Bilete 2019

BILETUL 1
1. Palparea cutiei toracice. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

cauzele cutiei toracice rigide la palpare.
Prin palpare se verifică unele modificări observate la inspecție (deformațiile toracice

asimetrice, reducerea amplitudinii mișcărilor respiratorii) precum și :
Aprecierea poziției traheii în foseta suprasternală (cu indexul). La normal este ușor
deviată spre dreapta. Devierea semnificativă se observă în leziunile mediastinale sau de
lobi superiori. Coborârea accentuate a traheii la inspire (cu mișcări de piston ale
cartilajului tiroid) poate semnala o obstrucție severă.
Elasticitatea toracelui – la palparea bilaterală, cu compresia antero-posterioară și

laterală a hemitoracelui și prin palpația spațiilor intercostale, s-a depistat prezența
elasticității și maleabilitatea toracelui.
Rigiditatea cutiei toracice crește la vârstnici, în emfizemul pulmonar, pneumoscleroză,

la osificarea cartilajelor costale. Factorii mentionati cresc conținutul aerian pulmonar și
duc la pierderea elasticității pulmonare, cu ruperea capilarelor pulmonare.
Determinarea punctelor dureroase - anterior, lateral apoi posterior : la nivelul superior al

toracelui în zona mușchilor centurii humerale și mușchilor pectorali), lateral pe liniile
medioaxilare și anterioare, parasternal (articulaţiile condro-sternale) (semnul Tietz) și
paravertebral. Se depistează în nevralgii intercostale, fracture costale, metastaze
Sincronitatea participării ambelor hemitorace în actul de respirație - prin excursia

palmelor (sprijinite sub clavicule din anterior şi plasate pe părțile laterale toracale în
inspir și expir, iar posterior extinderea și dispariția pliului format bilateral la nivelul în
unghiului scapular în inspiraţie si expiraţie.
Determinarea vibrației vocale - la aplicarea consecutivă a palmelor anterior bilateral,

orizontal subclavicular, lateral bilateral, inclusiv fosa axilară, apoi posterior
suprascapular paravertebral, în zona interscapulară și subscapulară pe fondalul rostirii
de către pacient a cuvintelor cu consoane răsunătoare ”r” (”tractor”, ”trezeci și trei”) – s-a
determinat vibrație vocală obișnuită, nemodificată bilateral pe toată suprafața examinată.
Evidențierea frotațiilor pleurale (ce se atestă în pleureziile uscate) prin aplicarea fermă a
mâinii pe zona dureroasă. Se palpează în ambii timpi ai respirației ca o senzație de
frecare a două bucăți de mătase.
Evidențierea prezenței lichidului intrapleural (”clapotajul toracic - sucusiunea
Hypocrate”) - clătinarea bruscă și concomitentă.
2. Ausculatia cordului. Raportarea rezulatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele

diminuarii Zg I in regiunea de ausculatie a valvelor mitrale si tricuspidiene.
- examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
- reperarea vârfului inimii prin palpare;
Examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- decubit lateral stâng (pentru leziunile mitrale);
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie (pentru leziunile
aortice, în special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude numai în ortostatism
sau în poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a depista frecătura
pericardului
- reperarea în timp a zgomotelor I şi II (respectiv după pauză lungă - diastolică şi scurtă -

sistolică) pentru a defini faza apariţiei zgomotelor supraadăugate sau suflurilor; în
tahicardie (scurtarea diastolei) zgomotele sau suflurile se raportează la pulsul carotidian
(radial) sau şocul apexian, care semnalează sistola;
Respectarea consecutivităţii auscultaţiei:

-- determinarea ritmicităţii zgomotelor şi frecvenţei contracţiilor cardiace;
-- evaluarea iniţială a zgomotelor fundamentale, apoi concentrarea atenţiei asupra
zgomotelor supraadăugate, urmată de evaluarea suflurilor (mai întâi sistolic, apoi
diastolic);
-- zgomotele cardiace vor fi evaluate în toate focarele de auscultaţie (a se vedea mai
jos); evaluarea suflurilor se va face nu numai în focarele clasice, ci pe toată suprafaţa
regiunii precordiale chiar şi în afara acesteea (interscapular, în regiunea cervicală etc.);
-- în fiecare moment se examinează un singur fenomen auscultativ;
Se recomandă a se concentra pe rând asupra unei faze a ciclului cardiac;

- aprecierea eventualei influenţe a respiraţiei şi a efortului asupra fenomenelor
auscultative
Focarele clasice de auscultaţie sunt

1) focarul mitral: la apex;
2) focarul aortic: spaţiul intercostal II dreapta la marginea sternului;
3) focarul pulmonar: spaţiul intercostal II stânga la marginea sternului;
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid sau spaţiul intercostal IV parasternal
pe dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III pe stânga parasternal (pentru
leziunile aortice).
În procesul activităţii cordul generează oscilaţii mecanice de frecvenţă sonoră (sunete)

suficient de puternice pentru a fi transmise spre peretele toracic şi percepute la
auscultaţie sau înregistrate pe o fonocardiogramă. Sunetele de durată mai scurtă au fost
denumite zgomote cardiace, iar sunetele mai prelungite se numesc sufluri.
ZGOMOTELE CARDIACE NORMALE
Percepem două zgomote în normă: zgomotul I (Z1 ) şi zgomotul II (Z2 ).
Între zgomotul I şi zgomotul II pauza este scurtă (sistola), iar între Z2 şi Z1 pauza este
mai lungă (diastola).
La normal se aude un ritm în doi timpi, exceptând copiii şi o parte din tineri, la care se
poate auzi uneori zgomotul III normal (şi, deci, ritmul este în trei timpi).
Zgomotul I. Marchează inceputul sistolei ventriculare, de aceea a fost denumit sistolic.
Deci, se aude după pauza lungă (diastolică).
Este de o tonalitate mai joasă şi de o durată ceva mai lungă (0,10-0,16 sec) faţă de Z2 ;
se aude mai bine în focarul mitral.
Zgomotul I are mai multe componente:

- musculară - oscilaţiile miocardului din timpul sistolei ventriculare;
- vasculară - vibraţia porţiunilor proximale ale aortei şi trunchiului pulmonar din
distensia dată de sângele ejectat în sistolă;
- atrială - ultimele oscilaţii ale pereţilor atriali în urma sistolei atriale, care imediat
precede sistola ventriculară, şi se contopesc cu zgomotul sistolic;
- sanguină - vibraţia coloanei de sânge;
- componenta valvulară este cea mai importantă. Vibraţiile sunt generate în
cuspele atrioventriculare datorită întinderii lor în timp ce îşi ocupă poziţia fiziologică la
începutul sistolei
Zgomotul II (diastolic).
-Marchează începutul diastolei ventriculare.
-Este de o tonalitate mai înaltă, mai scurt (0,09 - 0,10 sec)
-Se aude mai intens la baza cordului. Se produce la închiderea semilunelor aortice şi
pulmonare, deci, are două componente: aortică (A2 ) şi pulmonară (P2 ).
- Fiecare componentă apare graţie a două mecanisme:
- valvular - vibraţia cuspelor semilunare;
- vascular - vibraţia peretelui aortic sau corespunzător al trunchiului pulmonar în
urma loviturii hidraulice a stâlpului sanguin în diastolă.
Diminuarea zgomotuli I în focarul în focarul mitral are loc în insuficenta valvei

mitrale și aortice și în focarul tricuspidian în insuficenta tricuspidiana.
Mecanismul -Din motiv ca in perioada sistolei ventriculare are loc recurgitarea sangelui
din ventricul in atriu,in asa mod la urmatoarea diastola la cantitatea de sange normala
ejectata din atriul in ventricul se aduga si fractia de sange recurgitat ce determina
hiperumplerea ventricului ,impingerea valvelor tricuspidine /bicuspidiene in sus,
diminuindu-i distanta de inchiderea a valvei si ca rezultat avem un zgomot mai diminuat.
3. Percuția ficatului .Raportarea rezultatelor obținute. Numiti mecanismul si cauzele

marirea dimensiunilor ficatului.
Percuţia ficatului se realizeaza dupa-i metoda lui Kurlov prin determinarea limitelor
ficatului:
- Limita superioara
Pe linie parasternala dreapta : pe marginea superioara a coasta a V-a;
Pe linie medioclaviculara dreapta: pe coasta a VI-a;
Pe linia axilara anterioara : pe coasta a VII-a;
- Limita inferioara se determina prin percutie superficiala,astfel:

Pe linia axilara anterioara dreapta: coasta X-a;
Pe linia medioclaviculara dreapta: pe marginea inferioara a arcului costal drept;
Pe linie parasternala dreapta: cu 2 cm mai jos de marginea inferioara a
procesului xifoid;
Pe linia mediana anterioara: cu 4 cm mai jos de marginea inferioara a procesului
xifoid
- dimensiunile ficatului după Kurlov:

pe linia medioclaviculară dreapta: 9 cm.
pe linia mediană: 8 cm.
pe linia rebordului costal stâng: 7 cm
Tehnica Cea mai simplă şi mai accesibilă metodă de apreciere a limitelor ficatului e
metoda Curlov şi constă în următoarele :
Momentul I Percuţia se efectuiază de sus în jos, de la sunetul clar la cel mat pe

linia medioclaviculară dreaptă. Pentru determinarea limitei matităţii relative a ficatului
(adică acea parte a ficatului, care e acoperită de plămân) se aplică lovituri percutoare de
forţă medie şi la nivelul apariţiei sunetului surzit( matitate relativa) se marchează pe
marginea superioară a degetului (acesta e punctul - 1).
Momentul II determinăm limita inferioară pe linia medioclaviculară dreaptă.

