I

INDICI ANTROPOMETRICI SI DE DEZVOLTARE SOMATIC

Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia
acestor procese se poate deduce daca un subiect se ncadreaza n limite normale, cunoscnd ca
schimbarile se produc n organism specific sexului si vrstei.
Masuratorile facute la diferite date, etape sau nceputul si finele unor activitati arata
variatiile n evolutia fiecarui individ, punnd n evidenta dinamica proceselor de crestere si
dezvoltare fizica.
1.Examenul antropometric
Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului
omenesc ca un ntreg si a partilor acestuia. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a
rezultatelor, fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate.
Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora, prin
calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice.
n efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti
subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare.
Ex. taliometru, banda metrica, compasul, goniometrul, adipocentimetrul, miotonometrul,
dinamometrul, scarita de mobilitate.

naltimea corpului, statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si
talpi, masurata n pozitia stnd. Se masoara cu taliometrul.

Subiectii care depasesc naltimea medie a vrstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali,
cei care se ncadreaza n medie - normostaturali, iar cei sub medie - substaturali.

naltimea corpului n seznd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor
si vrful capului la subiectul asezat pe scaun, cu spatele lipit de taliometru.

n medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei, cu variatii
ntre 54,6 - 55%, la ambele sexe.

Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la

vrful degetului mijlociu.

Anvergura sau deschiderea bratelor: ntinse lateral, paralel cu solul, se masoara lund
distanta dintre vrfurile degetelor mijlocii.

Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust.

Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric, ale carui vrfuri

se aseaza pe marginea externa a acromioanelor. Un diametru biacromian mare este de 39cm
la femei si 43 cm la barbati

Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare, la nivelul

curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric.

Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul - un vrf la baza

apendicelui xifoid, iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel.

Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul
antero-posterior, n caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric.

II

Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul, punnd vrfurile la nivelul punctelor

trohanteriene. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm

Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu

banda metrica, masurndu-se pna la 9 ani pe linia mamara, anterior si sub omoplati, n
spate. Dupa aceata vrsta, la baieti se masoara sub relieful pectoral, iar la femei supramamar.

Se masoara de asemenea n dinamica n inspir si expir profund, din calcul reiese elasticitatea
toracica (la sp. f. buni 9 - 12).

Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul

grosimii maxime a acestora.

Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. Greutatea

trebuie raportata la sex, vrsta, naltime si starea de nutritie. Este un factor care se modifica
destul de repede, putnd scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia, efortul
fizic, tulburarile metabolice etc.

Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vrstei lor se numesc normoponderali, cei cu

greutate peste medie -supraponderali si cu greutatea sub medie - subponderali.
Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci cnd sunt
incluse n diferite formule, se determina o serie de indici antropometrici, cum ar fi cei de
proportionalitate, ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare. n acest fel sunt
posibile comparatiile ntre subiecti sau grupuri de subiecti, avnd la baza criterii obiective.
INDICI
Relatii de proportionalitate ntre:
Masuratorile antropometrice n plan longitudinal si statura:
-

relatia bust-statura:

indicele Guifrida Ruggeri, cu formula B*100 / T (%);

indicele Adrian Ionescu: B - T / 2.

Valori medii ntre 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei.

-

relatia trunchi - statura:

TR x 100 / T ( %)

- relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) - statura

MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T

Masuratorile antropometrice n plan frontal si statura:

- relatia anvergura - statura:

ANV x 100 / T (%)

- relatia diametru biacromial - statura:

D. biacromial x 100 / T (%)

III

- relatia diametru bitrohanterian - statura:

D. bitrohanterian x 100 / T (%)

Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm, J reprezentnd valoarea

raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2
Masuratorile antropometrice n plan sagital si statura:
- relatia diametru toracic anteroposterior - statura:

D. anteroposterior x 100 / T (%)

Masuratorile antropometrice n plan transversal si statura:

- relatia perimetrul toracic - statura

Indicele Burgusch-Goldstein: P. Toracic x 100 / T (%)

Indicele Erissman: P. toracic - T / 2.

La adult I.E. trebuie sa aibe valori pozitive, la copii acest indice are valori negative, se
apropie de 0 la vrsta de 16-18 ani. n general, o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient
dezvoltat la vrsta adulta, dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase n exces n
muschi, care nu mai sunt n limite fiziologice.
Reprezinta raportul dintre naltimea si grosimea corpului. Val. medii: 3,38 barbati; 3,5 la femei
- relatia dintre perimetrul abdominal - statura:

P. abdominal x 100 / T (%)

- relatia dintre perimetrul antebratului - statura:

P. antebratului x 100 / T (%)

- relatia dintre perimetrul copasei - greutatea corporala:

Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P. coapsei x 100 / G (%)

- relatia dintre perimetrele segmentelor (brat, antebrat, coapsa, gamba) - statura:

indicele muscular Pende:

(P. brat + P. antebrat + P. coapsa + P. gamba) / 4 * 100 / T.

Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vrsta, vor
depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos, deci de starea de
nutritie. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat, iar o coapsa
cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.

Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala,

perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei, perimetrul gleznelor deasupra
maleolelor.

IV

Suma acestor perimetre raportata la statura, da un indice n jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care
permite clasificarea indivizilor n 3 clase: cu osatura redusa, avnd un indice osos sub 43, cu osatura
medie indice osos ntre 43,5-45, cu osatura puternica peste 45.
Greutate corporala si statura:
- indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:

G (gr.) / Talie (cm)

- indicele al lui Broca:

G = statura - 100, la barbati

G = statura - 105 la femei.

- indicele al lui Brusch:

G = statura - 100, pna la 165 cm

G = statura - 105, ntre 166 si 175 cm

G = statura - 110, peste175 cm

Compozitia corporala:
- tesut adipos procentual: 5 plici - abdomen, flanc, spate (sub unghiul omoplatului), triceps
brahial si extremitatea superioara a coapsei, puncte situate pe partea dreapta a corpului. Valorile
plicilor, n mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 - +20 mm. n sportul de performanta,
scara marimii plicilor poate fi ntlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism, 4-5 mm la
gimnastica sportiva, 15-20 mm la aruncatorii din atletism.
Formula:
T.A. (%) = ( suma a 5 plici x 0,15) + 5,8+ S.C.
S.C. - suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea
nomogramei lui Du Bois Raymond.
T.A. (kg) = T.A. (%) x G
M.A. = G - T.A. unde M.A. - masa activa
Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. La un adult 2 mm de tesut adipos
reprezinta 1 kg greutate.
SOMATOMETRIA

Somatometria este o metoda obiectiva de evaluare a dezvoltarii fizice si a starii de

nutritie, pe baza masuratorilor effectuate cu ajutorul unor repere si calcularii indicilor
antopometrici sau antropomorfi specifici.
Pe baza masuratorilor corporale se stabileste apoi tipul somatic, respectiv proportiile
segmentelor corporale, definirea tipologica constitutionala fiind fundamentala atat in
antropologice, cat si in activitatea de selectie sportiva

