Zgomotele cardiace

Pe fonocardiogramă (înregistrarea
grafică a zgomotelor cardiace) se disting
patru zgomote cardiace notate în ordinea
apariţiei: zgomotul I, II, III şi IV.
 Zgomotul I cardiac

• Geneza zgomotului I este asociată cu închiderea

valvulelor atrioventriculare.
• Dar nu închiderea valvulelor atrioventriculare în
sine este cea care generează acest zgomot.
• Cordajele tendinoase ale valvelor respective au
o masă prea mică pentru a genera un sunet atât
de amplu.
• Mişcarea sângelui, schimbările bruşte de
direcţie, vibraţia cuspidelor şi a pereţilor
ventriculari sunt cauzele care generează primul
zgomot cardiac.
• Zgomotul I cardiac este alcătuit din
suprapunerea zgomotului produs la închiderea
valvulei tricuspide pe cel produs la închiderea
valvulei bicuspide.
• Între cele două componente există un oarecare
asincronism, componenta mitrală devansând
componenta tricuspidă deoarece ventriculul
stâng se contractă cu puţin timp înaintea
ventriculului drept. Normal, acest asincronism,
însă, nu este perceput la ascultaţie.
• .
• Zgomotul I are o durată de circa 0,1 sec şi
este asemănător cu zgomotul produs de
jetul de apă la închiderea bruscă a unui
robinet.
• Se mai numeşte şi zgomot sistolic,
marcând începutul sistolei ventriculare.
• Apare imediat după complexul QRS
 Zgomotul II cardiac

• Geneza zgomotului II este asociată cu

închiderea valvulelor semilunare. Acest zgomot
are o durată mai scurtă, o frecvenţă mai mare a
vibraţiilor (este mai înalt) şi este mai tare decât
zgomotul I.
• Zgomotul II se mai numeşte şi zgomot diastolic,
el marcând începutul diastolei generale.
• Acest zgomot are tot două componente, aortică
şi pulmonară, produse la închiderea celor două
valvule sigmoide, aortică şi, respectiv,
pulmonară.
• Cele două componente prezintă un
asincronism, zgomotul produs la
închiderea valvulei aortice devansând pe
cel produs la închiderea valvulei
pulmonare, deoarece sistola ventriculară
stângă se încheie cu puţin timp înaintea
sistolei ventriculare drepte.
• Inspiraţia întârzie închiderea valvulelor
pulmonare, accentuând asincronismul
celor două componente diastolice.
• Expiraţia întârzie închiderea valvulelor
aortice, reducând asincronismul celor
două componente ale zogomotului
diastolic.
 Mica şi marea tăcere

• Între zgomotul I şi zgomotul II se interpune

o perioadă de linişte, denumită „mica
tăcere“. Între zgomotul II şi următorul
zgomot I se interpune o perioadă mai
lungă de linişte denumită „marea tăcere“.
Onomatopeic, zgomotul I seamănă cu
pronunţarea cuvântului „lub“, iar zgomotul
II, cu pronunţarea cuvântului „dub“.
 Zgomotul III cardiac

• Zgomotul III apare la scurt timp după zgomotul II

şi este asociat cu tensionarea bruscă a peretelui
ventricular la sfârşitul fazei diastolice de umplere
rapidă.
• Este normal la copii şi la adulţii tineri, la bătrâni
fiind un semn al cardiomiopatiei.
• Zgomotul III poate fi accentuat prin manevre ce
grăbesc întoarcerea venoasă în atrii (efort fizic,
decubit dorsal) şi de orice factor care grăbeşte
umplerea ventriculară rapidă.
 Zgomotul IV cardiac

• Zgomotul IV, inaudibil, dar vizibil pe

fonocardiogramă, este asociat cu
contracţia atriilor.
• Scăderea complianţei atriale accentuează
acest zgomot.