Degetul - plesimetru se aplică paralel limitei inferioare a ficatului la nivelul ombilicului.
Percuţia se efectuează de jos în sus cu lovituri uşoare (din cauza, că la percuţia cavităţii
abdominale în prezenţa organelor cavitare survin condiţii de rezonanţă şi se recomandă
aplicarea percuţiei încete).
Locul apariţiei sunetului mat se marchează pe marginea inferioară a degetului

(acesta e punctul -2). La normal - limita inferioară pe linia medioclaviculară dreaptă e la
nivelul marginii inferioare a arcului costal.
Momentul al III-lea - determinarea limitei superioare a ficatului pe linia mediană

anterioară. Determinarea percutoare a acestei limite e imposibilă, fiindcă aici ficatul se
mărgineşte direct cu cordul, care, ca şi, ficatul, prezintă un sunet percutor mat, deaceea
limita e determinată convenţional, reeşind din faptul, că conturul superior al matităţii
hepatice pe linia mediană anterioară se găseşte la acelaşi nivel ca şi limita matităţii
relative pe linia medioclacviculară dreaptă.
În felul acesta pentru determinarea limitei superioare e necesar ca de la primul

punct de trasat o orizontală până la traversarea liniei mediane anterioare. Punctul
traversării acestor linii poate fi considerat limita superioară a ficatului (acesta e pun c tul
al 3-lea).
Momentul al IV-lea determinăm limita inferioară a ficatului pe linia mediană anterioară.
Percuţia se efectuează de jos în sus pe linia mediană anterioară de la nivelul ombilicului
sau ceva mai jos, prin lovituri uşoare. În locul apariţiei sunetului mat se face o marcare
pe marginea de jos a degetului (acesta e punctul al 4-lea). La normal această limită se
află la frontiera treimii superioare şi medii a distanţei dintre ombilic şi procesul xifoid.
Momentul al V-lea determinarea limitei inferioare pe arcul costal stîng. Degetul

plesimetru e aplicat perpendicular marginii arcului costal stîng la nivelul coastei IX.
Percuţia se efectuează drept pe marginea arcului costal stîng în direcţie spre punctul al
3-lea (spre limita superioară a ficatului pe linia mediană anterioară). Percuţia se
efectuează drept pe marginea arcului costal stîng în direcţie spre punctul al 3-lea (spre
limita superioară a ficatului pe linia mediană anterioară).
Măsurând dimensiunea pe linia medioclaviculară dreaptă (între punctele 1 şi 2) la omul
sănătos constituie 9-11 cm. Dimensiunea ficatului pe linia mediană anterior (între
punctele 3 şi 4 ), la omul sănătos se egalează cu 8-10cm.
Şi dimensiunea dintre punctele 3 şi 5 la omul sănătos este 7-9 cm.
Marirea in dimensiuni a ficatului are loc in hepatomegalie cauzata de insuficienta

cardiaca dreapta soldata cu staza in vena cava inferioara, cu marirea presiunii si staza
in vena porta ce determina extravazarea lichidului din patul vascular in ficat. de
asemenea hepatomegalia se intalneste in hepatita, cauzata de virusul hepatic, ce duce
la procesul inflamator in hepatocite. ciroza care este determinata de necroza si fibroza
ficatului ce determina marirea acestuia in volum. astfel are loc deplasarea limitei
inferioare in jos.
BILETUL 2
1. Percuția comparativă a plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți
mecanismul și cauzele obținerii la percuție a sunetului submat și mat.
Prevede compararea sunetului percutor în regiunile simetrice ale cutiei toracice.
Consecutiv se precută de la dreapta la stânga :
- Pe fața anterioară : fosele supraclaviculare, direct pe clavicule (ele servesc ca
plesimetru), în spațiile intercostale 2 și 3 pe linia medioclaviculară;
- Pe fața laterală : maximal adânc în fosa axilară (plesimetrul vertical), în spațiile
intercostale 4, 5 și 6 pe linia axilară medie;
- Pe fața posterioară : fosa supraspinoasă, interscapulovertebral (plesimetrul
vertical), subscapular.
Sunetul pulmonar obținut prezintă variații fiziologice : pe fața anterioară sonoritatea este mai
mică deasupra apexului drept (musculature mai dezvoltată, apexul situat, de obicei, mai jos) și
în spațiile intercostale 2 și 3 din stânga (vecinătatea cordului), iar pe fața laterală dreaptă - în
spațiile intercostale 5 și 6 (vecinătatea ficatului). Pe fața lateral stângă în spațiile intercostale 5
și 6 sunetul percutor poate prezenta nuanță timpanică (bula de aer a stomacului).
În stări patologice, modificarea sunetului percutor pulmonar până la sunet submat (sunet
pulmonar diminuat) se poate produce prin :
- Condensări pulmonare mai puțin întinse sau condensări întinse, dar neomogene
sau separate pe peretele thoracic printr-un strat de parenchim sănătos
(localizare mai profundă) : bronhopneumonii, neoplazii, tuberculoză, infarct
pulmonar, atelectazii;
- Interpunerea unui mediu fără aer între plămân și peretele thoracic (colecție
lichidiană moderată, pahipleurită, tumoră pleurală);
- Îngroșarea peretelui thoracic : obezitate, tumoare edem.
Condensările pulmonare mai întinse (pneumonie franc lobară, tuberculoză) și situate
subpleural, colecțiile lichidiene pleurale massive și pahipleuritele întinse produc sunet mat la
percuție (abolirea sonorității pulmonare).
2. Ausculatia cordului.Raportarea rezulatelor obtinute .Numiti mecanismul si

cauzele diminuarii Zg II in regiunea de ausculatie a valvelor aortale si
pulmonare.
-examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
Examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie (pentru leziunile aortice, în
special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude numai în ortostatism sau în
poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a depista frecătura pericardului
sistolică) pentru a defini faza apariţiei zgomotelor supraadăugate sau suflurilor; în tahicardie
(scurtarea diastolei) zgomotele sau suflurile se raportează la pulsul carotidian (radial) sau şocul
apexian, care semnalează sistola;
Respectarea consecutivităţii auscultaţiei:

-- evaluarea iniţială a zgomotelor fundamentale, apoi concentrarea atenţiei asupra zgomotelor
supraadăugate, urmată de evaluarea suflurilor (mai întâi sistolic, apoi diastolic);
-- zgomotele cardiace vor fi evaluate în toate focarele de auscultaţie (a se vedea mai jos);
evaluarea suflurilor se va face nu numai în focarele clasice, ci pe toată suprafaţa regiunii
precordiale chiar şi în afara acesteea (interscapular, în regiunea cervicală etc.);
Se recomandă a se concentra pe rând asupra unei faze a ciclului cardiac;
- aprecierea eventualei influenţe a respiraţiei şi a efortului asupra fenomenelor auscultative

2) focarul aortic: spaţiul intercostal II dreapta la
marginea sternului;
3) focarul pulmonar: spaţiul intercostal II stânga la
marginea sternului;
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid
sau spaţiul intercostal IV parasternal pe dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III
pe stânga parasternal (pentru leziunile aortice).
În procesul activităţii cordul generează oscilaţii mecanice de frecvenţă sonoră (sunete) suficient
de puternice pentru a fi transmise spre peretele toracic şi percepute la auscultaţie sau
înregistrate pe o fonocardiogramă. Sunetele de durată mai scurtă au fost denumite zgomote
cardiace, iar sunetele mai prelungite se numesc sufluri.

Între zgomotul I şi zgomotul II pauza este scurtă (sistola), iar între Z2 şi Z1 pauza este mai
lungă (diastola).
La normal se aude un ritm în doi timpi, exceptând copiii şi o parte din tineri, la care se poate
auzi uneori zgomotul III normal (şi, deci, ritmul este în trei timpi).
Zgomotul I. Marchează inceputul sistolei ventriculare, de aceea a fost denumit sistolic. Deci, se
aude după pauza lungă (diastolică).
Este de o tonalitate mai joasă şi de o durată ceva mai lungă (0,10-0,16 sec) faţă de Z2 ; se
aude mai bine în focarul mitral.
- vasculară - vibraţia porţiunilor proximale ale aortei şi trunchiului pulmonar din distensia
dată de sângele ejectat în sistolă;
- componenta valvulară este cea mai importantă. Vibraţiile sunt generate în cuspele
atrioventriculare datorită întinderii lor în timp ce îşi ocupă poziţia fiziologică la începutul sistolei
Fiecare componentă apare graţie a două mecanisme:
- vascular - vibraţia peretelui aortic sau corespunzător al trunchiului pulmonar în urma loviturii
hidraulice a stâlpului sanguin în diastolă.
In focarul aortic, diminuare zg II are loc in insuficienta aortala si stenoza aortala. in focarul
pulmonar diminuare zg II are loc in insuficienta pulmonara si stenoza pulmonara.
Mecanism pentru insuficiente (aortica/pulmonara) are loc micsorarea suprafetei valvulelor cu
scaderea contactului dintre ele, astfel in timpul inchiderii lor nu va avea loc contact suficient
pentru a reda un zgomot obisnuit. mecanism pentru stenoza (aortala/pulmonara) are loc
reducerea mobilitatii cuspelor valvulare, astfel valvele nu se inchid cu puterea adecvata pentru a
reda sunetul 2 obisnuit
3. Palparea superficială a abdomenului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți

mecanismul și cauzele abdomenului ”de lemn”.
Sarcinile palpării superficiale constau în aprecierea elementelor peretelui abdominal
(tegumentelor, țesutului subcutanat, mușchilor, peritoneului), cât și pentru determinarea unor
organe și mase superficiale.
Se realizează aplicând cu blândețe palm ape abdomen cu mișcări ușoare fără a o desprinde de
suprafața pielii și explorând succesiv toate regiunile abdomenului.
De obicei, se începe din fosa iliacă stângă, palpând în evantai cu sens antiorar, iar în caz că
pacientul acuză dureri în abdomen – din zona cea mai îndepărtată de regiunea dureroasă, care
va fi palpată ultima.
În mod normal la palparea superficială pielea este elastică și mobile. Îngroșarea și infiltrarea
pielii cu aspect de coajă de portocală se atestă în anasarcă; pierderea elasticității – la
deshidratați, cașectici, vârstnici; hiperestezia localizată – în iritații sau inflamații viscerale
(colecistită, apendicită, ulcere).
Prin palpare se apreciază tonusul muscular parietal, divergența mușchilor drepți abdominali cu
o eventuală apariție a herniilor. Tonusul este scăzut la cașectici, bătrâni. Tonusul este ridicat la
hiperexcitabili (așa-numita rezistență voluntară, care poate fi înlăturată prin manevre de
relaxare), dar și în caz de iritație peritoneală. Apărarea musculară determinate de o contractură
reflex maximă la iritația peritoneală este data de afecțiunile inflamatorii ale organelor subiacente
zonei unde se efectuează palparea (colecistita acută, pancreatita acută, diverticulita acută,
anexita acută).
În peritonita acută, contracture musculară poate fi generalizată – ”abdomen de lemn”; în
inflamația peritoneului parietal încordarea musculară asociindu-se cu durerea abdominală.
Prin palpare superficială se va încerca localizarea cât mai exacta a durerii abdominale, în caz
de nereușită – se apreciază sensibilitatea la decompresie (semnul Blumberg). Constă în
apariția/amplificarea durerii la retragerea bruscă a mâinii după executarea unei comprimări
blânde, progresiv profunde, pacientul fiind rugat să compare senzațiile dureroase. Dacă la
decompresia bruscă durerea apare în altă zonă decât cea suspectată – această zonă poate fi
locul real al iritării peritoneale.
BILETUL 3
mecanismul și cauzele sunetului percutor mat.