V
Reperele osoase(puncte antropometrice):

1. Vertex(pct apical) - punctul cel mai inalt de pe craniu,subiectul fiind in ortostatism cu capul
mentinut in rectitudine;
2. Glabela -proeminenta plasat pe linia mediana a fetei situata intre arcadele sprancenoase.
3. Gonion- punctul situat in vf unghiului mandibulei
5. Gnathion- punctul situat pe linia mediana a marginii inferioare a mandibulei
6. Menton- punctul situat cel mai anterior pe corpuol mandibulei
7. Punctul sternal superior sau suprasternal-este plasat pe linia mediana la nivelul incizurii
jugulare mai exact pe marginea superioara a manubriului sternal.
8. Punctul sternal mijlociu (mezasternal)-tot pe linia mediana la jum dist dintre punctul sternal
si cel xifoidian.
9. Punctul sternal inferior(xifoidian)tot pe linia mediana la nivelul apendicelui xifoid in zona in
care se mai poate palpa.
10. Punctul epigastric- situat la intersectia dintre linia mediana si orizontala care trece pe la
nivelul marginilor inferioare ale coastelor 10.
11. Omfalion-situat la mijlocul ombilicului
12.. Punctul acromial coresp extremitatii celei mai laterale a acromiului.
13. Punctul radial-cel mai inalt pct de pe margineasuperioara a capului radial
14. Punctul stilion-cel mai distal pct plasat pe apofiza stiloida radiala (ulnara)
15. Dactilion-degetul mijlociu
16 . Puncte simfizare-pe linia median ape marginea sup a simfizei pubiene
17. Punctul gluteal-posterior la nivelul portiunii celei mai proeminente a regiunii fesiere
18. Punctul iliac anterior(iliospinal)-pe spina iliaca antero-superioara
19. Punctul trohanterian
20. Punctul tibial inferiorla nivelul maleolei tibiale interne
Dimendiuni longitudinale
A.

l Inaltimea,

talia sau statura se masoara cu taliometrul, intre vertex si planul plantelor.

Subiectul este in ortostatism, cu m.i. in extensie si coloana vertebrala dreapata. Calcaiele,
santul interfesier si coloana in dreptul omoplatilor ating tija taliometrului. Barbia este
coborata spre piept astfel incat marginea superioara a conductului auditiv extern si unghiul
extern al ochiului sa se gaseasca pe aceeasi linie (1.76-b,1.62f). Extremele taliei
piticismul(nanismul) sub 1,30 m gigantismul peste 1,90 m.

B.

Bustul se masoara tot cu taliometrul, intre vertex si linia biischiatica. Subiectul este
asezat pe scaunul taliometrului, cu coloana dreapta. Lungimea bustului este reprezentata
de diferenta dinte cifra citita pe taliometru si inaltimea scaunului. Valorile medii ale bustului
reprez aprox 52% din talie si 54% ptr femei

C. Lungimea m.s. se masoara cu banda metrica intre punctul acromial si dactilion, cu palma
orientata ventral : 77 cm barbat, 71 cm femei

VI
D. Lungimea bratului se masoara cu banda metrica intre punctele acromial si radial.
E. Lungimea antebratului se masoara cu banda metrica intre mijlocul pliului distal al
incheieturii mainii si dactilion.
F.

Lungimea palmei se masoara cu banda metrica intre mijlocul pliului distal al incheieturii
mainii si dactilion.

G.

Lungimea m.i.se masoara cu banda metrica intre spina iliaca antero-superioara si

marginea inferioara a maleolei interne. 83 barbati, 80 femei.

H. Lungimea coapsei se masoara cu banda metrica intre trohanterion si punctul lateral.

I.

Lungimea gambei se masoara cu banda metrica intre punctul tibial lateral si sfirion
fibular.

J.

Lungimea piciorului se masoara cu banda metrica in ortostatism, intre punctele pterion

si acropodion.
Dimensiuni transversale

1.

Anvergura se masoara cu o tija gradata rigida, intre cele doua puncte dactilion, cu m.s.in
pozitie orizontala si cu articulatiile in extensie perfecta, spatele lipit de perete. 3-4 cm mai
mica ca talia ptr barbai, egala cu talia ptr femei.

2.

Diametrul biacromial se masoara cu compasul antropometric, intre punctele acromiale.

Subiectul este in pozitie stand, cu m.s pe langa trunchi : 41 cm B, 37 cm F.

3.

Diametrul toracic transvers se masoara cu compasul antopometric, fixat pe locul de

intalnire
al
liniilor
medio-axilare
cu
linia
imaginara
care
uneste
varfurile
omoplatiilor. Masurarea se face in repas respirator, in inspir profund si in expir
fortat. Masuratorile se fac una dupa alta, fara a ridica bratele compasului de pe locurile
fixate. Diferentele dintre inspir si expirul fortat s.n amplitudine toracica. 23-28 cm.

4.

Diametrul bitrohanterial se masoara cu compasul antopometric, plasand bratele

compasului la nivelul celor doua puncte trohanteriene. Subiectul este in ortostatism, cu
calcaiele apropiate (37-38 cm ptr ambele sexe)
Dimensiuni sagitale

a) Perimetrul toracic se masoara cu banda metrica, plasata posterior la nivelul omoplatilor

si anterior la baza apendicelui xifoid la barbati si la nivelul coastei a 4 la femei. Masurarea
se face in repas respirator, in inspir profund si in expir fortat. (83 cm cu ampliatie de 5-7
cm)
b) Perimetrul abdominal se masoara cu banda metrica, fixata la jumatatea distantei dintre
rebordul costal si crestele iliace, la nivelul punctelor iliace superioare. Masurarea se face
atat cu abdomeul supt, cat si cu abdomeul destins, relaxat.
c) Perimetrul bratului se masoara la jumatatea distantei dintre punctele acromial si radial,
cu m.s relaxat pe langa trunchi. Masurarea se face atat in contractie, cat si in stare de
relaxare. 32 cm B, 27 cm F.
d)

Perimetrul antebratului se masoara cu banda metrica plasata tot la nivelul zonei mai
proeminente cu relief muscular in timpul contractiei - fara sa depaseasca 6 cm de la
punctul radial-. Masurarea se face atat in contractie, cat si in stare de relaxare. In
contractie subiectul strange pumnul, in timp ce in relazare antebratul este lasat liber.

e) Perimetrul coapsei se masoara cu banda metrica fixata in zona cu relieful muscular cel
mai proieminent in timpul contractiei sau la nivelul pliului subfesier. Subiectul este in
ortostatism cu m.i usor departate si greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare.
(val intre 51-55)

