Studiul starii de nutritie in

colectivitati

Starea de nutriţie constituie ansamblul unor caracteristici

morfofuncţionale ale unui individ sau ale unei colectivităţi, care
sunt influenţate de numeroşi factori, dar în primul rând de
alimentaţie. Când aportul de material plastic, energetic şi catalitic
este adecvat nevoilor organismului, alimentaţia asigură o stare de
nutriţie bună, şi constituie un mijloc eficient de păstrare şi
promovare a sănătăţii. Dimpotrivă, când alimentaţia este
dezechilibrată sub aspect calitativ sau cantitativ, apar o serie de
modificări ale stării de nutriţie, care se reflectă pe plan biochimic,
clinic sau în morbiditatea colectivităţii. Studiul stării de nutriţie a
unei colectivităţi poate informa deci asupra condiţiilor de
alimentaţie şi a stării de sănătate a populaţiei.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Alimentaţia colectivităţilor este influenţată de numeroşi factori

economici, sociali, geografici, etc. Astfel, nivelul producţiei de
alimente, accesibilitatea populaţiei la produsele alimentare (preţul
de cost, veniturile populaţiei), nivelul cultural (superstiţiile,
credinţele religioase, tabu, etc.), obiceiuri alimentare (sortimente
faţă de care se manifestă reţinere sau care sunt consumate în
exces, modalităţile de prelucrare defectuoasă, etc.), intervenţia
unor calamităţi sociale (crize, războaie, etc.) sau naturale (secetă,
inundaţii, invazii de insecte, rozătoare, epizootii, etc.) factori
climatici, etc.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Aprecierea stării de nutriţie se bazează pe următoarele grupe de

examinări: examenul somatometric, examenul clinic, examene de
laborator +/- analiza morbidităţii în colectivitatea cercetată.

Indicatori somatometrici:
a.analitici: inaltimea, greutatea, perimetrul toracic, pliul cutanat;
b.corelativi: indicele global de nutritie, indicele de robusticitate
(Pignet), indicele ponderal, indicele de proportionalitate;
Studiul starii de nutritie in colectivitati
Inaltimea – se masoara in pozitie ortostatica, fara
incaltaminte, cu spatele la tija gradata a antropometrului
pe care trebuie sa o contacteze cu occiputul, regiunea
interscapulara, regiunea sacrata si calcaiele.

Greutatea – se masoara pe nemancate, dupa golirea

vezicii urinare si evacuarea continutului intestinal, fara
imbracaminte si incaltaminte;
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Grosimea pliului cutanat se măsoară pe
partea dreaptă a corpului şi pe pliul,
longitudinal, totdeauna în acelaşi loc,
pentru a obţine date comparabile.
Se preferă zonele:

tricipitala;
subscapulara;
subombilicala;
flancurilor;
femurala;

În zonele amintite, grosimea normală a

pliului cutanat este sub 10–15 mm.
Depăşirea acestei valori, asociată cu
hiperponderabilitatea, arată că nivelul
caloric al raţiei întrece cheltuielile de
energie ale subiectului.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Indicele de Masa Corporala (IMC), sau BMI - Body Mass Index,

este un raport bazat pe greutatea si inaltimea fiecarei persoane.
IMC-ul este un instrument de identificare a problemelor ce pot
aparea la adulti, dar nu este folosit ca instrument de diagnosticare.
IMC este numit uneori si indicele lui Quetelet - inventatorul sau -
savant belgian, fondator al statisticii modern. Doar pe baza
acestui indice nu se poate determina starea de sanatate a unei
persoane. Pentru aceasta sunt necesare teste suplimentare din
partea medicului.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Calculul IMC-ului:

Indicele de Masa Corporala se calculeaza atat pentru barbati cat si

pentru femei, cu varste intre 18 si 65 ani, dar rezultatele nu sunt
relevante in cazul copiilor, femeilor insarcinate, persoanelor cu
masa musculara mare (sportivi) sau varstnicilor.
IMC este rezultatul unei formule matematice strans corelata cu
grasimea corporala si care se calculeaza impartind greutatea,
masurata in kg, la patratul inaltimii, exprimata in m2 (kg/m2). Se
considera ca persoanele cu un IMC > 25 sunt supraponderale,
IMC > 30 sunt obeze, iar daca IMC > 40, persoanele sufera de
obezitate morbid.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
a. Proporţia dintre perimetrul toracic şi înălţimea corpului: perimetrul toracic
(cm) x 100/înălţime (cm) = sub 50, torace strimt, între 50 – 55, torace mediu
dezvoltat; peste 55, torace larg;

b. Proporţia dintre lăţimea umerilor şi înălţimea corpului: lăţimea umerilor (cm)

x 100/înălţimea corpului (cm) = sub 22 (b), sub 21 (f), umeri înguşti; peste 23
(b), peste 22,5 (f), umeri largi;

c. Indicele de proporţionalitate a trunchiului faţă de înălţimea corpului:

