Curs 3 Cresterea animalelor

B) Metoda Somatometrica – este utila mai ales in studiul populatiei pt ca rezultatele

masuratorilor pot face obiectul unor prelucrari statistice.

Instrumente necesare pt masurari:

- Zoometru pt lungimi, largimi si adancimi mari)
- Compasul ( lungimi, largimi si adancimi mici)
- Panglica ( pt perimetre)
- Cantarul ( pt greutate).

Greutatea se poate aprecia gravimetric (cantarire) sau barimetric, adica deusa din alte
masurari. De exemplu la cabaline G = 80 x P la puterea 3 unde P este egal perimteru toracic in
metrii.
Formula de barimetrie difera de la ospecie la alta si de la o rasa la alta.

Principalele masurari de lungime:

1) lungimea oblica a trunchiului ( de la umar la punctul fesei)
2) lungimea toracelui numita si profunzime ( de la umar la curbura ultimei coaste)
3) lungimea crupei ( de la sold la punctul fesei)
4) lungimea capului ( de la tabla incisivilor la protuberanta occipitalului)

Principalele masurari de largime:

1) largimea pieptului ( intre umeri)
2) largimea toracelui ( la curbura maxima a coastelor)
3) largimea crupei ( la solduri si la ischii)
4) largimea capului ( la orbite)

Principalele masurari de perimetre:

1) perimetrul toracic ( in spatele spetelor)
2) perimetrul fluierului (in treimea mijlocie)

Principalele masurari de inaltime si adancime:

1) inaltimea la greban ( talia ) – de la greban la sol
2) adancimea toracelui ( de la greban la stern)
3) inaltimea la crupa ( de la crupa la sol)

Rezultatele masurarilor se pot folosi ca valori absolute, ca valori relative, sau ca indici
corporali.

Valorile absolute nu ofera indicii cu privire la proportionalitatea ansamblului corporal. Ele

insa stau la baza obtinerii valorilor relative si a indicilor corporali.

Valorile relative se obtin prin raportarea oricarei dimensiuni la talie. Dar nu toate regiunile
corporale se afla intr-o corelatie organica directa cu talia.

Indicii corporali se obtin prin raportarea acelor dimensiuni care sunt intr-o legatura morfo-
fiziologica directa. Acestia sunt de 3 categorii:

I) indici de format:
 1) indicele formatului corporal lateral (IFL) = lungimea oblica a trunchiului supra talie x
100
2) Indicele formatului corporal transversal ( IFT) = largimea toracelui supra talie x 100
3) Indicele formatului crupei (IFC) = largimea crupei la sold supra lungimea crupei x 100
4) Indicele ascutimii crupei ( IAC) = largimea crupei la sold supra largimea crupei la
ischii x 100.

II) Indici constitutionali:

1) Indicele masivitatii (IM) = perimetrul toracic supra talie x 100
2) Indicele compactitatii ( IC) = perimetrul toracic supra lungimea oblica a trunchiului x
100.
3) Indicele adancimii toracelui (IAT) = adancimea toracelui supr talie x 100.
4) Indicele osaturii ( IO) = perimetrul fluierului supra talie x 100.

III) Indici mecanici:

1) Indicele diferentei de inaltime (IDI) = inaltimea la crupa supra talie x 100
2) Indicele vidului substernal ( IVS) = (talie minus adancimea toracelui) supra talie x 100

Procesul de crestere

Indicatorii procesului de crestere

Cresterea este o acumulare cantitativa care se exprima prin evolutia greutatii corporale, spre
deosebire de dezvoltare care este o diferentiere calitativa.

Cresterea organismului ca intreg se apreciaza prin urmatorii indicatori:

1) energia de crestere ( E )
2) viteza absoluta de crestere ( V indice A )
3) viteza relativa de crestere ( V indice R)
4) intensitatea de crestere ( I )
5) coeficientul de crestere (C)

1) Energia de crestere sau greutatea corporala la o anumita varsta este o insusire care
depinde mult de baza ereditara a indivizilor si nu se poate realiza decat in conditii de
mediu corespunzatoare ( alimentatie, microclimat, etc)
Energia de crestere nu este aceiasi pe toata perioada de crestere:
- este mica la inceputul perioadei de crestere
- creste catre partea centrala a cresterii
- si apoi tinde sa se plafoneze catre maturitatea corporala.
In expresia grafica are forma de S.

Desen 1
2) Viteza absoluta de crestere reprezinta sporul pe care il inregistreaza un organism intre
2 determinari raportat la timp ( zi, saptamana, luna, decada, etc)
(Formula 1)

Viteza absoluta de crestere este mica la inceputul cresterii, creste catre partea centrala
a cresterii dupa care incepe sa scada catre maturitatea corporala devenind nula.
In expresie grafica are aspectul unei parabole

Desen 2

3) Viteza relativa de crestere ( Vr) Rreprezinta sporul in proceente pe care il prezinta un

organism intre 2 determinari raportat la energia initiala
Viteza relativa este mare la inceputul perioadei de crestere ( pentru ca energia initiala este
mica), scade treptat catre perioada centrala a cresterii tinzand sa devina nula catre
maturitatea corporala.
In expresie grafica are aspect de hiperbola.

Formula 2

Desen 3

4) intensitatea de crestere reprezinta sporul in procente pe care il inregistreaza un

organism intre 2 determinari, raportat la greutatea corporala, greutate corporala care se
modifica continuu de la un moment la altul al vietii.