VII
Greutatea corporala

G (kg)=T (cm) -100

Formula lui Broca -nu corespunde persoanelor inalte
Formula lui Busch- pana in 18 ani si cu o talie < 160 cm. Formula de calcul=t-100
-ptr. cei cu talia de 165-175 cm= T (cm) -105
-ptr cei cu talia 175-185-190= T (cm) -110
Formula lui Lorentz: ptr adulti cu greutatea ideala este t-150+varsta -20 supra g
Indicii lui Quetlet: val. 300-500 gr/cm
-sub 300 gr hipoponderal sau subnutrit
-peste 500 gr obez
Indicii lui Erisman: indicii de armonie,apreciind armonia intre cresterea in grosime si in
lungime a corpului.
Per. Toracic= Talie supra 2 Val. indicelui:6 B 6 F

Evaluarea cardiorespiratorie

Aparatul cardio-vascular prin legaturile morfologice si functionale pe care le stabileste intre

organe si tesuturi, este considerat cel mai vechi sistem filogenetic de integrare functionala a
organismului, in centrul acestei activitati integrative fiind zona capilara tisulara. Necesitatile
acestui teritoriu determina sensul modificarilor morfologice si functionale pe care le
inregistreaza apararul in ansamblul sau.
In conditiile efortului fizic necesitatiile de oxigen si substantele nutritive ale diferitelor tesuturi
implicate cresc in functie de intensitatea lucrului prestat. Modificarile aparute la nivelul
sistemului reprezinta reactii adaptative la supra-sarcinile hemodinamice-volumetrice si/sau
presionale- la care este supus organismul.
Adaptarea cardio-vasculara la efort reprezinta reflectarea modificarilor aparute la nivelul
sistemului ca raspuns la solicitarile extrinseci si intrinseci, reprezentand o caracteristica
esentiala a vietii. Ea este conditionata de diferentele individuale de raspuns la efort ale
organismului, acestea exprimand interactiunea organism-mediu, partial cu determinarea
genetica si consta din:
- Cresterea componentelor dimensionale- volum sanguin, hemoglobina totala, volum cardiac.
- Posibilitatea realizarii unui debit cardiac maxim bun prin cresterea volumului sistolic;
- Cresterea diferentei arterio-venoase;
adaptarea cardio-vasculara la efort implica aparitia de modificari la nivelul tuturor
componentelor sistemului- cord, vase sanguine si sange, modificari care vizeaza atat aspecte
cantitative si clitative, cat si aspectele morfologice si functionale. Capacitatea de adaptare
apartine evolutiei naturale si este conditionata de diferentele individuale ale raspunsurilor
organismului la stimuli impusi de efort.
Evaluarea functiei cardio-vasculare:

I.

11511m1216l

Probe functionale cardio-vasculare:

Indicele reflexului clino-ortostatic se apreciaza pe baza formulei:

VIII
F.C.orto max- F.C clino

Unde:
F.C

orto stabil

F.c orto max= frecventa cardiaca maxima masurata in

ortostatism;

- F.C orto stabil= frecventa cardiaca stabilizata in ortostatism;

- F.C clino= frecventa cardiaca masurata in clinostatism;
Valorile bune: 0.200, valorile neadaptate = 0.300, valorile neeconomicoase= 0.400

11511m1216l

Proba SCHELLONG clino-ortostatica

Urmareste tot adaptarea neurovegetativa cardio-vasculara la modificarile de prozitie, respectiv

trecerea din clino in ortostatism, prin aprecierea initiala si comparativa a valorilor F.C si T.A.
Dupa o perioada de stabilizare a valorilor in clinostatism se masoara de cca 5 min valorile de
repaus, de baza, ale F.C si T.A, dupa care se face trecerea lenta la pozitia ortostatica. Dupa un
minut se recolteaza din nou valorile FC si TA.
Valorile de baza FC : 60-80 unde mai mare de 80 = tahicardie, mai mica de 60 =
bradicardie pt sportivii cu inalt grad de antrenament.
Valorile de baza TA: 100-140mmHg. > 140= hipertensive, <100= hipotensive.
In ortostatism FC creste normal cu 12-18b/min, TA scade sau creste cu 5-10mmHG,
diferentierea nu trebuie sa fie mai mica de 30mmHg.
In functie de modificarile aparute, a clarificat posibilele dereglari aparute in cadrul probei in
dereglari de tip hipoton, hiperton si hipodinamic.

Proba PACHON-MARTINET

Urmareste evolutia FC si TA sisto-diastolice in repaus, dupa efectuarea probei clino-ortostatice,

dupa un efort standard reprezentat de 20 de genuflexiuni executate in 40 de secunde si in
perioada de revenire, respective 5 min in clino-statism.
Interpretarea:
Interpretarea valorilor de repaus se face ca si in cazul pb Schellong;
o Pt reactia clino-ortostatica interpretarea ca si in cazul pb Schellong;
o Pt reactia la efort- se considera normala cresterea FC cu 40-60% fata de valorile de repaus,
fara a depasi insa valoarea de 120 b/min valoarea considerata tahicardie moderata. De
asemenea este considerata normala cresterea TA sistolice cu 20-30mmHg si cresterea sau
scaderea TA diastolice cu 5-10mmHg, TA diferentiala creste usor.
Proba are avantajul ca este accesibila si prezinta o mare untilitate in procesul de dirijare a
antrenamentului.

Proba FLACK

Este o pb functionala cardiorespiratorie de efort care urmareste modificarile hemodinamice ce

apar in cazul unei hiperpresiuni intratoracice, respectiv fenomen VALSALVA indus.
Pb consta intr-o expiratie fortata intr-un tub ce contine mercur, pana la ridicarea acestuia la
nivelul de 40mmHg in cazul baietilor, 30 mmHg fete si 20 mmHg in cazul copiilor, si mentinerea
acesuti nivel cat mai mult timp posibil, minimul 40 sec. Mentinerea nevelului Hg se face prin
cresterea presiunii intratoracice, prin intrarea in apnee. Se masoara FC initial in repaus,
inaintea inceperii probei, si apoi pe toata durata de apnee, pe cate 5 sec.
Interpretare:

IX
Dupa dutata apneei:
fb:>50sec;
b:40-50sec;
satisfacator:35-40sec;
nes:<30sec;
Dupa modificarea valorilor FC se descriu 5 tipuri de curbe:
- Curba tip I, FC creste pana la 7b/5sec= sportivi antrenati;
- Curba tip II, FC creste lent pana la 9/5sec= sp neantrenati;
-

Curba tip III, nefavorabil FC creste rapid 10 b/5sec= investigatii suplimentare cardiovasculare;

Curba tip IV,sau reactie hipotona, FC creste rapid 10-11b/5sec, apoi scade sub valorile de
repaus= contraindicat sportul de performanta;

- Curba tip V, apare la persoane distonice neuro vegetativ, FC creste initial 9-10b/5sec, apoi
dupa cca 20sec revine la 6-7b/5sec.
Proba are indicatie in special pentru sportivii care lucreaza cu toracele blocat si reclama o
foarte buna coopare din partea sportivului