2. Palparea regiunii cordului. Raportarea rezultatelor obtinute. Numiti mecanismul si
cauzele aparitiei pulsatiiilor patologice in regiunea cordului.
La palparea cordului pot fi evidentiate urmatoarele
1. Prezenta socului apexian
2. Prezenta socului cardiac
3. Prezenta pulsatilor epigastrale
4. Prezenta pulsatilor retrosternale
5. Prezenta pulsatilor aortei ascendente si trunchiului pulmonar
6. Prezenta pulsului venos pozitiv
7. Frematul catar .
Metoda de determinare a socului apexian: palma se pune pe pieptul pacientului (la femei se
ridica gl mamara stanga in sus si in dreapta) cu baza manii spre stern, iar cu degetele spre
regiunea axilara, intre coastele III si IV. Dupa aceea cu pulpa falangelor terminale a celor trei
degete flexate, asezate perpendicular pe suprafata cutii toracice, se precizeaza locul socului
miscandu-le pe spatiile intercostale din afara inauntru pina la locul unde degetele incep a sesiza
miscarile apexului cardiac.
La aprecierea socului apexian se determina localizarea,suprafata,puterea- socului apexian se
masoara prin acea presiune pe care o exercita varful inimii asupra degetelor,amplitudinea,
sincronitatea cu pulsul periferic.
Pulsatile patologice
6. Frematul catar
Şocul cardiac - cauzată de contracţia ventricolului drept. Se apreciază numai in caz de

hipertrofia lui, in regiunea epigastrica.
Norma- socul cardiac nu se vizualizeaza
Patologie- s. Cardiac se vizualizeaza in epigastru( in caz de hipertrofia ventriculului drept).
Pentru palparea s. Cardiac mina dreapta este situata in epigastru, degetele se afla in spatiile 3-
4 din stinga sternului.
Norma- nu se palpeaza
Patologie- se palpeaza in epigastru.

-sunt cauzate de hipertofia excentrica si dilatarea ventricului stang ca rezultat are loc marirea
puterii de contractie si marirea suprafetei de contact cu peretele toracic,
de asemenea are loc in anevrism aortei abdominale .
2.Prezenta pulsatilor retrosternale-Cauzate de dilatarea arcului aortala
3.Prezenta pulsatilor aortei ascendente si trunchiului pulmonar-cauzate de dilatarea aortei
ascendente in anevrism si trunchiului pulmonar (mecanismul fiind decompensare in stenoza
mitrala)
4 .Prezenta pulsului venos pozitiv –cauzat insuficenta valvei tricuspide, in timpul contractiei
ventricului drept are loc recurgitarea sangelui in atriul drept ,in vena cava inferiora si in vena
porta ,din acest motiv la fiecare contractie ventriculara ficatul creste in volum
5.Frematul catar-cauzat de curgerea turbulenta a sangelui ca rezultat a stenozei fie mitrale sau
tricuspidiene ,sau de distensia unei cavitati ca rezultat al hipertrofiei concentrica
Freamat catar sistolic intilnit in stenoza mitrala ,tricuspidiana,insufienta sistolica si diastolica
Freamat catar diastolic intilnit in stenoza tricuspidiana,mitrala,insuficenta aortica si pulmonara.
3. Palparea ficatului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismul si cauzele

ficatului dureros la palpare.
La palparea ficatului, trebuie respectate anumite reguli și tehnici. Pacientul trebuie să stea pe
spate cu capul ușor ridicat și picioarele îndreptate sau ușor îndoite la nivelul articulațiilor
genunchiului. Mâinile sale trebuie să se întindă pe pieptul său (pentru a limita mobilitatea
pieptului la inspirație și relaxare a mușchilor abdominali). Examinatorul stă la dreapta
pacientului, cu fața spre el, palma mâinii drepte cu degetele ușor îndoite se așază pe burtă, în
hipocondriul drept, la 3-5 cm sub marginea ficatului, a găsit percuție și cu mâna stângă acoperă
partea inferioară a părții drepte a pieptului, în plus, 4 degete sunt situate în spatele său, iar
degetul mare este pe arcul costal (Fig. 59, a). Aceasta limitează mobilitatea (expansiunea)
toracului în timpul inspirației și îmbunătățește mișcarea diafragmei în jos. Când pacientul expiră,
cercetătorul trage pielea în jos cu o mișcare superficială, plonjează vârfurile degetelor mâinii
drepte în cavitatea abdominală și îi cere pacientului să respire adânc. În același timp, marginea
inferioară a ficatului, căzând, intră într-un buzunar artificial, ocolește degetele și alunecă de sub
ele. Mâna palpatoare rămâne nemișcată tot timpul. Dacă marginea inferioară a ficatului nu s-a
putut simți, manipularea se repetă prin mișcarea degetelor cu 1-2 cm în sus. Aceasta se face
până când, crescând mai sus, până când marginea inferioară a ficatului este palpată sau mâna
dreaptă ajunge la arcul costal
Palpația ficatului se realizeaza conform metodei Obrazțov-Straejsko –palparea bimanuala
Pozitia bolnavului –decubit dorsal sau in picioare ,uneori palpatia se realizeaza in decubit lateral
stang al bolnavului ,deoarece in asa pozitie ficatul iese de sub arcul costal drept,si in asa mod
se palpeaza mai usor marginea antero-inferioara.
4 pași
1. Aplicarea mânii
2. Formarea pliului
3. Aprofundarea
4. Glisarea
Medicul se așează din partea dreaptă a pacientului, aplică palma și cele 4 degete ale mâinii
stângi pe regiunea lombară din dreapta , iar cu degetul mare al aceleași mâini apasă din partea
laterală și anterioară pe arcul costal. Aceasta contribuie la apropierea ficatului de mâna
palpatoare și limitează lărgirea cutiei toracice în timpul inspirației ,ceea ce asigură excursia
activă a cupolei diafragmatice drepte.
Percutor – se gaseste limita inferioară a ficatului și amplaseaza mâna dreapta cu 2-3 cm mai jos
Palma mâinii drepte se aplică intim pe abdomenul bolnavului ,nemijlocit mai jos de arcul costal
pe linea medioclaviculară ( pe limita determinată la percuție) . Cu degetele puțin flexate se
efectuează o apăsare ușoară pe peretele abdominal . Bolnavului i se propune eventual să
efectueze o inspirație maximală . Ficatul deplasîndu-se în jos se atinge de degete și alunecă
sub ele, adică se palpează. Mîna medicului pe tot parcursul palpației rămîne imobilă. Acest
procedeu se repetă de cîteva ori în funcție de circumstanțe.
● Prin palparea - se determină și se apreciează:
*deplasarea limitei de jos de sub arcul costal drept ( pe care linii şi cu câţi centimetri)........
* consistența (moale, dur; elastic)
* sensibilitatea (senzaţia de durere)
* caracterul marginii (rotunjită, netedă, neregulată, ascuţită)
*suprafaţa ficatului (netedă, tuberoasă)
În acumulările manifeste de lichid în cavitatea abdominală marginea ficatului nu poate fi
apreciată prin metoda palpatorie. În acest caz cu extremităţile degetelor mâinii drepte se
exercită lovituri sacadate pe peretele abdominal (dar nu luăm extremităţile degetelor de pe
peretele anterior al abdomenului), deplasând mîna de jos în sus. Ajungând la marginea ficatului,
degetele receptează o senzaţie de organ dur, care la lovire se îndepărtează de degete şi din
nou se apropie, receptând mîna (simptomul gheţii plutitoare).
La prezenţa durerii e necesar de determinat mai precis localizarea ei, adică de găsit punctul de
dureri maxime. În afecţiunile vezicii biliare acest punct coincide cu proiecţia vezicii biliare pe
peretele abdominal şi rezidă la nivelul traversării marginii exterioare a muşchiului drept
abdominal din partea dreaptă de către arcul costal.
In hepatita cronica la palparea se depisteaza creşterea moderată în volum a ficatului, moderat
dureros, suprafaţa netedă, consistenţa moderat crescută, marginea ascuţită
Durere la palpare este observată în procesele inflamatorii la nivelul ficatului și tractului biliar
intrahepatic, precum și în stazii de sânge acute din cauza insuficienței cardiace.
BILETUL 4
1. Auscultația plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și
cauzele apariției respirației aspre.
Auscultația constituie metoda fizică cea mai importantă de examinare a aparatului respirator.
Auscultația direct (cu urechea aplicată pe torace prin intermediul unui șervet sau al unei
comprese de tifon) deși permite o apreciere mai exactă a calității zgomotelor respiratorii
(nemodificate fizic de stetoscop), nu permite auscultarea unor zone (supraclaviculare, axilare),
este în general mai incomodă, iar uneori riscantă (bolnavi contagioși) și practic folosită doar în
situații extremale (lipsa stetoscopului).
Auscultația indirectă (mediate, instrumentală) se face cu stetoscopul (mono- sau biauricular). Pe
lângă avantajul explorării tuturor zonelor și la bolnavii care nu-și pot schimba poziția mai
creează impresia amplificării zgomotelor auscultate prin obturarea celor două conducte auditive
externe de piesa biauriculară și izolarea de zgomotele mediului. Dar se pot produce zgomote
parasite (prin frecarea tubului de haină, de pat) sau se modifică calitatea zgomotelor auscultate
prin eliminarea unor frecvențe. Stetoscopul cu piesă conică prin atenuarea frecvențelor înalte
permite o mai bună auscultație a zgomotelor cu tonalitate joasă, iar piesa cu diafragm semirigid
(fonendoscop) atenuează frecvențele sonore joase, astfel permițând o mai bună auscultație a
zgomotelor respiratorii de tonalitate înaltă.
Stetoscopul se aplică ferm pe cutia toracică pentru a exclude pierderea energiei sonore. Prin
realizarea unei presiuni prea mari la folosirea piesei conice pielea întinsă poate funcționa ca un
diafragm ce elimină zgomotele de tonalitate joasă.
Deoarece intensitatea multor din zgomotele generate la respirație este în vecinătatea pragului
auditiv inferior, auscultația necesită un mediu cât mai liniștit și o anumită abilitate de
concentrare a examinatorului. Se evită aplicarea stetoscopului deasupra structurilor osoase
(deci, se poziționează în spațiile intercostale), iar pilozitatea exagerată a toracelui cere o
aplicare mai fermă a stetoscopului sau umezirea ușoară a pielii pentru a evita zgomotele de
frecare a firelor de păr.
Bolnavul așezat într-o poziție comodă este rugat să respire cu gura întredeschisă ritmic și ceva
mai profund. Stetoscopul se aplică consecutive în puncta simetrice pe torace (se auscultă
minimum un ciclu respirator în fiecare punct), începând cu regiunile apicale, apoi descendent pe
fața anterioară, în regiunile axilare și pe fața posterioară a toracelui.
Respirația aspră sau murmurul vezicular exagerat – intensitatea exagerată a murmurului
vezicular, care datorită timbrului mai aspru se mai definește și respirație înăsprită (murmur
aspru), se poate observa în tahipnee (secundar vitezei crescute a aerului prin căile respiratorii)
și în bronșiolite (edemul mucoasei bronșiolare).
2. Percutia matitatii relative a cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti

mecanismul si cauzele deplasarii matitatii relative a cordului spre dreapta
Inima la percuţie prezintă un sunet mat (ca organ fără aer). Fiind acoperite parţial de plămâni,
inima şi vasele mari prezintă două tipuri de sunet percutor
- matiatate absolută (dată de porţiunea inimii, care nu este acoperită de plămân)
- matitate relativă (corespunde proiecţiei reale a cordului pe peretele anterior al cutiei toracice,
deci, include şi zonele parţial acoperite de plamân).
Conturul drept al inimii este format de atriul drept, aorta ascendentă, iar mai sus de coasta III de
vena cavă superioară
Conturul stâng este dat (de jos în sus) de ventriculul stâng, auricula atriului stâng, artera
pulmonară şi arcul aortic
Tehnica
Tradiţional determinarea limitelor ei se efectuează mai întâi pe dreapta, apoi pe stânga şi în
cele din urmă superior
La nivelul spaților intercostale
Aplicarea degetului plesimetrul se face intim pe cutia toracică
Lovitura percutorie de o intensitate medie
Matitatea relativă dreaptă a cordului
1.Începe cu aprecierea limitei inferioare a plămânului drept pe linia medioclaviculară (normal la
nivelul coastei VI).
2.Apoi degetul plesimetru se plasează cu două spaţii intercostale mai sus, dar deja în poziţie
paralelă cu limita dreaptă a cordului (figura 2.2). Se percutează mişcând treptat degetul spre
inimă până la apariţia sunetului submat. În acest loc se marchează pe piele (din partea laterală
a degetului plesimetru) marginea dreaptă a cordului. La normal ea este situată cu 1 cm lateral
de marginea dreaptă a sternului
Matitatea relativă stângă a cordului
1.Inițial determinăm localizarea socului apexian(situat în norma în spațiul intercostal V linia
medioclaviculară)
2.Ulterior plăsam degetul –pesimetru lateral şi paralel cu limita de apreciat (figura 2.2).
3.Percutăm (Se percutează pe spaţiul intercostal în direcţia spre stern până la apariţia sunetului
submat. Marcajul se face la fel pe marginea laterală a degetului plesimetru.)
În cazul în care nu putem determina șocul apexian ,percuția se efectuează în spațiul V
intercostal de la linia axilară anterioară în direcția sternului
La normal marginea stângă a matităţii relative se află cu 1-2 cm interior de linia
medioclaviculară stângă şi coincide cu şocul apexian. În cazurile când şocul apexian nu poate fi
determinat nici vizual şi nici palpator, determinarea limitei stângi a matităţii cardiace relative se
efectuează în spaţiul intercostal V, începând percuţia de la linia axilară anterioară
Limita superioară a matităţii relative

Aprecierea se efectuează pe linia situată la 1 cm de marginea stângă a sternului.
1.Degetul plesimetru se plasează paralel graniţei de determinat în spaţiul intercostal I şi se
percutează în jos până la apariţia sunetului submat .
Sau
1.Degetul plesimetru se aplică perpendicular sternului lîngă marginea lui stângă și-l deplăsam
în jos pîna la apariția sunetului submat.
Matitatea absolută a cordului- se efectuează prin percuţie superficială
Se începe cu aprecierea limitei drepte.
1.Degetul plesimetru se plasează paralel cu sternul pe limita dreaptă a matităţii relative a
cordului.
2. Se percutează superficial, deplasând plesimetrul spre stânga, până la apariţia sunetului mat.
Marcarea se face pe marginea exterioară a degetului plesimetru. De regulă, limita dreaptă a
matităţii absolute se situează la marginea stângă a sternului
Limita stângă se determină plasând plesimetrul puţin lateral de graniţa stângă a matităţii relative
şi percutând în direcţia mediană până la apariţia sunetului mat (notarea la fel pe partea
exterioară a degetului plesimetru). De regulă, limita stângă a matităţii cardiace absolute se
situează cu 1-2 cm interior de graniţa matităţii relative.
Determinarea limitei superioare a matităţii absolute se începe plasând degetul plesimetru la
limita superioară a matităţii relative. Se percutează superficial în direcţia caudală până la
apariţia sunetului mat. La normal limita superioară a matităţii absolute se află pe coasta III.
Deplasarii matitatii relative a cordului spre dreapta are hipertrofia ventricului drept cauzata de
decompensarea stenozei mitrale; la persoanele cu varianta anatomică normală de poziţie
verticală a cordului se va observa deplasarea spre dreapta a limitei matităţii cardiace.
3. Palparea ficatului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismul si cauzele
ficatului dureros la palpare.
Palpația ficatului se realizeaza conform metodei Obrazțov-Straejsko –palparea
bimanuala
4 pași
5. Aplicarea mânii
6. Formarea pliului
7. Aprofundarea
8. Glisarea

BILETUL 5
1. Palparea ganglionilor limfatici. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți
mecanismul și cauzele palpării unor ganglioni limfatici dureroși.
Palparea ganglionilor limfatici se efectuează cu mișcări ușoare, glisante, cu pulpa falangelor
terminale, în următoarea ordine : occipitali, auriculari, mastoidieni, submandibulari, mentonieri,
cervicali anteriori și cervicali posteriori, supraclaviculari și subclaviculari, axilari, cubitali,
inghinali și poplitei. Determinarea dimensiunilor (în cm), formei, consistenţei, prezenţei durerii la
palpare, concrescuţi între ei sau cu ţesuturile ambiante.
Se descriu ganlionii limfatici de sus în jos, se caracterizează doar cei, care se palpează. Este
total greșit și fără sens să descrim că ”…nu se palpează, nemodificați , nedureroși – dacă
ganglionii respectivi nu se palpează !!!!!
mecanismul si cauzele largirii in toate partile a matitatii relative
Tehnica
1.Începe cu aprecierea limitei inferioare a plămânului

drept pe linia medioclaviculară (normal la nivelul coastei
VI).
2.Apoi degetul plesimetru se plasează cu două spaţii
intercostale mai sus, dar deja în poziţie paralelă cu limita
dreaptă a cordului (figura 2.2). Se percutează mişcând
treptat degetul spre inimă până la apariţia sunetului
submat. În acest loc se marchează pe piele (din partea
laterală a degetului plesimetru) marginea dreaptă a
cordului. La normal ea este situată cu 1 cm lateral de
marginea dreaptă a sternului

medioclaviculară)

Sau
cordului.
Limita stângă se determină plasând plesimetrul puţin lateral de graniţa stângă a matităţii relative
şi percutând în direcţia mediană până la apariţia sunetului mat (notarea la fel pe partea
Mecanismul si cauzele largirii in toate partile a matitatii relative are loc in cardiomegalie ,in
pericardita exudativa cu acumularea lichidului in pericard,miocardita ce determina deasemenea
miocardita
3. Auscultația abdomenului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și
cauzele dispariției garguimentului.
Auscultația abdominală are o importanță redusă. Poate fi utilă în evaluarea motilității
intestinale, în descrierea zgomotelor patologice de origine peritoneală, precum și în
evidențierea zgomotelor de origine vasculară.
Se efectuează imediat după inspecție, deoarece palparea și percuția abdomenului pot
modifica caracteristicile fenomenelor acustice.
Pacientul va fi auscultate în decubit dorsal, cât și în poziție șezândă. Stetoscopul va fi
aplicat cu atenție, evitând exercitarea oricărei presiuni. Se van iota caracterul și frecvența
(periodicitatea) zgomotelor.
Zgomotele de origine intestinală :
La normal se aud zgomote hidroaerice intermitente, de intensitate variabilă, cauzate de
peristaltismul intestinal, cu o frecvență de 5-35 pe minut, care se transmit difuz pe suprafața
abdominală.
De obicei, este suficientă auscultația peristaltismului intestinal pe o arie restrânsă cum ar fi
zona cadranului inferior drept.
Scopul major al auscultației intestinale este stabilirea dispariției zgomotelor abdominale
normale, apreciată cu certitudine doar auscultând cel puțin 5 minute în același punct.
Lipsa zgomotelor indică ileusul dynamic, peritonita generalizată, ocluzia intestinală sau
ascita voluminoasă.
BILETUL 6
1. Palparea edemelor periferice. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul
și cauzele edemelor de origine cardiacă.
La inspecția generală se pot constata edeme la nivelul extremităților inferioare prin
compresiunea digitală asupra pielii deasupra formațiunilor osoase (partea externă a gleznei,
regiunea lombară, etc.), după înlăturarea degetului se formează godeu.
Este o manifestare a insuficienţei ventriculului drept sau a insuficienţei cardiace globale. De
aceea, se poate afirma, că survine tardiv în evoluţia insuficienţei cardiace, de obicei după
instalarea dispneei. În urma stazei venoase în circulaţia mare (din insuficienţa ventriculului
drept) presiunea hidrostatică în capilare depăşeşte presiunea oncotică cu retenţie hidrosalină
tisulară și astfel se instalează edemul membrelor inferioare.

mecanismul si cauzele deplasarii matitatii in sus a limitei superioare a matitatii
relative a cordului
Tehnica

1.Începe cu aprecierea limitei inferioare a
plămânului drept pe linia medioclaviculară (normal
la nivelul coastei VI).
2.Apoi degetul plesimetru se plasează cu două
spaţii intercostale mai sus, dar deja în poziţie
paralelă cu limita dreaptă a cordului (figura 2.2).
Se percutează mişcând treptat degetul spre inimă
până la apariţia sunetului submat. În acest loc se
marchează pe piele (din partea laterală a
degetului plesimetru) marginea dreaptă a cordului.
La normal ea este situată cu 1 cm lateral de
marginea dreaptă a sternului

medioclaviculară)