Formula 3

Grafic are aspect de hiperbola, la fel ca viteza relativa de crestere: mare la inceputul
perioadei de crestere, scade in partea centrala a cresterii si devine nula la maturitatea
corporala.
 Desen 3 ( la fel ca mai sus)

5) Coeficientul de crestere (C) - Reprezinta greutatea corporala in proceente la un

moment dat fata de greutatea maxima posibila la adult.
Se exprima grafic prin sistemul coloanelor. De exemplu un vitel in primul an de viata
realizeaza 55% din greutatea unui adult, in al 2-lea an 82% si in al 3-lea an 92%.

Formula 4

Desen 4

Studierea procesului de crestere diferentiat pe regiuni corporale

Se face cu ajutorul urmatoarei formule

Y = a ori x la puterea B ( formula 5)

Y= greutatea regiunii corporale ( sau a organului respectiv) in momentul studiului

x = greutatea corporala a intregului organism in momentul studiului.
a = raportul dintre greutatea regiunii si greutatea intregului organism, ambele la adult
b = raportul dintre viteza relativa de crestere a regiunii corporale si viteza relativa de crestere
a intregului organism, ambele pe tot parcursul procesului de crestere.
 Captitolul II
Sistematica zootehnica

Sistematica zoologica se termina la nivel de specie. De sub diviziunile posibile in

interiorul speciilor domestice se ocupa sistematica zootehnica. Ea are ca unitate a categoriilor
populatia.
Populatia este o comunitate reproductiva de indivizi cu un fond de gene comune
( genofond) sau populatia este un grup de indivizi izolat reproductiv.

Clasificarea populatiilor:

I) In functie de gradul de izolare reproductiva :

1) populatii deschise = comunitati reproductive supuse unui mare si continuu
aport de gene straine datorita imigratiei ( semirasele)
2) populatii inchise = comunitati reproductive cu un grad mare de izolare
reproductiva instalat de multe generatii ( rasele “pure” cu registru genealogic
inchis) – exemplu: rasa Pur sange de galop englez.

II) Dupa structura interna a populatiilor:

1) populatii simple – sunt populatiile mici in care indivizii au posibilitatea reala
de imperechere intre ei (liniile unei rase)
2) agregate de populatii – sunt populatii mari subdivizate in populatii simple, in
care indivizii au posibilitatea potentiala de imperechere intre ei ( rasele,
speciile, etc)

III) Dupa teritoriul ocupat pot fi:

1) Synpatrice – ocupa acelasi teritoriu
2) Allopatrice – ocupa teritorii diferite

IV) Dupa diferentele existente intre populatii se distinge taxonul care este o
populatie suficient de distincta ca izolare reproductiva si performante ce
poate fi clasificata intre categoriile sistematice.

Taxonomia sau sistematica zootehnica este teoria si practica clasificarii populatiilor de

animale domestice. Este o disciplina practica care ajuta exploatarea si ameliorarea genetica a
animalelor.
Taxonomia trebuie sa aibe un sistem corect si eficient prin care sa-l informeze pe
ameliorator si sa-i arate aptitudinile productive comparative ale populatiilor.

Taxonomia a cunoscut in istoria sa 3 idei de baza:

1) Conceptia morfologista sau tipologista ( formulata de catre Karl Linne) si care
considera ca numai exteriorul este criteriul taxonomic principal pentru aprobarea unei
populatii. Tipologistii nu acceptau existenta variatiei genetice.

2) Conceptia nominalista considera ca numai individul este o realitate, categoriile

sistematice fiind creatii ale imaginatiei omului.

3) Conceptia populationista sau biologista care considera ca gradul de izolare

reproductiva este criteriul taxonomic principal pentru aprobarea unei populatii.
CRITERII TAXONOMICE PENTRU APROBAREA POPULATIILOR ( SUNT 4)

A) Gradul de izolare reproductiva

Izolarea reproductiva adica reproductia in sine a unei populatii este un factor important
in evolutia lumii organice, implicit in ameliorare.
Izolarea reproductiva ca factor al evolutiei a fost pusa intr-o lumina noua prin
dezvoltarea geneticii populatiilor, teoriei evolutioniste si sistematicii moderne.
Rolul izolarii reproductive este de a permite reconstructia genetica a populatiilor prin
eliminarea combinatiilor de gene dizarmonice, neintegrate aparute in urma hibridarilor
( imperecherilor) si retinerea numai a combinatiilor de gene armonizate intre ele, integrate.
Estimarea gradului de izolare reproductiva a unei populatii se face cu ajutorul unui
indicator cantitativ, numit coeficient de izolare reproductiva ( I ).

Formula 6

AA= indivizi cu ambii parinti autohtono ( nascuti in populatie)

AI = indivizi cu un parinte autohton si unul imigrant ( rezultatul unei imigratii
anterioare)
II = indivizi cu ambii parinti imigranti ( rezultatul unei imigratii prezente).

Coeficientul de izolare reproductiva poate lua valori intre minus 1 si plus 1.

Efectivul nu este populatie cand este negativ, inclusiv 0.
Daca efectivul are coeficientul de izolare reproductiva pozitiv ar putea fi populatie.
Este sigur populatie daca coeficientul de izolare reproductiva se mentine pozitiv timp
de 5 generatii.

I (coeficientul de izolare reproductiva) optim = 0,8. (90% AA +10% II)