Proba GRUBICI

Este tot o varianta a probei Flack, care individualizeaza intensitatea in functie de fota
expirarotie maxima, folosind 60%din valoarea acesteia in cazul barabatilor, 50%in cazul
femeilor si 40% la copii. Timpul minim pt mentinerea paneei este de 20 secunde. Se masoara
FC in perioda de repaus, pe toata durata apeei si pe toata durata revenirii, pana la restabilirea
valorilor de repaus pe cate 5 secunde.
Interpretare:
Claificativ.........timp de reactie......timp de revenire :
Fb...I-II...<40 ;
B......I-II...40-60sec;
S.....indiferent ....1-2min;
Ns....ind....3-4min
Patologic....ind.......>4
Metode de explorare clinica
Electrocardiografia
Reprzinta o metoda de investigare a activitatii electrice a cordului in vederea aprecierii starii de
sanatate a inimii, a calitatilor sale morfofunctionale si a modificarilor aparute in urma
antrenmentului, respectiv capacitatea de adaptare a cordului.
Determinarile se fac in conditii de repaus, de efort standard sau specific si dupa efort. In
perioada de revenire, prin folosirea in mod curent a celor 12 deviatii clasice, bipolare ale
membrelor, unipolare ale membrelor si precordiale.

X
Criteriile de apreciere caracteristice sportivilor sunt diferite, in raport cu momentul efectuarii
examenului. Astfel, pentru ekg de repaus criteriile sunt:
- Ritmul-sinusal sau atrial inferior;
- Frecventa cardiaca- bradicardie;
-

Pozitia electrica- cord orizontalizat in cazul sportivilor ce practica eforturi de

rezistenta sau cord verticalizat in cazul sportivilor care practica eforturi cu
hiperpresiune toracica;

- Axele electrice- +30+80grade unde P

- 0+90 grade complexul QRS
- diferenta T fata de QRS pana la 60 de grade
-

Atriograma- unda P aplatizata in repaus si ampla dupa efort, si intervalul PR la

limita;

- Ventriculograma
Complexul QRS cu amplitudine crescuta;
ST usor supradenivelat oblic ascendent, concav;
I amplu si simetric;
Intervalul QT usor alungit;
In functie de sportul practicat apar particularitati ale traseului EKG. Astfel in cazul sportivilor
care practica eforturi de viteza, la care predomina hipertrofia de cordul drept apar R inalte in
deviatiile V5 si V6 iar indicele cardiac este mai mic de 0.5.
In cazul EKG criteriile sunt :
o

Amplificarea modificarilor, proportional cu intensitatea efortului;

Revenirea rapida dupa efort, fara aparitia unor elemente supraadaugate de tipul
tulburarilor de excitabilitate(extrasistole) sau de conductibilitate (blocuri);

Metoda ofera relatii pretioase in cadrul evaluarii starii de sanatate si a starii de antrenament,
respectiv gradul de adaptare cardiaca la un anumit efort, si de asemenea poate pune in
evidenta aparitia starilor de suprasolicitare cardiaca din timpul oboselii cronice patologice,
reprezentand astfel un mijloc eficient de dirijare a antrenamentului sportiv.
EVALUARE FUNCTIEI RESPIRATORII
Functia respiratorie, cea care asigura aportul continuu si adecvat al oxigenului din aerul
atmosferic pana la nivelul sediilor celulare de utilizare si circulatia inversa a CO2, produs
permanent al metabolismului celular, este realizata printr-o serie de procese fiziologice
coordonate si reglate prin mecanisme extrem de eficiente. Procesul comporta mai multe etapeventilatia pulmonara, distributia adecvata a aerului la nivelul alveolelor pulmonare irigate,
difuziune alveolo-capilara, schimburi gazoase pulmonare, transport al gazelor respiratorii si
respiratia celulara.
Evaluare functiei respiratorii:
I. Aspectele dimenionale toracice.
Dimensiunile cutiei toracice, precum si gradul de elasticitate al acesteia, se apreciaza prin
masurarea diametrelor toracice- sagital sau antero-posterior, transversal si longitudinal, a

XI
perimetrului toracic si a amplitudinii respiratorii, respectiv diferenta dintre valorile obtinute in
inspir si expir fortat.
Dintre cele trei diametre toracice numai cele sagial si transversal sunt masurabile direct, cu
ajutorul compasului antropometric, diametrul longitudinal putand fi apreciat numai radiologic.
Valorile medii ale diametrului toracic sagital sunt de 18-20cm, cu ampliatie de 3-4cm, iar
diametrul toracic transvers sunt de 23-28cm, cu ampliatie de 2-3cm.
Perimetrul toracic masurat cu banda metrica, trebuie sa aiba valoarea medie, in repaus
respirator, de apoximativ 83-84cm, cu ampliatie de 5-7 cm.
II. Aspectele functionale dinamice ale respiratiei:
Evaluarea capacitatii functionale respiratorii se face prin probe spirometrice si spirografice,
metode de evaluare a ventilatiei externe. In acest mod pot fi determinate volumele si
capacitatiile pulmonare- unitatile statice ale ventilatiei- si debitele respiratorii- unitatile
dinamice ale ventilatiei.
1) Unitatile statice ale ventilatiei:

unitatile volumetrice primare sunt reprezentate de:

-

Volumul curent sau vol respirator V.C are valoare medie de 500ml aer, limitele intre
300-900ml. Repre 16-18% sau 15-35 % din capacitatea vitala.

Volumul inspirator de rezerva VIR sau aerul complimentar cu valoare medie de 1600ml
si cu limite pana la 3000ml, repre 40-49% din capacitatea vitala si scade in timpul
efortului.

Volumul expirator de rezerva VER sau aerul de rezerva are valoare medie in jur de
1100ml si repr 35-42% din capac vitala.

Volumul rezidual VR sau aerul rezidual, are valoarea normala de 1200-1400ml, este
masurat cu o aparatura speciala.

unitatile volumetrice compuse sau capacitatile pulmonare iau nastere prin combinarea
diferitelor volume pulmonare simple:

Capacitatea vitala CV formata din volumul curent, volumul inspirator de rezerva si

volum expirator de rezerva, reprezinta cea mai mare cantitate de aer pe care
subiectul o poate mobiliza in mod voluntar si are valori medii cuprinse intre 30004000ml pentru femei si 4000-5000ml pentru barbati . valorile capacitatii vitale sunt cu
5% mai mici in decubit decat in pozitie ortostatica.

WEST SI COLAB: talia(cm) * 25 - b; talia(cm)*20-f

BALDWIN SI COURNAND: 27.63- (0.112*VARSTA)* TALIA(cm)-B,
21.78-(0.101*VARSTA)* TALIA(cm)-F
LUDWING SI COLAB: (talia*40)+(greutatea *30)-4400
GAUBATZ: metabolismul bazal *2.3

1 Capacitatea reziduala functionala CRF, compusa din volum rezidual si volum

expirator de rezerva are valoarea medie in jur de 2300 ml si reprezinta o functie
importanta a ventilatiei.

