Universitatea Dunarea de Jos Galati

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea: Kinetoterapie
Anul II
Studenta: Bute Ana Maria

Examenul obiectiv Tipul constitutional si starea de nutritie

Statura. Tipul constitutional.

Statura (inaltimea) variaza in anumite limite in functie de varsta si sex. Cea mai rapida crestere staturala are
loc in primul an de viata (aprox. 20 cm) si in perioada pubertara. Inaltimea definitiva se considera a fi atinsa
in jurul varstei de 22 de ani, cand practic procesul cresterii stagneaza. De notat ca inaltimea medie a crescut
in ultima jumatate de secol pentru ambele sexe si pentru fiecare grupa de varsta.
Statura poate fi inalta, medie si scunda.1)
Tulburarile de crestere sunt complex conditionate si pot avea exprimare fenotipica diversa. Extremele sunt:
1) Gigantismul: cresterea exagerata in inaltime ( la barbati peste 200 cm si 190 cm la femei valori
considerate ca limite maxime ale staturii normale), produsa prin secretie hipofizara de hormon somatotrop,
survenita in perioada de crestere.1)
2) Nanismul: statura mica, pitica (120-150 cm, pentru tara noastra), de origine castigata sau ereditara, cu
doua variante:
a) Nanism hipofizar: proportionat, armonic, cu dezvoltare somatica deficitara pe toate liniile (inaltime,
greutate etc.), dar cu functii psihice normale (om in miniatura), datorat insuficientei secretorii multiple de
tropi hipofizari.
b) Nanism tiroidian: disproportionat, disarmonic, pitic (cu membrele scurte fata de trunchi si cu capul
mare in raport cu dimensiunile corpului).1)
Independent de semnificatia ipostazelor anterioare, relatiile antropometrice se justifica nuantate si din
perspectiva caracterului asociativ integrat al altora cu fundamentare complexa si impact predictibil
psihocomportamental ori de predispozitie morbida.2) In acest cadru, prezentam tipurile constitutionale.
Tipul constitutional este definit ca un model descriptiv rezultant sumarii tuturor caracterelor
morfofunctionale ale unui subiect dat. Difera de la o persoana la alta, in functie de ereditate si de factorii de
mediu social. Exista numeroase clasificari ale tipurilor constitutionale, incepand cu cea a lui Hipocrate
(sanguin, flegmatic, coleric, melancolic).2)
In ansamblu, cu valoare practica sunt deosebite trei tipuri constitutionale:
a) Normostenic, caracterizat prin proportii armonioase ale corpului, echilibru psihocomportamental si
reactivitate fizica robusta;
b) Astenic (longilin), cu predominenta dimensiunilor vertical in raport cu cele transversale; persoanele
astenice par slabe, desirate, cu gatul lung, toracele alungit si subtire, tesutul adipos si muscular
reduse; la astenici ar exista o frecventa crescuta a ulcerului gastro-duodenal, hipertioidiei,
visceroptozei, schizofreniei etc.;
c) Hiperstenic (picnic), caracterizat prin predominenta dimensiunilor transversale in raport cu cele
verticale; persoanele cu acest tip constitutional par voinice, robuste, indesate, cu capul rotund, gatul
scurt si gros, toracele bombat; la hiperstenici ar exista o frecventa crescuta a obezitatii, diabetului
zaharat, cardiopatiei ischemice, gutei, litiazei biliare si psihozei maniacodepresive.2)

 Starea de nutritie
Pentru a putea funciona normal, organismul uman necesit un aport constant de energie, aport care se
realizeaz prin intermediul principiilor alimentare. Fiind vorba de un organism homeoterm, adic lipsit de
capacitatea de depozitare a cldurii i de posibilitatea de transformare a altei forme de energie exterioar,
sursa unic i indispensabil a supravieuirii omului rmne energia obinut prin desfacerea legturilor
chimice din structura alimentelor. Starea de sntate a fiecrui individ, evaluat adesea prin ceea ce se
numeste un status nutriional optim deriv din echilibrul obinut ntre necesarul i aportul nutriional.
Existena unui stri de nutriie optime promoveaz creterea i dezvoltarea organismului, menine starea de
sntate, permite desfurarea activitii zilnice i particip la protecia organismului fa de diverse
agresiuni sau boli. n determinarea statusului nutriional, un rol aparte l deine balana energetic a
organismului ce st la baza stabilitii ponderale i a echilibrului mediului intern. Pe un talger al balanei
sunt aporturile energetice (reprezentate de alimente), iar pe cellalt consumurile energetice pentru
meninerea funciilor organismului, termoreglare si activitate fizic.3)
Starea de nutritie se apreciaza prin cercetarea tesutului celuloadipos subcutanat si a musculaturii si se
evalueaza prin cantarire.
Pentru aprecierea greutatii masurate este utila compararea cu greutatea ideala. Pentru greutatea ideala s-au
propus mai multe formule, dar in practica clinica, fie si orientativa, este suficienta corelarea acesteia (in kg)
cu numarul de centimemetri care depasesc 100 cm in inaltime, recunoscuta ca formula Broca. Un criteriu
clinic important pentru aprecierea starii de nutritie il constituie grosimea pliului cutanat (normal, mai mic
de 1.5 cm in regiunea toracica, abdomen si coapse).2)
Modificari patologice
Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum
ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un
exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut
adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos.4)
Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa
corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :

gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m 2 au fost definiti ca
supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m 2 pentru femei si
24 - 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m 2 prezinta diagnosticul
denutritie.
Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel
subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si
sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii
antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa
corporala).4)