înălţimea trunchiului şezând, de la coccis, la vertebra proeminentă de la ceafă
(cm) x 100/înălţimea corpului (cm) = sub 51 (b), 52,5 (f), trunchi scurt; peste
52 (b), 53 (f), trunchi lung;

d. Indicele de robusticitate Pignet: înălţimea (cm) – (perimetrul

toracic (cm)+masa (kg)), sub 10, hipersenic, robust, puternic; 10 –
30, normostenic; peste 30, astenic, alungit;
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
e. Proporţia dintre lăţimea bazinului şi înălţimea corpului: lăţimea bazinului,
distanţa intertrohanteriană (cm) x 100/înălţimea corpului (cm) = sub 18 (b),
sub 20 (f), bazin îngust; 18 – 19 (b), 20 – 21 (f), bazin normal dezvoltat; peste
19 (b), peste 21 (f), bazin lat;

f. Indicele de proporţionalitate a membrului superior (toracic): lungimea

membrului superior (acromion – vârful degetului mijlociu, dactilon) (cm) x
100/înălţimea corpului (cm), sub 43 (b), sub 42,5 (f) braţ scurt, 43 45,5 (b),
42,5 – 44 (f) – braţ normal dezvoltat; peste 45,5 (b), peste 44 (f), braţ lung;

g. Indicele de proporţionalitate a membrului inferior (pelvin): lungimea

piciorului (marele trohanter – calcaneu) (cm) x 100/înălţimea corpului (cm), sub
51 (b), sub 49,5 (f), picioare scurte; 51 – 52,5 (b), 49,5 – 51,5 (f), picioare
normal dezvoltate; peste 52,5 (b), peste 51,5 (f), picioare lungi;

h. Proporţia dintre masa corporală şi înălţime: masa (kg) x 100/înălţimea

corpului (cm), sub 32, deficit ponderal; 32 – 40, normalitate ponderală; peste
40, surplus ponderal; peste 45, exces ponderal (nu se aplică la culturişti);
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Examenele clinice:

a.de cele mai multe ori semnele clinice prin care se manifestă dezechilibrele nutritive
nu sunt specifice, ele putând fi produse şi din alte cauze. De aceea fiecare semn trebuie
interpretat în lumina unor date anamnestice şi corelat cu rezultatele pe care le
furnizează investigaţiile de laborator. Semnele clinice capătă o importanţă când se
repetă în procent ridicat la persoanele studiate;
b. în condiţii obişnuite deficienţele nutritive nu se limitează la un singur factor, ci sunt
polideficiente în care una domină şi imprimă caracterul său, tabloului clinic.
Simptomatologia deficienţei principale va căpăta aspect particular prin asocierea cu
simptomele deficienţelor secundare;
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

c. o aceiaşi deficientă nutritivă se poate manifesta prin semne clinice diferite în funcţie
de modul cum s-a instituit: suprimarea bruscă şi totală a principiului respectiv (formă
acută a carenţei) sau reducerea parţială şi pe timp îndelungat (forma cronică); semnele
carenţei acute se suprapun uneori pe leziuni cronice, încât apar împreună dând un
aspect clinic polimorf;

d. la unele grupe de populaţie, este posibilă apariţia unor stări de precarenţă determinate
de variaţii sezoniere în alimentaţie, în consumul exagerat de produse alimentare rafinate
excesiv (dulciuri, derivate de cereale cu grad mic de extracţie), de persistenţa unor
obiceiuri alimentare sau a unor practici culinare incorecte.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

e. unele stări de precarenţă care evoluau lent devin evidente şi se accentuează cu ocazia
unui alt factor „de relevare” (efortul fizic intens, sarcina, alăptarea, mediul toxic, bolile
infecţioase);