Capacitatea pulmonara totala CPT reprezinta suma tuturor volumelor de aer si are
valoare medie in jur de 6000ml, cu variatii intre 4500 si 6500ml:

ANTHONY: cv*1.32

XII
BADWIN SI COUMAND: talia *36.2-(0.06*varsta)-b
talia *28.6-(0.06*varsta)-f
COMROE SI COLAB: Cv:0.80-pt subiectii de 15-35 ani;
Cv:0.75- pt subiectii peste 50 ani.
2) Unitatile dinamice ale ventilatiei

Debitul ventilator DV, ventilatia pe minut sau ventilatia globala de repaus, reprezinta
produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie si are valoare medie de 60008000ml/min.

Debitul ventilator maxim/minut Vmax, capacitatea respiratorie maxima, reprezinta

volumul maxim de aer ce poate fi deplasat intr-un minut printr-un efort respirator maxim
ca amplitudine si frecventa. Pentru calcularea debitului ventilator maxim se pot folosi ur
formule:

(134*talia in m)-(1.26*varsta)-21.4 -b
150-(0.84*varsta)-21.4 -f
Pe baza Vmax se poate aprecia rezerva ventilatorie RV a individului, parametru foarte util in
sportul de performanta, a carui valoare normala este de peste 90%:
RV= (Vmax-DVrepaus)/Vmax*100

Volumul expirator maxim/secunda VEMS exprima cantitatea maxima de aer

expirata in prima secunda a unui expir fortat ce urmeaza unui inspir maxim si poate fi
considerat ca o capacitate vitala rapida executata si intrerupta dupa prima secunda a
expirului.
11511m1216l

Valoarea "actuala" a VEMS-ului se comporta cu valoriel lui teoretice calculate dupa formula
lui BARROWS:
(0.037*talia) - (0.028*varsta)-b
(0.028*talia) - (0.021*varsta)--f
CURS 4
EVALUAREA NEURO-MOTORIE
Sistemul nervos, reprezentat de ansamblul cailor de conducere si a centrilor nervosi, are ca
functii de baza reglarea si coordonarea activitatiilor tuturor organelor si sistemelor ce
alcatuiesc organismul si mentinerea unitatii organism-mediu inconjurator.
In raport cu aceste functii sistemul nervos poate fi subimpartit, pentru necesitati didactice, in
doua componente:

sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie, care asigura legatura organismului cu
mediul inconjurator;

sistemul nervos vegetativ sau autohton, care asigura coordonarea functionala a sistemelor
organismului;

Integrarea diferitelor parti receptoare si efectoare ale organismului este realizata de sistemul
nervos pe calea actiunilor reflexe.
REFLEXELE. ACTUL SI ARCUL REFLEX

XIII
Refelxul reprezinta unitatea functionala a sistemului nervos, act nervos simplu organizat ce
survine dupa o foarte scurta perioada de latenta ca raspuns la un stimul specific. El reprezinta
legatura obligatorie dinte excitarea unei suprafete senzitive sau senzoriale si o anumita reactie
efectoare.
El este format din :
1.

receptor

2.

cale aferena senzitiva;

3.

centru nervos;

4.

cale eferenta motorie

5.

efector;

Reflexele neconditionate sunt inascute si sunt prezente la toti indivizii. Ele au centri nervosi in
etajele inferioare ale sistemului nervos central si prezinta o mare importanta in clinica.
Reflexele inchise la nivelul maduvei spinarii:
- reflexele osteotensinoase proprioceptive sau miotatice;
- reflexul pectoral;
- reflexul scapulo-humeral;
- refexul bicipital;
- refexul tricipital;
- refexul scapulo-humeral etc;
Refexele inchise la nivelul puntii:
o

refexul nazo-palpebral;

refexul maseterian;

refexul conjunctival;

refexul corneean;

Refexele inchise la nivelul mezencefalului:

refexul fotomotor;
refexele statice;
refexele de postura;
refexele de postura generala;
Evaluarea:
ELECTROMIOGRAFIA:
Reprezinta metoda de exploatare a activitatii musculare prin inscrierea activitatii bioelectrice a
muschiului, deci a potentialelor de actiune musculara.
Electromiograful inregistreaza diferentele de potential dintre musculatura ocupata de o unitate
motorie activa, care inregistreaza un potential electric negativ si zonele vecine aflate in repaus,
care inregistreaza un potential electric pozitiv.

XIV
Materiale necesare: electromiograf.
Tehnica de lucru - subiectul este informat in prealabil despre modul de inregistrare, pt a obtine
o cat mai buna relaxare musculara.
Pt inregistarea se folosesc 2 tipuri de electrozi:

electrozi de suprafata cu care obtinem o EMG globala;

electrozi de profunzime implantati in muschi, obtinem RMG elementara,

activitatea bioelectrica a unei singure fibre musculare.

Inregistrarea activitatii se face in urm conditii:

- EMG in repaus muscular- muschii sanatosi nu prezinta activitate electrica;
-

EMG in efort muscular moderat- o contractie moderata a muschiului, pe traseu apar

potentiale cu amplitudine de 200-400 microvolti si cu frecventa de 40-60c/sec;

- EMG in efort muscular voluntar maxim- se rec stragerea unui dinamometru de flexorii
palmari cu toata forta posibila. Pe traseu vor apare potentiale cu amplitudine mari de
500-800 micrivolti si cu frecvente de 200-300 c/sec.
- EMG in oboseala musculara acuta- - se rec metinerea acului dinamometrului timp de 45 min in dreptul deplasarii maxime initiale a acestuia. In 4-5 minute se va observa o
diminuare a amplitudinii potentialelor electrice musculare cu sau fara modificarea
frecventei descarcarilor.
Interpretare depinde de:

Depistarea anomaliilor electrice provenite din interiorul sau din afara aparatului
anomaliilor aparute datorita unei reglari deficitare sau datorita artefactelor induse de
apropierea unei instalatii de radioterapie aflata in functiune. Pot apare anomalii electrice
si in cazul plasarii electrodului prea aproape de inima, cand se inregistreaza EKG-ul prin
miscari ale subiectului, prin existenta unei plagi sau a crustelor la locul de implantare a
acului.

Alegerea punctelor de explorare;

Procedeele de activare sau simulare folosite au ca scop evidentierea unor elemente

bioelectrice mai caracteristice pentru diagnostic si pot fi:

incalzirea muschiului- frigul produce scaderea amplitudinii si cresterea duratei de activare

a unitatilor motoriiiar caldura invers;

masajul muschiului care induce o mai buna circulatie sanguina si creste in consecinta
temperatura musculara.

Activarea cu substante farmacodinamice, in care scopul este folosita acetilcolina.