Sau

cordului.
Limita stângă se determină plasând plesimetrul puţin lateral de graniţa stângă a matităţii
relative şi percutând în direcţia mediană până la apariţia sunetului mat (notarea la fel pe partea
Mecanismul si cauzele deplasarii matitatii in sus a limitei superioare a matitatii relative a

cordului in dilatarea atriului stâng şi lărgirea trunchiului pulmonar pot provoca
lărgirea(deplasarea) în sus a matităţii cordului,de asemenea in ascita ce determina marirea
presiunii intraabdominale cu deplasarea matitatii relative in sus

cauzele apariției suflului amforic.
Suflul amforic este un suflu de intensitate mare, tonalitate joasă și timbre musical cu rezonanță
metalică (asemănător zgomotului produs când se suflă în gura unei amfore). Poate fi auscultate
în cavitățile cu diametru peste 6 cm și comunicante cu bronhia (abces, cavern tuberculoasă,
chist hidatic evacuate), dar în special în pneumothorax, când cavitatea pleurală funcționează ca
o cutie de rezonanță.
BILETUL 7
1. Palparea regiunii cordului. Raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismul si
cauzele aparitiei freamatului catar sistolic si diastolic.
7. Frematul catar .
regiunea axilara, intre coastele III si IV. Dupa aceea cu pulpa falangelor terminale a celor
trei degete flexate, asezate perpendicular pe suprafata cutii toracice, se precizeaza locul
socului miscandu-le pe spatiile intercostale din afara inauntru pina la locul unde degetele
incep a sesiza miscarile apexului cardiac.
La aprecierea socului apexian se determina localizarea,suprafata,puterea- socului apexian
se masoara prin acea presiune pe care o exercita varful inimii asupra degetelor,amplitudinea,
sincronitatea cu pulsul periferic.
Pulsatile patologice
6. Frematul catar

Norma- s.cardiac nu se vizualizeaza
Frematul catar-cauzat de curgerea turbulenta a sangelui ca rezultat a stenozei fie mitrale

sau tricuspidiene ,sau de distensia unei cavitati ca rezultat al hipertrofiei concentrica
Freamat catar sistolic intilnit in stenoza aortala ,pulmonara,insufienta mitrala ,
tricuspidiana
In insuficenta tricuspidiana /mitrala are loc recurgitarea singelui in perioada sistolei ventriculare
in atrii cu creare unei miscarii turbulente ale sangelui in perioada sistolei,palpator resimtit ca o
vibratie patologica in timpul sistolei
In stenoza aortala sau pulmonara are loc ingrosarea cuspelor valvulare cu micsorarea orificiului
atrioventricular astfel in tipul sistolei ventriculare are loc trecerea sangelui din ventricul in aorta ,
iar din cauza orificiului ingust trecerea este turbulenta ce in timpul palparii in perioada diastole
are loc prezenta unei vibratii patologice asemanator cu torsul de pisica
Freamat catar diastolic intilnit in stenoza tricuspidiana,mitrala,insuficenta aortica si

pulmonara
In stenoza mitrala sau tricuspidiana are loc ingrosarea cuspelor valvulare cu micsorarea
orificiului atrioventricular astfel in tipul diastole ventriculare are loc trecerea sangelui din atriul in
ventricul iar din cauza orificiului ingust trecerea este turbulenta ce in timpul palparii in perioada
diastole are loc prezenta unei vibratii patologice asemanator cu torsul de pisica
In insuficenta aortica /pulmonara are loc recurgitarea singelui in perioada diastolei in ventricule
cu creare unei miscarii turbulente ale sangelui in perioada diastolei ,palpator resimtit ca o
vibratie patologica in timpul diastolei

cauzele apariției ralurilor crepitante.
Ralurile crepitante sunt produse prin desprinderea exsudatului de pe pereții alveolari în
momentul pătrunderii aerului la sfârșitul inspirului, dar și prin deschiderea bruscă a bronhiolelor
colabate cu schimbări explosive de presiune, capabile să genereze oscilații de perete
bronhiolar.
Uneori crepitația poate fi percepută posterior la bazele pulmonare la personae sănătoase care
inspiră adânc după un expir profund, deoarece fiziologic, la sfârșitul expirului, căile aeriene
periferice de la bazele pulmonare se încid, ele rămân închise și la începutul inspirului, când
fluxul aerian este direcționat preponderant spre apexurile plămânilor. Răspândirea ulterioară a
fluxului de aer la baze deschide brusc segmentele bronhiolare închise și relaxate cu schimbări
explosive de presiune, generând oscilații de perete bronhiolar, care în totalitatea lor se percep
ca crepitație.
La bolnavii imobilizați îndelungat în decubit dorsal se poate asculta crepitația posterior bazal la
trecerea în poziție șezândă, care s-ar putea produce atât prin deschiderea bruscă a bronhiilor,
cât și prin dezlipirea sau deplisarea pereților alveolelor colabate (raluri crepitante de decubit).
Aceleași mecanisme sunt responsabile de apariția crepitației bazale în inspirul profund la unele
personae de vârstă înaintată. Similar crepitației de deplisare dispare după câteva inspirații
profunde și după tuse.
Crepitația este caracteristică pentru pneumonia francă lobară, la debut fiind mai fină (este
produsă datorită desprinderii exsudatului vâscos apărut în alveole în stadiul de congestive).
În fibroza pulmonară interstițiallă alveolele sunt afectate fie prin invazia elementelor celulare, fie
prin fibrozare. Crepitația apare prin gradienți presionali mai mari în regiunile pulmonare lezate
față de cele neafectate, produși de deschiderea inspiratory mai tardive a bronhiolelor din
porțiunile pulmonare mai rigide din fibroză. Este o crepitație fină, superficială, în apogeul
inspirației.
Crepitația poate fi percepută în atelectazia pulmonară, și se produce prin deschiderea bruscă a
bronhiolelor și a alveolelor adiacente. Este de tonalitate înaltă, se aude la apogeul inspirului,
depinde de poziția corpului, se poate modifica la tuse.
Crepitația se mai poate întâlni în congestiile pulmonare passive prin insuficiența cardiac și în
edemul pulmonary nehemodinamic, în infarctul pulmonary, în bronhopneumonii, în tuberculoză.

mecanismul și cauzele palpării unor zone dureroase.
anexita acută).
BILETUL 8
1. Aprecierea proprietatii pulsului periferic pe artera radiala. determinarea TA.
raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismul si cauzele aparitiei deficitului
de puls
Palparea pulsului pe arterele radiale
1. Se efectueaza la nivelul epifizei distale a radiusului.
2. Examenul se efectuează concomitent la ambele mâini în vederea decelării posibilei
asimetrii de puls.
3. Examinatorul, stând în faţa pacientului, apucă mâinile contraloterale la nivelul articulaţiei
radiocarpale, ţinându-le la nivelul cordului.
4. Artera în poziţia anatomică se palpează cu indexul şi degetul mijlociu
5. Sub degete se va simți senzaţia unui tub elastic, subţire şi regulat, care pulsează
(dilatarea cilindrului la trecerea undei pulsatile).
6. Se recomandă a mări treptat puterea apăsării degetelor până la senzaţia de pulsaţie
maximă ca apoi să se micşoreze treptat apăsarea pentru a simţi mai bine amplitudinea
şi forma pulsului
Măsurarea tensiunii arteriale pe artera humerală:
- se aplică manşeta aparatului în jurul braţului dezgolit (niciodată nu se va aplica peste
lenjerie); marginea inferioară a manşetei trebuie să fie la 2-3 cm deasupra plicii cotului;
- prin palpare se reperează artera humerală în plica cotului în locul unde urmează
- să se aplice stetoscopul;
- prin pompare de aer cu para de cauciuc se ridică presiunea în manşetă în timp ce se
palpează pulsul radial; presiunea din manşetă se creşte cu 20-30 mm peste nivelul la
care dispare pulsul;
- se plasează stetoscopul pe artera humerală şi se desumflă manşeta lent (2 mm
- pe sec) şi uniform;
- tensiunea arterială sistolică este citită la valoarea de presiune, la care apar
- primele zgomote arteriale (Korotkoff);
- tensiunea arterială diastolică este citită la dispariţia zgomotelor arteriale (faza
- a V-a Korotkoff).
Deficit de puls - Diferenţa dintre numărul contracţiilor cardiace (determinat prin observarea
electrocardiogramei sau mai des prin ausculţie) şi numărul undelor pulsatile în aceeaşi
perioadă de timp-puls deficiens
Frecventa pulsului mai mica ca frecventa contractilor cardiac este specific in caz de fibrilatie
atriala

cauzele apariției ralurilor umede.
Raluri umede (raluri subcrepitante, buloase sau bronhoalveolare) sunt niște zgomote scurte,
explosive, asemănătoare pocnetelor, care se deosebesc după timpul apariției în ciclul
respirator, în funcție de tonalitate și de aria auscultației. Mai pot fi asemănătoare cu zgomotul ce
se produce prin spargerea bulelor de aer la suprafața lichidului barbotat într-un pahar cu ajutorul
unui pai (de aici, termenul ralurilor buloase).
Conflictul dintre coloana de aer din lumenul bronhului și secrețiile fluide de la acest nivel
(zgomotele provocate de spargerea bulelor de aer, care trec prin lichid în inspire și în expir) este
mecanismul probabil de apariție a relurilor umede în bronșitele cornice și în edemul pulmonar
sever.
S-a mai presupus un alt mecanism de producere a ralurilor umede, și anume : normal la
sfârșitul expirului căile aeriene periferice de la bazele pulmonare se închid. Porțiunile bronhiale
distal de segmentele închise rămân relaxate și la începutul inspirului, până la sosirea fluxului de
aer în aceste zone, care le deschide brusc. Deschiderea bruscă a bronhiolelor colabate cu
schimbări explosive de presiune și oscilații de perete bronhiolar în totalitatea căilor aeriene de la
bază este considerată responsabilă de apariția zgomotelor la unele personae sănătoase, care
inspiră adânc după un expir profund. Secundar unor procese patologice egalarea rapidă a
presiunilor în căile aeriene cu deschiderea lor bruscă poate avea loc și în bronhiile de calibru
mare. În rezultat se produc raluri de calibru mai mare.
Ralurile umede se întâlnesc în bronșitele acute și cornice, bronhopneumonii, bronșiectazii, în
plămânul de stază cardiacă, în edemul pulmonar acut.
3. Auscultatia cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismele si

cauzele aparitiei suflurilor organice
examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
- examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie
(pentru leziunile aortice, în special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude
numai în ortostatism sau în poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a
depista
frecătura pericardulu
- respectarea consecutivităţii auscultaţiei:
-- evaluarea iniţială a zgomotelor fundamentale, apoi concentrarea atenţiei
asupra zgomotelor supraadăugate, urmată de evaluarea suflurilor (mai întâi sistolic, apoi
diastolic);
-- zgomotele cardiace vor fi evaluate în toate focarele de auscultaţie (a se
vedea mai jos); evaluarea suflurilor se va face nu numai în focarele clasice, ci pe toată
suprafaţa regiunii precordiale chiar şi în afara acesteea (interscapular, în regiunea cervicală
etc.);
se recomandă a se concentra pe rând asupra unei faze a ciclului cardiac;