f. pentru unii factori nutritivi, posibilitatea apariţiei stării de precarenţă sau carenţă, prin
defecte ale raţiei alimentare este foarte rară sau practic nulă, întrucât, aceştia fie se
găsesc în cantitate mare în alimentele de larg consum (glucide, lipide, sodiu, potasiu,
clor, acid pantoteic, vitamina A, etc.), fie că se formează în intestinul uman, prin
acţiunea florei intestinale (vitamina K şi unele vitamine din grupa B) sau se sintetizează
uşor şi pe măsura necesităţilor organismului din alte principii alimentare ce se găsesc în
organism (glucide, lipide, aminoacizi neesenţiali).
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Când studiul stării de nutriţie se face pe un număr mare de subiecţi, examenul clinic se
limitează la studiul tegumentelor şi mucoaselor vizibile (bucală, linguală,
conjunctivală), la fanere (păr, unghii, ţesutul subcutanat, sistemul muscular, sistemul
osos şi dentiţie, sistemul neuroendocrin şi comportamentul psihic, precum şi la unele
semne din partea sistemului cardio – vascular).

La tegumente se notează: culoarea, aspectul, senzaţia la palpare, umiditatea,

elasticitatea, prezenţa unor eventuale echimoze, ragade, cruste, edeme, etc.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Un tegument aspru la pipăit, cu hipercheratoză peripilară, care dă aspect de piele de

găină, poate fi semn de carenţă în vitamina A şi C, sau acizi graşi esenţiali.
În hipovitaminoza A, leziunile descrise predomină pe feţele antero – laterale; în
hipovitaminoza C se localizează mai ales pe gambe, iar papulele hipercheratozice sunt
centrate, uneori, de mici hemoragii foliculare.
Tulburările de pigmente ale pielii survin şi în carenţele protidice avansate,
hiperpigmentarea fiind generalizată.
Zăbăluţa şi dermatita seboreică, care se întinde pe aripile nasului, şanţurile nazo –
labiale, regiunea interspâncenoasă şi pe pleoape, constituie semne de carenţă în
riboflavină. Pielea este grasă, lucioasă şi acoperită cu scuame gălbui – murdare, care
devin evidente după o uşoară răzuire.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Modificări ale mucoasei linguale şi buzelor, asemănătoare cu cele descrise în pelagră şi
riboflavinoză, pot fi cauzate şi de aportul insuficient de acid folic, vitamina B12 şi fier.
Hipertrofia mucoasei interdentare, cu sângerare spontană sau la presiune, se întâlneşte
în fazele incipiente ale hipovitaminozei C.
Uscăciunea conjunctivelor (mai ales cele bulbare) şi senzaţia de corp străin în ochi, sunt
manifestări timpurii ale hipovitaminozei A. Exagerarea vascularizării conjunctivei în
jurul corneii şi tendinţa de pătrundere a capilarelor în cornee, pot apărea în carenţa de
vitamină B2.
Fanerele îşi modifică de asemenea, culoarea, textura şi aspectul în denutriţii care
evoluează cu caracter cronic. În carenţa proteică părul îşi pierde luciul, devine mat, se
rupe uşor şi are tendinţă să capete o culoare roşietică (cel negru).
În lipsa de fier, unghiile sunt fragile, cu striuri longitudinale şi se turtesc.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

Ţesutul adipos subcutanat se apreciază prin inspectarea subiectului şi aprecierea pliului