Potentialele inregistrate apar concomitent contractiei muschiului si se caracterizeaza prin
amplitudine, durata, forma si ritm de aparitie. Frecventa si ritmul de aparitie depind de
structura muschiului.
EVALUAREA CAPACITATII DE EFORT
Capacitatea de efort poate fi definite ca totalitatea posibilitatii sistemului muscular activ de
a elibera energie necesara producerii unui lucru mecanic de intensitate cat mai mare si
mentinut cat mai mult timp, modalitatile de elaborare a energiei:glicoliza si fosforilarea
oxidative. Intensitatea efortului

XV
Se refera la raportarea efortului la timpul de efectuare. Ea reprezinta cantitatea totala de lucru
mecanic prestat in unitatea de timp.
Volumul efortului.
Reprezinta aspectul global al acestuia si este sinonim cu travaliul total. El reprezinta cantitatea
totala de lucru mecanic efectuat de subiect.
Singura sursa directa de energie ptr orice activitate este ATP-ul. Exista o exceptie de la
aceasta regula, o face muschiul care-si mai poate furniza si din creatin fosfat.
Efortul sportiv presupune acte motrice realizate cu consum energetic, enerigia chimica
potentiala transformandu-se la nivelul musculaturii active in energie mecanica. Durata
contributiei diferitelor sisteme energogenetice la producerea de energie este limitata de
epuizarea substratului respectiv.
Substratul energetic imediat utilizabil este reprezentat de ATP, care poate sustine energia
aporximativ 4-6 contractii musculare, respectiv 4-6 secunde. Resinteza continua a ATP-ului in
timpul efortului se poate realiza, in functie de prezenta oxigenului, in conditii anaerobe, din CP
si glucoza, sau in conditii aerobe din glucoza, AGL si trigliceride si eventual, aminoacizi (ciclul
KREBS, fosforilare oxidativa, transport de electroni).
Evaluarea capacitatii aerobe de efort.
Capacitate aeroba de efort expima cantitatea maxima de energie disponibila pentru eforturile
aerobe sau cantitatea de lucru mecanic ce poate fi efectuat prin reactii energogenetice aerobe.
Rezulta ca metodele de aprecierea a capacitatii aerobe de efort se pot referi fie la masurarea
puterii maxime a organismului, fie la masurarea cantitatii totale de lucru mecanic pe care
organismul o poate presta.
I.

Metoda directa de apreciere a VOmax este spiroergometria, metoda bazata pe

masurarea schimburilor gazoase in timpul efortului cu ajutorul unor analizatoare de
gaze pentru masurarea gradientului de gaze intre aerul inspirat si cel expirat, efortul
fiind efectuat la scarita, la cicloergometru pentru membrele inferioare sau
superioare, la covor rulant sau la ergometre speciale, toate acestea aparate avand
posibilitatea
de
a
cuantifica
activitatea
motrica.
Metoda indirecta de apreciere a consumului maxim de oxigen foloseste ca principiu
relatia liniara dintre frecventa cardiaca consumul de oxigen si intensitatea
submaximala a efortului in faza de stare stabila. Exemple de probe :

Proba ASTRAND-RHYMING se bazeaza pe executarea unui effort submaximal impus,

cunoscut ca valoare, prin care se obtine cresterea FC pana la 130-185b/min, cu un optim
intre 144-150b/min dupa 6 minute de effort in care se atinge starea stabila.

Calificative :excelent 100%=110-0.4*G

FB 95%=104.5-0.38*G
B 84.2%=92.6-0.34*G
Mediu 70%=77-0.28*G
III. Teste de teren. Evaluarea capacitatii aerobe de efort se poate face prin metode
indirecte si in teren.

Testul RUFFIER denumit de autorul lui test de evaluare a conditiei fizice se bazeaza
pe variatiile FC in trei momente : repaus, dupa efort si revenire si foloseste formula :
(P1+P2+P3)- 200/ 10 unde P1= puls de repaus, P2= dupa efort,
P3= de revenire

XVI
FB <0, B 0-5, M 5-10, STAT. 10-15, NESAT

<15

Evaluarea capacitatii anaerobe de efort.

Utilizeaza in general metode indirecte ce evidentiaza randamentul activitatii musculare in
conditii de anaerobioza, cu sau fara acumulare de acid lactic.
In categoria parametrilor fizici intra calcularea randamentului activitatii musculare, deci a
travaliului total sau a puterii maxime anaerobe.
In categoria parametrilor fiziologici poate fi luata in calcul masurarea datoriei de oxigen, care
insa nu exprima direct capacitatea de efort, ci reprezinta numai un aspect fiziologic al acesteia.
In categoria parametrilor biochimici cel mai usor de recoltat, si deci si de determinat este
nivelul acidului lactic in sange.
Metode de masurare a travaliului total prestat.
Testul la cicloergometru practicat de IMS prezinta urmatoarele caracteristici :
-

efortul este efectuat cu intensitate maximala de la inceput, prin invingerea rapida a

inertiei ;

defalcarea probei, cu intreruperea sau continuarea efortului, in vederea aprecierii

diferitelor etape ale efortului anaerob, alactacid sau lactacid, sau rezistenta in regim
de viteza;

completarea rezultatelor eficientei fizice cu cele metabolice- lactacidemia.

Prima parte 15-20sec, reprezinta faza preponderent alactacida, consta din pedalarea maximala
si exprima lucrul mecanic efectuat pe 5 sec, sau puterea maxima anaeroba, si lucrul mecanic
efectuat pe 15 sec, rezultat al posibilitatilor de mentinere a intensitatii de lucru in conditii de
viteza. Valorile se raporteaza apoi la greutatea corporala.
A doua parte 45-60 sec, se executa dupa un interval de o ora necesar refacerii, si este similara
ca tehnica cu prima parte, fiind vorba tot de o pedalare maximala. Exprimarea lucrului mecanic
se face in kgm si se raporteaza tot la greutatea corporala. Aceasta faza a testarii evalueaza
posibilitatile maxime de efort in conditii de acumulare de acid lactic, deci semnificatie mare in
sporturile de anduranta sau puterea anaeroba globala, cu semnificatie mare in sporturile de
anduranta scurta si medie. Performanta intregului efort timp de 45 sec este considerata
parametru al andurantei anaerobe.
Metodele de masurare a puterii maxime anaerobe- sunt considerate a fi cele mai fidele
modalitati de apreciere a capacitatii anaerobe de efort.
Testul MARGARIA 1966- consta sin efort de alergare cu viteza maxima pe o scara cu 10-12
trepte, a caror inaltime este de 32 cm. Se determina timpul necesar parcurgerii distantelor
dintre trepte cu ajutorul unui cronometreu cu celule fotoelectrice. Parametrul care se utilizeaza
pentru aprecierea este viteza maxima de ridicare a corpului, viteza atinsa de regula intre
treptele 4-6 sau 6-8. Puterea maxima calculata prin aceasta metoda este mai mica insa decat
in realitate, deoarece nu se introduce in calcul si travaliul de franare din timpul alergarii,
alergatorul efectuand la fiecare pas un travaliu de franare si un travaiu activ de desprindere de
pe sol, travaliu ce determina saritura.
Metoda biochimica se bazeaza pe determinarea lactatului sau excesului de baza prin
micrometoda. Prin inscrierea grafica a rezultatealor obtinute cu o curba a evolutiei echilibrului
biochimic de-a lungul efortului. Cu cat graficul are aspect mai orizontal sau cu foarte mici
tendinte de ascensiune cu atat raspunsul adaptativ al organismului la efort este mai pozitiv.

