracelui/talie * 100. - Indicele osaturii (IO) = perimetrul fluierului/talie * 100 3) Indici mecanici: - Indicele diferentei de inaltime (IDI) = inaltimea la crupa/talie * 100. - Indicele vidului substernal (IVS) = (talie – adancimea toracelui)/talie * 100.
Procesul de crestere:
Indicatorii procesului de crestere:
Cresterea este o adunare cantitativa care se exprima prin
evolutia greutatii corporal, spre deosebire de dezvoltare care este o diferentiere calitativa. Cresterea organismului ca intreg se apreciaza prin urmatorii indicatori: 1) Energia de crestere (E) 2) Viteza absoluta de crestere (VA) 3) Viteza relative de crestere (VR) 4) Intensitatea de crestere (I) 5) Coeficientul de crestere (C)
Energia de crestere sau greutatea corporala la o anumita varsta:
este o insusire care de depinde mult de baza ereditara a indivizilor si nu se poate realiza decat in conditii de mediu corespunzatoare (alimentative, microclimate, etc). E nu este aceias pe toata perioada de crestere, este mica la inceputul perioadei de crestere, creste catre partea central a cresterii si apoi tinde sa se plafoneze catre maturitatea corporala, in expresie grafica are forma de S. (desen) Viteza absoluta de crestere: reprezinta sporul pe care il inregistreaza un organism intre 2 determinari raportat la timp (zi, saptamana, luna, decada, etc). VA= (EF-EI)/T. VA este mica la inceputul perioadei de crestere, creste catre partea central a perioadei de crestere si scade catre maturitate devenind nula, in expresie grafica are aspectul unei parabole. Viteza relative de crestere: reprezinta sporul in procente pe care il prezinta un organism intre 2 determinari raportat la energia initiala, VR este mare la inceputul perioadei de crestere (pentru ca EI este mica), scade treptat catre perioada central a cresterii tinzand sa devina nula catre maturitatea corporala, in expresie grafica are aspect de hiperbola. VR= [(EF-EI)/EI]*100 Intensitatea de crestere: reprezinta sporul in procente pe care il inregistreaza un organism intre 2 determinari, raportat la greutatea corporala, greutate corporala care se modifica continu de la un moment la altu al vietii. I= {(EF-EI)/ [(EF+EI)/2]} *100. Grafic aspect de hiperbola la fel ca viteza relative de crestere, mare la inceputul perioadei de crestere, scade in partea central a cresterii, devine nula la maturitatea corporala……muhahahahaha. Coeficientul de crestere: reprezinta greutatea corporala in procente la un moment dat fata de greutatea corporala maxima posibila la un adult. Se exprema grefic prin sistemul coloanelor, spre exemplu: un vital in primul an de viata realizeaza 55% din greutatea unui adult, in al 2-lea an 82%, iar in al 3-lea an 92%. C= (E T/EA)*100 (desen).
Studierea procesului de crestere diferentiat pe regiuni corporale:
se face cu ajutorul urmatoarei formule Y=a*x b. Y= greutatea regiuni corporale sau a organului respectiv in momentul studiului x= greutatea corporala a intregului organism in momentul studiului a= reportul dintre cgreutatea regiunii si greutatea intregului organism, ambele la adult b= raportul dintre viteza relative de crestere (VR) a regiunii corporale si VR a intregului organism, ambele pe tot percursul procesului de crestere.
Cap. II - Sistematica Zootehnica
Sistematica zoological se termina la nivel de specie.
Din subdiviziunile posibile in interiorul speciilor domestic se ocupa sistematica zootehnica, ea are ca unitate a categoriilor populatia. Populatia este o comunitate reproductive de indivizi cu un fond de gene comune, sau populatia este un grup de indivizi izolat reproductive. Clasificarea populatiilor: I. In functie de gradul de izolare reproductiva: (1) Populatii deschise = comunitati reproductive supuse unui mare si continuu aport de gene straine datorita imigratiei (semirasele) (2) Populatii inchise = comunitati reproductive cu un grad mare de izolare reproductive, instalat de multe generatii (rasele “pure” cu registru genealogic inchis) ex: rasa pur sange de gallop englez. II. Dupa structura interna a populatiilor 1) Populatii simple: populatiile mici in care indivizii au posibilitatea reala de imperechere intre ei (liniile unei rase). 2) Aggregate de populatii subdivizate in populatii simple, in care indivizi au posibilitatea potentiantiala de imperechere intre ei (rasele, speciile) III. Dupa teritoriul ocupat pot fi: 1) Sympatice (ocupa aceleas teritorii) 2) Alopatice (ocupa teritorii diferite) IV. Dupa diferentele existente intre populatii: se distinge taxonul care este o populatie sufficient de distinct ca izolare reproductive si performante ce poate fi clasificata ca categoriile sistematice.
Taxonomia (sistematica zootehnica): este teoria si practica
clasificarii animalelor domestice. Este o disciplina practica care ajuta exploatarea si ameliorarea genetica a animalelor. Taxonomia trebuie sa aiba un system correct si efficient prin care s ail informeze pe ameliorator si sa-I arate aptitudinile reproductive comparative ale populatiilor. Taxonomia a cunoscut in istoria sa 3 idei de baza: 1. Conceptia morfologista sau tipologista (formulate de catre Karl Linne) si care considera ca numai exteriorul este criteriul taxonomic principal pentru aprobarea unei populatii. Tipologisti nu acceptau existenta variatiei genetice (gresita). 2. Conceptia nominalista: considera ca numai individual este o realitate, categoriile sistematice fiind creatii ale imaginatiei omului (gresit). 3. Conceptia populationista sau biologist care considera ca: gradul de izolare reproductiva este criteriul taxonomic principal pentru aprobarea unei populatii (corecta). Criterii taxonomice pentru aprobarea populatiei: 1. Gradul de izolare reproductiva: izolaea reproductiva (reproductia in sine a unei populatii) este un factor important in evolutia lumii organice implicit in ameliorare. Izolarea reproductiva ca factor al evolutiei a fost pusa intr-o lumina noua prin dezvoltarea geneticii populatiilor, teoriei evolutioniste si sistematici moderne. Rolul izolarii reproductive este de a permite reconstructia genetic a populatiei prin eliminarea combinatiilor de gene dizarminice, neintegrate aparute in urma imperecherilor si retinerea numai a combinatiilor de gene armonizate intre ele, integrate. Estimarea gradului de reproductiei unei populatii se face cu ajutorul unui indicator cantitativ numit coefficient de izolare reproductive (I). I=AA-(AI+II)/AA+AI+II AA- ambii parintiti autohtoni (nascuti in populatie) AI- indivizi cu un parinte autohton si unul immigrant (rezultatul unei imigratii anterioare) II- indivizi cu ambii parinti imigranti (rezultatul unei imigratii prezente. Acesta poate lua valori intre -1 si +1. Efectivul nu este populatie cand este negative sau efectiv 0, daca coeficientul de izolare este pozitiv ar putea fii populatie, este populatie daca aceste se mentine pozitiv timp de 5 generatii.