cutanat.
La sistemul muscular, se notează dezvoltarea, troficitatea, tonusul şi forma maselor
musculare. Subiecţii normal hrăniţi, au o musculatură bine dezvoltată şi armonios
repartizată. Reducerea maselor musculare precum şi o diminuare a tonusului şi forţei
musculare se întâlnesc în deficienţe calorice ale raţiei alimentare, în raport de proteinele
insuficiente, în hipovitaminozele C, B , E, D, în carenţa de fier, etc. Când lipsa
îndelungată a altor factori nutritivi determină scăderea în greutate şi încetinirea sau
oprirea creşterii (semne nespecifice generale pentru majoritatea factorilor nutritivi), se
produce, se asemenea, diminuarea maselor musculare. Copii rahitici, datorită hipotoniei
musculare, au abdomenul mărit şi evazat pe flancuri, când stau în decubit dorsal
(abdomen de batracian).
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
La sistemul osos se examinează forma, dimensiunea, proporţiile
dintre diferitele segmente ale corpului. Cele mai frecvente şi mai
grave distrofii osoase, sunt cauzate de hipovitaminoza D şi de
perturbările în aportul, absorbţia şi metabolizarea calciului şi
fosforului. În aceste cazuri creşterea se reduce sau se opreşte.
Oasele suferă un proces general de ramolire, umflare şi deformare
care se manifestă la cap, trunchi şi membre. Deficienţa protidică
avansată, poate da tulburări osoase la copii şi adulţi.
La dantură se observă: data apariţiei şi numărul dinţilor, forma,
modul de implantare în alveolă, numărul dinţilor cariaţi, extraşi şi
reconstituiţi (indice C.E.R. pentru dinţii permanenţi şi c.e.r.
pentru cei temporari).
Dentiţia este alterată de consumul exagerat de dulciuri, în abateri
de la limitele normale ale fluorului în apă, în avitaminoza C (prin
defect de osificare şi mai ales prin modificările la nivelul gingiilor
şi ligamentelor alveolo - dentare).
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
În ceea ce priveşte sistemul nervos, manifestările în cazurile de
carente alimentare sunt: amorţeli, furnicături, dureri cu caracter
reumatismal, localizate mai ales la extremităţile membrelor (în
hipovitaminozele B1, PP, acid folic, vitamina B12, fier), dureri şi
senzaţii de arsură la nivelul tălpilor, hiporeflexie ( în carenţa
complexului B şi mai ales de B2).
Dezechilibrele nutriţionale se însoţesc frecvent de modificări de
comportament: astenie, reducerea capacităţii de muncă fizică şi
intelectuală, apatie, diminuarea spiritului de iniţiativă, cefalee,
insomnii, iritabilitate. Aceste simptome au un caracter subiectiv şi
sunt influenţate de particularităţile fiecărui individ, însă capătă o
importanţă apreciabilă, atunci când apar cu o frecvenţă ridicată la
membrii unei colectivităţi.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati

În carenţa de iod, glanda tiroidă îşi modifică forma şi volumul. Se

descriu diferite grade de hipertrofie tiroidiană. Adolescenţa,
graviditatea, alăptarea agravează distrofia prin creşterea nevoii de
iod în stări fiziologice.
La aparatul cardio – vascular se notează: prezenţa şi caracterul
durerilor precordiale, pulsul, tensiunea arterială, tulburările
circulatorii periferice, etc.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Examenele de laborator:

Se cercetează: numărul de hematii şi cantitatea de hemoglobină,

sideremia serică, capacitatea serului de a lega fier în vitro, etc.
Aceste examene ne informează asupra raţiei de fier, de vitamină
B12, acid folic, proteine, vitamină C, vitamină B6, ale căror
carenţe provoacă anemii, cu unele particularităţi în funcţie de
natura deficienţei.
Determinarea proteinemiei, a nivelului fracţiunilor proteice
serice, a unor enzime, ne informează în primul rând asupra raţiei
de proteine.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
Aprecierea biochimică a stării de nutriţie în vitamine, se poate
face prin dozarea acestora direct din urină, sânge, eritrocite, etc.,
prin dozarea unor enzime în care vitaminele sunt co-fermenţi
(transaminazele – pentru piridoxină, etc.), prin dozarea unor
metaboliţi al căror nivel spontan sau după administrarea unor
substanţe (încărcarea cu triptofan pentru piridoxină sau cu
histidină pentru acid folic) este modificat în carenţele vitaminice
(de exemplu creşterea acidului piruvic în sânge şi urină, în
deficitul tiaminic, determinarea acidului formic pentru acidul
folinic şi a acidului metilmalonic pentru cianocobalamină etc.).
Se mai poate folosi testul de încărcare pentru vitaminele
hidrosolubile, bazându-se pe faptul că acestea nu se depozitează
în organism, ci în caz de exces, surplusul se elimină prin urină.
Studiul starii de nutritie in
colectivitati
În aprecierea aprovizionării organismului cu diferite vitamine se
mai pot folosi: viteza de adaptare la lumină slabă (pentru retinol),
dozarea fosfatazei alcaline, a calciului, a fosforului, a acidului
citric (pentru vitamina D), hemoliza în apă oxigenată (pentru
tocofene), protrombinemia (pentru filochinină), etc.
Dozarea colesterolului, a lipidelor, a unor fracţiuni lipoproteice
din ser, ne informează asupra stării de nutriţie lipidică şi a valorii
calorice a raţiei. Supraalimentaţia, excesul de grăsimi (mai ales
grăsimi sărace în acizi graşi polinesaturaţi) şi în alimente bogate
în colesterol, reprezintă factori favorizanţi în apariţia unor
dislipemii.
Glicozuria şi glicemia „a jeune” şi mai ales testul de toleranţă la
glucoză pot permite depistarea activă a diabetului zaharat, în
apariţia căruia joacă rol şi o serie de factori cum ar fi
supraalimentaţia, abuzul de dulciuri, etc.