XVII
Metoda neuromusculara apreciaza activitatea energetica optima anaeroba prin stimulente la
nivelul unui punct motor, cu ajutorul impulsurilor rectangulare de intensitate constanta, dar cu
frecventa crescuta cu cate 10 sau 20 cili/sec pana la obtinerea lucrului mecanic optim.
Activitatea energetica optima este reprezentata de lucrul mecanic optimal, exprimat prin
amplitudine maxima, constanta si fara deformari ale secusei.

SCALA DE APRECIERE A DIZABILITATII LA BOLNAVUL VASCULAR (RANKIN)

Grade de dizabilitate Caracteristici- dizabilitate
Grd. I
Nesemnificativa: este in stare sa indeplineasca singur sarcini
obisnuite ale vietii cotidiene
Grd. II
Usoara: nu e in stare sa indeplineasca unele activitati dar
poate sa se ingrijeasca singur
Grd.II
Moderata: necesita supraveghere dar e in stare sa mearga fara
ajutor
Grd. IV
Medie-accentuata: nu este in stare sa mearga fara asistenta,
nu-si poate ingriji propriul corp
Grd. V
Severa: imobilizat la pat: are nevoie permanenta de ingrijire
SCALA DE INCAPACITATE BARTHEL
Masoara performantele pacientului in zece activitati ale vietii cotidiene in functie de
ajutorul exterior necesar. Scorul maxim este de 100 puncte si corespunde unei autonomii complete.
Scorul de 60 puncte semnifica "independenta asistata", iar cel de 75 puncte-cvasiindependenta.
Activitate
1. Alimentatia

Descriere
Scor
Independent: se serveste
de tacamuri
Are nevoie de ajutor
pentru a taia alimente
2. Baia
Face baie fara ajutor
3. Toaleta personala
Isi spala fata, dintii, se
piaptana, se barbiereste
4. Imbracatul
Independent: isi innoada
sireturile
Are nevoie de ajutor
5. Controlul intestinal
Fara probleme
Probleme ocazionale
6. Controlul vezical
Fara probleme
Probleme ocazionale
7. Transferul la toaleta
Independent pentru a
merge la toaleta
Are nevoie de ajutor
8. Transferul in pat sau Independent
fotoliu
Ajutor minim
Ajutor maxim pentru
transfer
9. Mersul
Independent 50 m cu
baston
Merge cu ajutor

10
5
5
5
10
5
10
5
10
5
10
5
15
10
5
15
10

XVIII

10. Urcatul scarilor

Fotoliu rulant
Independent
Are nevoie de ajutor

5
10
5

XIX

SCOR ADL
Activitate
Igiena corporala

Imbracare

Mersul la toaleta
Continenta sfincteriana
Alimentatia

Descriere
Scor
Autonomie
2
Ajutat partial
1
Dependent
0
Autonomie
2
Autonomie pentru imbracare dar
1
ajutor pentru incaltare
Dependent
0
Autonomie
2
Ajutat
1
Ajutat la pat
0
Continent
2
Incontinenta ocazional
1
Incontinent
0
Mananca singur
2
Ajutat pentru taiat cu cutitul
1
Dependent
0

Clasificare: st. I 10 - autonomie

st. II 8-10 - cvasiindependent
st. III 3-8 - independenta asistata
st. IV 0-3 - dependenta totala

SCALA CANADIANA DE EVALUARE NEUROLOGICA (CNS)

Functie
I. Constienta
II. Orientare
III. Vorbire
IV. Motor

Caracteristici
Alert
Somnolent
Coma
Orientat
Dezorientat
Normal
Afazie expresiva
Afazie receptiva
Fata: normal
sau grimasa: simetric
PFC
asimetric
Membre: normal
sau retrage: egal
moderat
decerebrare
fara raspuns
inegal

Scor
3
1.5
0
1
0
1
0.5
0
0.5
0
1.5
1
0.5
0

XX

SCALA SCANDINAVICA DE EVALUARE NEUROLOGICA

Functie
I. Constienta

Caracteristici
Pastrata integral
Somnolenta
Somn (reactioneaza la comanda verbala)
II. Miscarile globilor Fara oftalmoplegie
oculari
Oftalmopareza
Miscari conjugate patologice
III. FMS membru Normala
superior
Diminuata, dar ridica membrul superior
Flexia antebratului
Miscarea nu invinge gravitatia
Paralizie totala
IV. FMS mana
Normala
Diminuata
Miscari ale degetelor
Paralizie totala
V. FMS membru Normala
inferior
Diminuata
Flexia gambei
Nu invinge gravitatia
Paralizie totala
VI. Orientare
Orientat temporo-spatial si la propria persoana
Corecta pentru 2 din 3 (timp, loc, persoana)
Corecta pentru 1 din 3
Dezorientat
VII. Vorbire
Fara afazie
Vorbire incoerenta sau vocabular limitat
Nu poate face propozitii
Spune numai da sau nu
VIII. Pareza faciala
Nu
Prezenta
IX. Mers
Merge 5 m fara sprijin
Merge cu sprijin (cadru, baston)
Ajutat de alta persoana
Sta in sezut fara sprijin
Grabatabil la pat sau pe scaun cu rotile
Total: 58 puncte

Scor
6
4
2
4
2
0
6
5
4
2
0
6
4
2
0
6
5
4
2
0
6
4
2
0
10
6
3
0
2
0
12
9
6
3
0

XXI

CLASIFICAREA HEMORAGIEI SUBARAHNOIDIENE

(DUPA HUNT HESS)
Grupa 1
Grupa 2
Grupa 3

Grupa 4

Grupa 5

Cefalee minima sau absenta

Usoara redoare de ceafa
Sd. meningean
Fara deficit neurologic cu exceptia paraliziilor de
nervi cranieni (+/-)
Sd. meningean
Deficit focal minor (cai lungi: deficit de
motilitate, sensibilitate, afazie), +/- paralizii de
nervi cranieni
Tulburari de constienta (somnolenta, confuzie)
Sd. meningean
Focar net (hemiplegie, hemipareza)
Suferinta de trunchi cerebral - crize de
decerebrare, tulburari vegetative (bronhoplegie,
HTA, hTA)
Coma profunda (aparent depasita), ventilat
mecanic
Tulburari vegetative (EPA)
Rigiditate prin decerebrare