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile
europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor.
In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul urban,
fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.4)
Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi:

obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si subcutanata

obezitate gluteofemurala (ginoida)

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Obezitatea centrala este un
factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat,
dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.4)
S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de mediu ca
sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat, nivelul scazut de educatie. Initierea
fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.4)
Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita obiceiurilor alimentare
(preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut vitaminic) si particularitatilor climaterice (sezonul
rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu insotita de industrializare,
este trasatura definitorie a unei societati predispuse la obezitate. In societatea moderna, excesul ponderal are
o prevalenta ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul cotidian, lipsa educatiei, alimentatia
hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa
scaderea gradului de activitate fizica.4)
Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot constitui
factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente
astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta si frecventa de
dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara
crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul
caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.4)
Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)

fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie etc.)

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a alimentelor
ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal,
termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).4)
Cheltuiala energetica de repaus este data de metabolismul bazal, efectul termic al alimentelor (actiunea
dinamica specifica a acestora), procesul de crestere si termogeneza de adaptare la cald si frig.
Metabolismul bazal reprezinta energia necesara mentinerii functiilor vitale si homeostaziei in conditii de
repaus absolut : activitate nervoasa, cardiaca, respiratorie, musculara, osmotica, sinteza compusilor organici.
El reprezinta 60 - 75 % din cheltuiala energetica zilnica. Valoarea metabolismului bazal la adultul normal
este de circa 1 kcal/kg/ora, adica 1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O scadere minima in timp a
metabolismului bazal poate determina pe termen lung un castig ponderal apreciabil. Odata cu inaintarea in

varsta rata metabolismului bazal scade cu 2 - 3 % la fiecare decada, iar necesarul caloric pentru procesul de
crestere este redus la 1 % din cheltuiala energetica zilnica; ambele dezechilibre favorizeaza excesul ponderal
in conditiile pastrarii aceluiasi aport caloric.4)
Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate sistemele si
aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica,
insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta venoasa cronica.
Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauza.
Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezitatii in patogenia diabetului zaharat.4)
Obtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia tulburarilor de comportament alimentar,
exercitiu fizic, farmacoterapie, interventii chirurgicale etc.
Tipul de dieta trebuie sa fie ales in functie de aderenta pacientului, patologia asociata si obiectivele
terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau in : limitarea consumului alimentar in
afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorica mare, mese mici si fractionate, stoparea fumatului si
un consum scazut de alcool. In general, se recomanda o dieta cu deficit de 500 kcal/zi fata de aportul
alimentar anterior, estimandu-se o scadere ponderala cu 5 - 10 % din greutatea initiala intr-o perioada de 3
luni. Structura dietei va consta in 55 - 60 % glucide, 25 - 30 % lipide si 12 - 17 % proteine. Se va interzice
consumul de alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca 30 gr. si de sare sub 6 gr. (adaptat la valorile
tensionale).4)
Activitatea fizica este un element terapeutic de prima importanta care trebuie, totusi, individualizat si adaptat
la patologia asociata. Efortul fizic potenteaza scaderea in greutate indusa de dieta hipocalorica, reduce
insulinorezistenta si diminua masa adipoasa intraabdominala. S-a observat ca activitatea fizica limiteaza
reducerea masei musculare indusa de unele diete hipocalorice. Numeroase studii au aratat ca activitatea
fizica reduce simptomatologia si riscurile tuturor comorbiditatilor. In general, se recomanda efectuarea de
exercitii fizice de minim 3 ori pe saptamana, cu o durata de 30 - 60 minute si o intensitate de 50 - 70 % din
capacitatea individuala de efort.4)

Deficitul ponderal reprezinta scaderea greutatii corporale cu peste 10% din greutatea ideala; are 3
variante:
1. Emancierea, in care tesutul celulo-adipos este mult diminuat (bolnavul prezinta proeminentele
osoase ale fetei, globi oculari infundati in orbite, trunchiul si membrele mult subtiate);
2. Casexia, care corespunde unui deficit ponderal mai avansat, in care, pe langa disparitia paniculului
adipos, se constata o diminuare a musculaturii somatice;
3. Marasmul, forma extrema ca severitate a deficitului, ponderal in care, pe langa disparitia tesutului
adipos si topirea masei musculare, apar tulburari metabolice si hidroelectrolitice grave, de obicei
ireversibile.2)
Cauze comune ale deficitului ponderal sunt:
-

Aportul alimentar insuficient, voit (cura de slabire) sau nevoit (prizonierat etc.);
Boli care afecteaza sever apetitul si in consecina aportul (neoplasme cu localizari diverse, anorexie
nervoasa);
Boli care compromit aptitudinea deglutitiei (stenoze esofagiene);
Boli care compromit implinirea aportului alimentar (stenoze pilorice);
Boli care nu permit absorbtia principiilor nutritive (sindroamele de maldigestie si malabsorbtie).2)

Bibliografie:
1.) carte: Semiologie medicala de baza, Vol I Prof. Carol Stanciu & Co., Iasi 1989
2.) carte: Semiologie medicala - Prof. Carol Stanciu & Co., Iasi 2002
3.) site internet: http://www.ms.ro/documente/1%20echilibru%20energetic%20si%20stare
%20nutritie_8319_6026.pdf
4.) site internet: http://www.cdt-babes.ro/articole/obezitatea.php