SCALA DE EVALUARE A TONUSULUI MUSCULAR (ASHWORTH)

Scor
1
2
3
4
5

Tonus muscular
Normal
Usor crescut la miscarile pasive ale membrelor
Crestere moderata, dar miscarile pasive nu sunt dificile
Crestere marcata, miscari pasive dificile
Crestere severa, membrele nu pot fi mobilizate pasiv

XXII

SCALA EDSS DE EVALUARE A DIZABILITATII IN SCLEROZA MULTIPLA

Functie
I. Fct. piramidala

Caracteristici
Scor
Normala
0
Perturbata
1
Handicap mic
2
Parapareza incipienta
3
Parapareza sau hemipareza severa
4
Paraplegie, tetrapareza
5
Tetraplegie
6
II. Fct. trunchiului Normala
0
cerebral
Fara tulburari functionale (examen anormal)
1
Nistagmus inconstant
2
Nistagmus sever, diplopie
3
Dizartrie severa
4
Deglutitie, vorbire imposibile
5
III.Fct. cerebeloasa Normala
0
Perturbata
1
Ataxie minora
2
Ataxie moderata
3
Ataxie severa
4
Ataxie severa care nu permite realizarea nici unei miscari
5
de coordonare
IV. Fct. senzitiva
Normala
0
Diminuarea sensibilitatii vibratorii, discriminative
1
Diminuarea sensibilitatii vibratorii, mioartrokinetice
2
Scazuta moderat (tactil, dureros, vibrator)
3
Scazuta marcat la 1-2
4
Abolire la 1-2
5
Abolirea sensibillitatii cu exceptia capului
6
V. Fct. urinara
Normala
0
Mictiuni imperioase
1
Retentie urinara moderata, frecvente mictiuni imperioase
2
Incontinenta urinara frecventa
3
Cateterism vezical
4
Incontinenta permanenta
5
Incontinenta de urina si fecale
6
VI. Fct. vizuala
Normala
0
Scotom AV> 0.7
1
Scotom AV > 0.4-0.7
2
Scotom AV 0.2-0.3
3
Diminuare marcata a CV, AV (0.1-0.3)
4
5
VII. Fct. cerebrala Normala
0
+ mentala
Alterata
1
Diminuarea usoara a ideatiei
2
Diminuare moderata a ideatiei
3
Diminuare severa
4
Dementa
5

XXIII

SCALA EDSS SIMPLIFICATA (Index ambultoriu)

0
1
2
3
4
5
6
7
8
9

asimptomatic
mers normal cu oboseala la activitati fizice
mers fara sprijin 8 m in 100 (tulburari de echilibru)
mers fara sprijin 8 m in 200
mers cu ajutor unilateral (baston) 8 m in 200
mers cu ajutor bilateral 8 m in < 200 sau unilateral 8 m > 200
mers cu ajutor bilateral 8 m in > 200
imposibil sa faca 25 m, ajutat cu scaun rulant
legat de scaun rulant dar cu bratele functionale
legat de scaun rulant dar cu bratele nefunctionale

CRITERII DE DIAGNOSTIC IN SCLEROZA MULTIPLA (DUPA POSER)

SM certa: A. Clinic
1. 2 pusee + 2 semne clinice
2. 2 pusee + 1 semn clinic + 1 semn paraclinic
B. Paraclinic
1. 2 pusee + 1 semn clinic sau 1 semn paraclinic sau + modificari LCR
2. 1 puseu + 2 semne clinice + modificari LCR
3. 1 puseu + 1 semn clinic + 1 semn paraclinic + modificari LCR
SM probabila: A. Clinic
1. 2 pusee + 1 semn clinic
2. 1 puseu + 2 semne clinice
3. 1 puseu + 1 semn clinic + 1 semn paraclinic
B. Paraclinic
2 pusee + modificari LCR
SM posibila clinic
1. 1 puseu sau o leziune
2. nevrita optica recurenta fara alte semne obiective
Modificari LCR = benzi oligoclonale si index Ig G crescut

XXIV

SCALA DE GRADARE A FOREI MUSCULARE SEGMENTARE (FMS)

Grad
- 5/5 = FMS normal
- 4/5 = opune rezisten
- 3/5 = nvinge gravitaia
- 2/5 = deplaseaz membrul n planul patului
- 1/5 = contracie muscular voluntar fr deplasare de segment
- 0/5:
- gr.I-nici o contracie voluntar sau la stimul dureros
- gr.II-contracie minim la stimul dureros
- gr.III-contracie controlateral sincinetic
MIASTENIA GRAVIS - SCALA OSSERMAN
St.I. Miastenia gravis ocular(20%)
St.II. Miastenia gravis generalizat forma uoar
A.cu evoluie lent
-rspuns bun la medicamente
B.cu evoluie rapid
-rspuns slab la medicamente
St.III. Miastenia gravis generalizat forma moderat cu fenomene bulbare
St.IV. Miastenia gravis tardiv form sever (dup 2 ani de evoluie) cu fenomene bulbare
St.V. Criz miastenic
SCALA HOEHN YAHR
n evaluarea pacienilor cu boal Parkinson
Stadiul 1 Afectare unilateral cu sau fr jen funcional
Stadiul 2 Afectare bilateral sau axial cu prinderea echilibrului
Stadiul 3 Afectare bilateral cu handicap moderat, afectarea reflexelor de postur; independent
Stadiul 4 Afectare sever invalidant, dar poate sta n picioare i merge fr ajutor
Stadiul 5 Imobilizat la pat fr ajutor
CLASIFICAREA DISCOPATIEI VERTEBRALE
Faza 1-Insuficien discal dureroas
Faza 2-Protruzie de disc; blocaj al segmentului cu discopatie (simptomatologie vertebral local)
Faza 3-Hernie de disc propriu - zis (cu simptomatologie neurologic)
Stadiu 1 Sindrom de iritaie radicular
Stadiul 2 Sindrom de compresiune radicular
Stadiul 3 Sindrom de ntrerupere radicular
Faza 4-Artroza disco - vertebral (cu simptomatologie de compresiune radicular i medular)

XXV

SCALA GLASGOW
Raspuns ocular
(deschide ochii)

Spontan
La comanda verbala
La durere
Nu raspunde
Constient, orientat temporo-spatial
Confuz (conversatie, dar e
dezorientat)
Inadaptat
Neinteligibil
Nici un raspuns
La ordin
La durere:
- indeparteaza stimulul
- flexie orientata
- flexie reflexa (rigiditate de decorticare)
- extensie reflexa (rigiditate de
decerebrare)
- nici un raspuns

Raspuns verbal

Raspuns motor
(mobilizeaza
membrele)

4
3
2
1
5
4
3
2
1
6
5
4
3
2
1

Gradul comei
I

GSC
7-8

II
III
IV

5-6
4
3
Scor maxim = 15 puncte
GSC (Glasgow Coma Scale) <7-8 coma
<5
prognostic grav