2) focarul aortic: spaţiul intercostal II dreapta
la marginea sternului;
3) focarul pulmonar: spaţiul intercostal II
stânga la marginea sternului;
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui
xifoid sau spaţiul intercostal IV parasternal pe
dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul
intercostal III pe stânga parasternal (pentru
leziunile aortice).
În procesul activităţii cordul generează oscilaţii

mecanice de frecvenţă sonoră (sunete) suficient de puternice pentru a fi transmise spre peretele
toracic şi percepute la auscultaţie sau înregistrate pe o fonocardiogramă. Sunetele de durată
mai scurtă au fost denumite zgomote cardiace, iar sunetele mai prelungite se numesc sufluri.

lungă (diastola).
Zgomotul I. Marchează inceputul sistolei ventriculare, de aceea a fost denumit sistolic. Deci,
se aude după pauza lungă (diastolică).
- vascular - vibraţia peretelui aortic sau corespunzător al trunchiului pulmonar în urma
loviturii hidraulice a stâlpului sanguin în diastolă.
Suflurile organice sunt consecinţa directă a leziunilor aparatului valvular sau ale lumenului
de propagare a fluxului sanguin.
Suflurile diastolice sunt de regulă organice
Mecanism-suflu diastolic apare in acele cazuri cand se afla o ingustare in calea torentului
sanguin in faza diastolei. el se asculta in stenoza aorificiului atrioventricular stang si drept.
fiindca la aceste vicii in timpul diastolei are loc o ingustare in calea torentului sanguin din atrii in
ventricole. suflul diastolic apari si in insuficienta valvulei aortale si a trunchiului pulmonar - din
contul circulatiei de intoarcere din vase in ventricule prin fisura formata la inchiderea incompleta
a valvelor lezate
Suflurile organo-funcţionale sunt consecinţa indirectă a unei cardiopatii organice.

Sunt produse de:
- creşterea fluxului printr-un orificiu valvular normal;
- dilataţia unei cavităţi însoţită de dilataţia inelului fibros valvular, astfel încât pânzele
valvulare normale nu pot închide complet orificiul (insuficienţă relativă);
- dilataţia supravalvulară (în aval) a cavităţilor cordului sau a vaselor mari cu generarea de
turbulenţe. Se mai pot deosebi sufluri de ejecţie, care se produc la golirea unei camere
cardiace de către stâlpul sanguin propulsat în direcţie normală (stenoza aortică, stenoza
pulmonară), şi sufluri de regurgitaţie prin inchiderea incompletă a orificiilor valvulare
(insuficienţa aortică, insuficienţa mitrală).
BILETUL 9
mecanismul și cauzele palpării unor ganglioni limfatici adureroși.

cauzele apariției suflului tubar patologic.
Suflul tubar patologic - suflu bronșic sau suflu tubar, apare în situațiile de condensare a
țesutului pulmonar cu păstrarea permeabilității bronșice, când sunetul laringotraheal întâlnește
condiții propice de propagare spre peretele thoracic în regiuni unde nu este audibil în condiții
fiziologice. Caracterul zgomotului sunt aceleași cu ale suflului tubar fiziologic (se percepe
deasupra traheii și bronhiilor principale, este un zgomot intens, de tonalitate înaltă, cu character
suflant, găunos și cu timbre aspru), de aceea este denumit suflu tubar patologic.
3. Auscultatia cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismele si

cauzele aparitiei suflurilor functionale
-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);

dreapta;
leziunile aortice).


lungă (diastola).
Suflurile funcţionale (nepatologice, anorganice, inocente) se întâlnesc în absenţa unei patologii

cardiace organice. Suflurile funcţionale sunt de obicei sistolice şi apar prin creşterea vitezei
fluxului prin compartimentele nemodificate. Ocupă numai parţial sistola, sunt de intensitate
slabă (nicicând însoţite de freamăt) şi modificabilă cu schimbarea poziţiei, au un timbru dulce
(numai rareori muzical), nu se transmit la distanţă.
BILETUL 10
1. Palparea cutiei toracice. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismele și
cauzele scăderii unilaterale a elasticității cutiei toracice.
Prin palpare se verifică unele modificări observate la inspecție (deformațiile toracice
asimetrice, reducerea amplitudinii mișcărilor respiratorii) precum și :
Aprecierea poziției traheii în foseta suprasternală (cu indexul). La normal este ușor
deviată spre dreapta. Devierea semnificativă se observă în leziunile mediastinale sau de
lobi superiori. Coborârea accentuate a traheii la inspire (cu mișcări de piston ale
cartilajului tiroid) poate semnala o obstrucție severă.
Elasticitatea toracelui – la palparea bilaterală, cu compresia antero-posterioară și
laterală a hemitoracelui și prin palpația spațiilor intercostale, s-a depistat prezența
elasticității și maleabilitatea toracelui.
Rigiditatea cutiei toracice crește la vârstnici, în emfizemul pulmonar, pneumoscleroză,

la osificarea cartilajelor costale. Factorii mentionati cresc conținutul aerian pulmonar și
duc la pierderea elasticității pulmonare, cu ruperea capilarelor pulmonare.
Rigiditatea unilaterală - în revărsatul gasos sau lichidian pleural.
Determinarea punctelor dureroase - anterior, lateral apoi posterior : la nivelul superior al

toracelui în zona mușchilor centurii humerale și mușchilor pectorali), lateral pe liniile
medioaxilare și anterioare, parasternal (articulaţiile condro-sternale) (semnul Tietz) și
paravertebral. Se depistează în nevralgii intercostale, fracture costale, metastaze
Sincronitatea participării ambelor hemitorace în actul de respirație - prin excursia

palmelor (sprijinite sub clavicule din anterior şi plasate pe părțile laterale toracale în
inspir și expir, iar posterior extinderea și dispariția pliului format bilateral la nivelul în
unghiului scapular în inspiraţie si expiraţie.
Determinarea vibrației vocale - la aplicarea consecutivă a palmelor anterior bilateral,

orizontal subclavicular, lateral bilateral, inclusiv fosa axilară, apoi posterior
suprascapular paravertebral, în zona interscapulară și subscapulară pe fondalul rostirii
de către pacient a cuvintelor cu consoane răsunătoare ”r” (”tractor”, ”trezeci și trei”) – s-a
determinat vibrație vocală obișnuită, nemodificată bilateral pe toată suprafața examinată.
Evidențierea frotațiilor pleurale (ce se atestă în pleureziile uscate) prin aplicarea fermă a
mâinii pe zona dureroasă. Se palpează în ambii timpi ai respirației ca o senzație de
frecare a două bucăți de mătase.
Evidențierea prezenței lichidului intrapleural (”clapotajul toracic - sucusiunea
Hypocrate”) - clătinarea bruscă și concomitentă.
2. Percuția matității relative a cordului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți

mecanismul și cauzele deplasării matității relative a cordului spre stânga.
Limitele matității relative a cordului corespund proiecţiei reale a cordului pe peretele anterior al
cutiei toracice, deci, include şi zonele parţial acoperite de plamân.
La determinarea limitelor matității relative cardiace se percută spațiile intercostale, pentru a
evita răspândirea lateral a undelor prin coaste. Lovitura percutorie trebuie să fie de putere
medie. Degetul-plesimetru se aplică intim pe cutia toracică, cee ace favorizează răspândirea
mai profundă a loviturilor.
Determinarea limitei drepte începe cu aprecierea limitei inferioare a plămânului drept pe linia
medioclaviculară (normal la nivelul coastei VI).
Apoi degetul plesimetru se plasează cu două spaţii intercostale mai sus, dar deja în poziţie
paralelă cu limita dreaptă a cordului.
Se percutează mişcând treptat degetul spre inimă până la apariţia sunetului submat.
În acest loc se marchează pe piele (din partea laterală a degetului plesimetru) marginea dreaptă
a cordului.
La normal ea este situată cu 1 cm lateral de marginea dreaptă a sternului.
Limita stângă a matităţii relative se determină în spaţiul intercostal, în care se află şocul
apexian, după palparea căruia degetul plesimetru se plasează lateral şi paralel cu limita de
apreciat.
Se percutează pe spaţiul intercostal în direcţia spre stern până la apariţia sunetului submat.
Marcajul se face la fel pe marginea laterală a degetului plesimetru.
medioclaviculară stângă şi coincide cu şocul apexian.
În cazurile când şocul apexian nu poate fi determinat nici vizual şi nici palpator, determinarea
limitei stângi a matităţii cardiace relative se efectuează în spaţiul intercostal V, începând
percuţia de la linia axilară anterioară
Aprecierea limitei superioare a matităţii relative se efectuează pe linia situată la 1 cm de
marginea stângă a sternului.
Degetul plesimetru se plasează paralel graniţei de determinat în spaţiul intercostal I şi se
percutează în jos până la apariţia sunetului submat.
La normal limita superioară se află la coasta a III-a.
MODIFICĂRI:
La persoanele cu diafragmul elevat inima ocupă o poziţie orizontală, ceea ce produce o lărgire
spre stânga a matităţii cordului şi o lărgire a pediculului vascular.
Deplasarea spre stânga a matităţii relative - dilatarea VS.
3. Palparea ficatului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și cauzele

marginii hepatice rotunjite/ascuțite la palpare.
Palpația ficatului se realizeaza conform metodei Obrazțov-Straejsko –palparea bimanuala
4 pași
1. Aplicarea mânii
2. Formarea pliului
3. Aprofundarea
4. Glisarea
BILETUL 11
mecanismele și cauzele sunetului percutor mat.
2. Auscultația cordului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

cauzele accentuării Zg1 în regiunea de auscultație a valvelor mitrală și tricuspidă.
Auscultaţia inimii se poate efectua:
a) prin aplicarea urechii direct pe torace (metoda imediată)
b) prin intermediul stetoscopului (metoda mediată)
Focarele clasice de auscultaţie sunt+consecutivitatea:

2) focarul aortic: spaţiul intercostal II dreapta la marginea sternului;
3) focarul pulmonar: spaţiul intercostal II stânga la marginea sternului;
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid sau spaţiul intercostal IV parasternal pe
dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III pe stânga parasternal (pentru leziunile
aortice)
I. Zgomote cardiace fundamentale și suplimentare
Zgomotele cardiace sunt sonore și ritmice. Între zgomotul I şi zgomotul II pauza este scurtă
(sistola), iar între Z2 şi Z1 pauza este mai lungă (diastola)
Zg. I-SISTOLIC se aude ce mai bine în focarul mitral și tricuspidian. Zg. I apare în timpul sistolei
după pauză lungă (diastolica), cel mai bine se ascultă la apexul inimii, este mai lung (0,1-0,16s)
și mai jos decât zg. II. Este ritmic. Marchează inceputul sistolei ventriculare, de aceea a fost
denumit sistolic. Se termina cu vocala „u”
*coincide cu pulsatia socului apexian si a a.carotide.
Componentele:
- vasculară - vibraţia porţiunilor proximale ale aortei şi trunchiului pulmonar din distensia dată de
sângele ejectat în sistolă;
- atrială - ultimele oscilaţii ale pereţilor atriali în urma sistolei atriale, care imediat precede sistola
ventriculară, şi se contopesc cu zgomotul sistolic;
- componenta valvulară este cea mai importantă.
Zg. II-DIASTOLIC-marchează începutul diastolei ventriculare,se aude ce mai bine în focarul
aortal și pulmonar. Zg. II se auscultă după pauza scurtă, cel mai bine se ascultă la baza inimii,
spre deosebire de zg.I el are o durată mai scurtă(0,09-0,1s) și mai înaltă. Este sonor.
Se produce la închiderea semilunelor aortice şi pulmonare, deci, are două componente: aortică
(A2 ) şi pulmonară (P2 ). Se termina cu consoana „tuc,tuc”.
Fiecare componentă apare graţie a două mecanisme:
- vascular - vibraţia peretelui aortic sau corespunzător al trunchiului pulmonar în urma loviturii
hidraulice a stâlpului sanguin în diastolă.
Zgomotul III- protodiastolic
Apare la începutul diastolei (protodiastolic) şi este cauzat de vibraţia pereţilor ventriculari în faza
umplerii rapide. Normal se poate auzi la copii şi la unii tineri ca un zgomot scurt, de o tonalitate
joasă, inconstant şi care apare în protodiastolă.
Zgomotul IV-presistolic
Apare la sfârşitul diastolei (presistolic) şi este cauzat tot de vibraţia pereţilor ventriculari în timpul
umplerii diastolice, dar numai că în faza umplerii diastolice cauzată de sistola atrială. De aceea
se mai numeşte "zgomot atrial". Poate fi auzit la tinerii sănătoşi, însă mult mai rar decât Z3
Scăderea intensităţii ("asurzirea") zgomotelor cardiace

a) Proporţional pentru ambele zgomote
-Cauze cardiace: pericardită exsudativă; miocardita gravă;
-Cauze extracardiace: - obezitate; - emfizem pulmonar; - musculatură dezvoltată; - sâni
voluminoşi la femei; - pleurezie stângă
b) Zgomotul întâi
- infarct miocardic, miocardită, insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă mitrală(umplere
diastolică excesivă, diminuarea suprafeţei cuspelor mitrale) , insuficienţă aortică (umplere
excesivă în diastolă)
c) Zgomotul doi
- insuficienţa valvelor aortice(micşorarea suprafeţei valvulelor), insuficienţa valvelor pulmonare;
hipotensiune arterială; stenoză aortică(reducerea mobilităţii cuspelor) , stenoză pulmonară.
Sporirea intensităţii zgomotelor cardiace
a) Ambele zgomote
- la copii; - perete toracic subţire; - febră; - hipertiroidie;
a) Zgomotul întâi
- stenoză mitrală; tahicardie; extrasistole ; - intervalul PQ scurt (umplere ventriculară redusă)
b) Zgomotul doi
- hipertensiune arterială (accentuarea componentei aortice: cuspele se închid la o presiune mai
mare); hipertensiune pulmonară (accentuarea componentei pulmonare); - ateroscleroza aortei
(modificarea elasticităţii semilunarelor şi a pereţilor aortei);
Dedublarea zgomotelor cardiace

a) Zgomotul întâi -Apare prin asincronismul închiderii valvei mitrale şi tricuspide.
- fiziologică, mai des la copii şi la tineri (valva mitrală se închide cu 0,02-0,03 sec mai repede
decât valva tricuspidă)
-blocul de ram al fasciculului His.
b) Zgomotul doi - Este produsă de închiderea neconcomitentă a valvelor aortice şi pulmonare
-fiziologică: La inspir creşte returnarea spre ventriculul drept (datorită presiunii negative
intratoracice), se lungeşte sistola lui, valva pulmonară se închide mai târziu decât valva aortică.
Dedublarea fiziologică a Z2 este nepronunţată (distanţa mică între componenta aortică A2 şi
cea pulmonară P2 ) şi dispare în expir.
- patologică:
* întârzierea închiderii valvei pulmonare :bloc de ram drept al fasciculului His; stenoză
pulmonarădefect septal ventricular
* datorată închiderii mai precoce a valvei aortice: - infarct miocardic; - insuficienţă mitrală
(scurtarea timpului de ejecţie a VS)
* dedublare "fixă" a zgomotului II - defect septal atrial (efectul inspiraţiei se reflectă asupra
umplerii ambilor ventriculi, datorită comunicării la nivel atrial, de aceea distanţa dintre A2 şi P2
nu se modifică cu fazele respiraţiei).
*paradoxala (componenta P2 apare înaintea A2 ) - bloc de ram stâng fascicul His; -
stenoză aortică; - disfuncţia ventriculului stâng din boala ischemică, cardiomiopatie
II.Zgomote cardiace supraadăugate:

1) clacmente şi clicuri;
2) zgomote de galop;
3) sufluri cardiace;
4) frecături pericardice
Clacmentele. Reprezintă zgomotele cardiace cu durata cea mai scurtă (0,02-0,05 sec); creează
senzaţia auditivă de pocnet. În stenoză deschiderea rapidă a valvelor mitrale şi tricuspide
fuzionate şi indurate produce un sunet scurt de tonalitate înaltă, perceput ca o pocnitură
1. Clacmentul de deschidere a mitralei - Apare la începutul diastolei (protodiastolic), este
scurt şi intens, are tonalitate înaltă şi timbru pocnit. Cel mai bine se aude la apex, dar se poate
conduce şi la bază, fiind eronat interpretat ca dedublare a Z2 .
*clacmentul de deschidere poate fi singurul semn auscultativ al stenozei mitrale,poate dispărea
în calcifierile valvulare pronunţate (pierderea completă a mobilităţii)
2. Clacmentul (pocnitura) de deschidere a tricuspidei, ca pocnitura de deschidere a mitralei,
mai puţin intens şi de o tonalitate mai joasa, se percepe pe o arie restrânsă în regiunea matităţii
absolute (spaţiile intercostale IV-V parasternal stânga), se întăreşte în inspir
Clicurile sistolice se percep ca zgomote suplimentare scurte de tonalitate înaltă care pot fi de
doua tipuri:
I) Clicurile sistolice
A.De ejecţie-in protosistolice se datorează fie pocniturii de deschidere a valvelor semilunare
(clic de deschidere, clic valvular), fie distensiei bruşte a vaselor mari la izbirea jetului de sânge
cu începerea sistolei (clic de distensie, clic vascular).
-Clicul de ejecţie aortic apare pe fonocardiogramă peste 0,04-0,08 sec de la debutul Z1 . Se
aude mai bine în spaţiile intercostale III-IV parasternal stângă şi se conduce bine spre bază şi
spre apex. Apare in insuficienţa aortică, dilatare anevrismatică de aortă, tetralogie Fallot şi în
stenoza aortică valvulară.
-Clicul de ejecţie pulmonar se percepe numai în focarul pulmonarei. Deseori se amplifică în
expir (creşte presiunea intratoracică, scade afluxul venos, creşte presiunea pulmonară,
depăşind presiunea telediastolică în VD; în consecinţă valvele pulmonare rămân în poziţie
închisă-relaxată; ascensiunea bruscă a valvelor şi oprirea bruscă cu atingerea limitei elasticităţii
produce clicul.
Se întâlneşte în stenoza pulmonară valvulară, în dilatarea arterei pulmonare şi în situaţiile de
accelerare şi sporire a fluxului în artera pulmonară (defect septal atrial, hipertensiune pulmonară
primitivă, stenoză mitrală).
B. Clicurile mezotelesistolice(apar la mijlocul sau la sfârşitul sistolei) se percep bine la apex,
deseori pe întreaga suprafaţă a matităţii relative. De regulă sunt produse de prolapsul valvular
mitral cu sau fără regurgitare mitrală, de disfuncţia muşchilor papailari
II.Clicul diastolic este, de regulă, provenit în pericard şi trădează existenţa pericarditei
constrictive, astfel, încât uneori este denumit "pericardton".
ZGOMOTELE DE GALOP
Reprezintă un ritm în trei timpi creat prin adăugarea unui zgomot intens (Z3 sau Z4 patologic) la
cele două zgomote cardiace fundamentale . Z3 şi Z4 sunt de tonalitate joasă, se aud mai bine la
apex (folosind stetoscopul), se pot accentua în decubit lateral stâng.
Galopul atrial (presistolic) este dat de Z4 patologic
- apare cu puţin înaintea Z1 (în presistolă);
- este produs de vibraţia pereţilor ventriculari din umplerea lor în perioada sistolei atriale;
- când contracţia atrială nu se mai produce (fibrilaţie atrială) galopul dispare.
***Z4 patologic semnalează o supraîncărcare sistolică a ventriculului, tulburarea complianţei
ventriculare sau insuficienţa ventriculară. Se aude mai bine în caz de bloc AV
- cardiopatia ischemică (uneori apare în accesul de stenocardie şi dispare cu rezolvarea
episodului);
- hipertensiunea arterială sistemică sau pulmonară (apare Z4 în inima stângă sau respectiv
dreaptă);
- stenoza aortică sau stenoza pulmonară etc
Galopul ventricular (protodiastolic) este cauzat de apariţia Z3 patologic (vibraţia pereţilor

ventriculari în perioada umplerii rapide - peste aproximativ 0,15 sec după componenta A2 ).
-are tonalitate joasă
- suprasolicitarea cu volum a ventriculilor (cardiopatii congenitale cu şunt, insuficienţă mitrală
semnificativă, insuficienţă aortică);
- afecţiuni miocardice primare (miocardite, cardiomiopatii) sau secundare (infarct miocardic,
cardiopatie hipertensivă).
Galopul mezodiastolic (galop de sumaţie) apare la sumarea (suprapunerea) Z3 şi Z4 . În

rezultat ciclul cardiac constă din trei intervale. Pot fi două mecanisme de sumaţie:
- în tahicardia extrem de marcată diastola se scurtează într-atât, încât Z3 şi Z4 se pot
suprapune;
- în blocul AV de gradul I intervalul P-Q uneori poate fi atât de alungit, încât sistola atrială se
îndepărtează extrem de sistola ventriculară şi se suprapune pe perioada umplerii rapide (Z4
coincide cu Z3 ).
Suflurile cardiace sunt fenomene acustice produse de vibraţii cu frecvenţa variabilă, care iau
naştere în inimă sau în vasele mari datorită creşterii a vitezei circulaţiei într-o arie de îngustare
sau de neregularitate. Cauza producerii suflurilor este transformarea unui flux laminar într-unul
turbulent cu formarea de vârtejuri într-un anumit sector al sistemului cardiovascular.
Turbulenţa apare în mai multe situaţii hidrodinamice (hemodinamice) :
- îngustarea lumenului (de exemplu, stenoză valvulară);
- dilatarea lumenului (de exemplu, dilatare anevrismatică a aortei);
- accelerarea vitezei de circulaţie printr-un vas normal (debit crescut în anemie, hipertiroidie
etc.);
- regurgitarea fluxului printr-o valvă incompetentă.
Suflurile cardiace trebuie caracterizate după:

1) Situarea în ciclul cardiac (timpul apariţiei)
Suflurile sistolice apar după Z1 şi înainte de Z2 .
Suflurile diastolice apar după Z2 şi înainte de următorul Z1 .
Suflul continuu se aude atât în sistolă, cât şi în diastolă
2) Durată
-lungi-holosistolice- se întind de la un zgomot cardiac la celălalt şi ocupă în întregime sistola sau
diastola
-scurte-proto,mezo,tele sistolica si diastolica
3) Intensitate (amplitudinea vibraţiilor sonore).
După modul cum evoluează intensitatea suflurilor (sau configuraţia lor pe fonocardiogramă)
distingem:
- sufluri continue -care au aceeaşi intensitate de la început până la sfârşit (suflul sistolic din
insuficienţa mitrală);
- sufluri crescânde (crescendo), la care intensitatea sporeşte de la începutul spre sfârşitul
suflului
- sufluri descrescânde (descrescendo) - intensitatea scade spre sfârşitul suflului
- sufluri romboidale (crescendo-descrescendo, "fuziforme"), la care intensitatea mai întâi creşte
până la un maximum, apoi descreşte. Aceste sufluri apar datorită majorării treptate la începutul
sistolei a presiunii în ventriculul respectiv, care ejectează sângele în aortă sau artera pulmonară
prin valva stenozată, urmată de micşorarea presiunii intraventriculare spre sfârşitul sistolei ,se
observă numai în stenoza aortică şi în stenoza pulmonară.
4) Tonalitate (frecvenţa vibraţiior). Deosebim sufluri de tonalitate joasă şi de tonalitate înaltă.
5) Timbru – dulce,aspru,razator,muzical,piolant, "ţâşnitură de vapori"
6) Sediu
7) Iradiere
8) Condiţiile, care modifică suflurile
a) Respiraţia Inspirul sporeşte afluxul venos spre inima dreaptă, de aceea suflurile produse în
inima dreaptă se aud mai intens la sfârşitul inspiraţiei (stenoză tricuspidiană, insuficienţă
tricuspidiană).
b) Poziţia bolnavului Trecerea bruscă în ortostatism din clinostatism sau din poziţie şezândă
micşorează reîntoarcerea venoasă. Aceasta poate produce micşorarea intensităţii suflurilor din
stenoza pulmonară şi stenoza aortică valvulară; suflul sistolic din stenoza subaortică musculară
se va intensifica - micşorarea cavităţii ventriculare sporeşte gradul de obstrucţie
-Trecerea bruscă în ortostatism poate mări gradul prolabării valvei mitrale (prin micşorarea
cavităţii VS) şi accentua suflul sistolic de insuficienţă mitrală asociată prolapsului. Suflul diastolic
din insuficienţa aortică se aude mai bine în poziţie ridicată şi cu trunchiul aplecat înainte.
Suflurile generate în valva mitrală (în special, uruitura diastolică din stenoza mitrală) se aud mai
bine în decubit lateral stâng.
c) Manevra Valsalva Datorită creşterii presiunii intratoracice scade întoarcerea venoasă, deci,
consecinţele vor fi similare celor din trecerea bruscă în ortostatism.
Suflurile funcţionale (nepatologice, anorganice)- în absenţa unei patologii cardiace organice. -de
obicei sistolice şi apar prin creşterea vitezei fluxului prin compartimentele nemodificate. Ocupă
numai parţial sistola, sunt de intensitate slabă (nicicând însoţite de freamăt) şi modificabilă cu
schimbarea poziţiei, au un timbru dulce (numai rareori muzical), nu se transmit la distanţă.
Suflurile organice sunt consecinţa directă a leziunilor aparatului valvular sau ale lumenului de
propagare a fluxului sanguin,consecinţa indirectă a unei cardiopatii organice.
Sunt produse de: - creşterea fluxului printr-un orificiu valvular normal; - dilataţia unei cavităţi
însoţită de dilataţia inelului fibros valvular, astfel încât pânzele valvulare normale nu pot închide
complet orificiul (insuficienţă relativă); - dilataţia supravalvulară (în aval) a cavităţilor cordului
sau a vaselor mari cu generarea de turbulenţe.
Sufluri de ejecţie-care se produc la golirea unei camere cardiace de către stâlpul sanguin
propulsat în direcţie normală (stenoza aortică, stenoza pulmonară)
Sufluri de regurgitaţie prin inchiderea incompletă a orificiilor valvulare (insuficienţa aortică,
insuficienţa mitrală)
SUFLUL SISTOLIC
Suflurile sistolice de ejecţie apar la trecerea sângelui prin valvele aortice sau pulmonare.
Suflurile sistolice de ejecţie:
- încep după un interval net după Z1
- odată cu creşterea vitezei de ejecţie intensitatea suflului creşte, după care urmează scăderea
(crescendo-descrescendo);
*În stenoza aortică suflul are maximum de intensitate în spaţiul intercostal II dreapta, iradiază în
ambele carotide şi parasternal stânga în spaţiile intercostale III si IV, are intensitate mare
(deseori este însoţit de freamăt sistolic bazal) şi un timbru caracteristic răzător, rugos.
*În stenoza pulmonară suflul sistolic este cu maximum de intensitate în spaţiul intercostal II
stânga, intens, aspru, cu iradiere sub- şi supraclaviculară stânga.
Suflul pansistolic (holosistolic) este produs de fluxul dintr-o cameră cu presiunea înaltă în una
cu presiunea mai joasă pe toată perioada sistolei. Apare în insuficienţa mitrală, insuficienţa
tricuspidiană (
*Suflul insuficienţei mitrale este un suflu holosistolic intens, uneori însoţit de freamăt sistolic
apexian, "în ţâşnitură de vapori", uneori muzical ("sunet de drâmbă"). Iradierea tipică este în
axilă, rareori în regiunea bazală. Începe imediat după Z1
*În insuficienţa tricuspidiană la inspir intensitatea suflului creşte (aflux sporit spre inima dreaptă),
ceea ce, de rând cu localizarea maximă şi iradierea, constituie un criteriu important de
diferenţiere de insuficienţa mitrală.
Suflul protosistolic începe imediat după Z1 şi se termină înainte de Z2 .
- defectul septal ventricular cu hipertensiune pulmonară
- insuficienţa mitrală acută
Suflul telesistolic începe mai târziu în sistolă şi continuă până la Z2 . De regulă, se aude mai
bine la apex. Cauzele cele mai frecvente sunt sindromul prolapsului valvular mitral şi disfuncţia
de pilieri.
SUFLUL DIASTOLIC
Suflurile protodiastolice provin din insuficienţa aortică sau pulmonară (sufluri diastolice de
regurgitare). Încep imediat dupa Z2 şi sunt de obicei descrescendo. Suflul diastolic de
regurgitare aortică are tonalitatea înaltă , timbru dulce, aspirativ, intensitatea mai des slabă
Suflurile mezodiastolice apar în stenoza mitrală şi stenoza tricuspidiană (sufluri diastolice de
umplere) şi sunt cauzate de disproporţia dintre viteza şi volumul fluxului şi suprafaţa micşorată a
orificiului atrioventricular. Au tonalitatea joasă (uruitură, rulment) şi încep după clacmentul de
deschidere a valvei mitrale sau tricuspide.
SUFLURILE CONTINUE -prezenţa unui gradient presional care menţine fluxul generator de
suflu atât în sistolă, cât şi în diastolă.Cauzate de persistenţa canalului arterial, care realizează
comunicarea între două sisteme cu presiune diferită (aorta şi artera pulmonară), gradientul
presional fiind prezent pe întregul ciclu cardiac;şunturile arteriovenoase persistenţa în diastolă
a gradientului de-a lungul aceluiaşi vas (exemplu: obstrucţia severă de carotide)
FRECĂTURA PERICARDICĂ
Este zgomotul supraadăugat, care se datorează frecării celor două foiţe pericardice (viscerală şi
parietală) între ele în timpul contracţiilor cardiace.
- pericardita uscată; pericardita exsudativă
- infarct miocardic; uremie.
Caracteristici: - are timbru aspru, asemănător cu sunetul mersului pe zăpadă;
- este "călare" pe sistolă şi diastolă ("pluteşte peste zgomotele cardiace");
- mai des se aude la marginea stângă a sternului (mai des parasternal înalt decât jos), dar se
poate auzi şi în alte zone precordiale;
- nu iradiază ("naşte şi moare pe loc");
- se aude mai bine în inspir, la apăsarea regiunii cu stetoscopul, la aplecarea toracelui înainte,
uneori în poziţie genucubitală;
- este efemeră, poate dispărea peste ore sau zile (acumularea lichidului în cantitate mare
separă foiţele); retragerea lichidului poate duce la reapariţia frecăturii pericardice;
- îşi poate schimba sediul (în funcţie de dinamica acumulării şi retragerii lichidului)
*Semnul Rivero-Corvallo......... fenomen acustic care s-ar intensifica după apnee

postinspiratorie (sufluri ale cordului drept) sau apnee postexpiratorie (sufluri ale cordului stâng)
* Frotaţia pericardiacă : fenomen acustic aspru căutat auscultativ în zona matității absolute a
cordului, pe marginea stângă a sternului în spațiile intercostale III-IV, la apăsarea acestor
regiuni cu fonendoscopul, în inspir și în poziția ortostatică sau aplecat înainte.
* Frotaţia pleuro-pericardiacă.. se determina la auscultația suflului pe traectul stâng al matității
cardiace relative și la inspir profund.
* Suflul cardio-pulmonar...este datorat de fiecare sistolă ventriculară asupra porțiunii de țesut
pulmonar extracardiac, ceea ce ușurează intrarea aerului în această zonă , suflul producându-
se ca urmare a curentului aerian inspirator și auscultat în zona matității relative cardiace în
inspir ce amintește un murmur vezicular.

mecanismul și cauzele palpării unor formațiuni de volum.
anexita acută).
BILETUL 12
mecanismul și cauzele palpării unor ganglioni limfatici adureroși.
2. Auscultatia cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismil si

cauzele aparitiei dedublarii zgomotelor cardiace.
-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);
dreapta;
leziunile aortice).


lungă (diastola).
Prin dedublare se înţelege perceperea în locul unui singur zgomot a două zgomote foarte
apropiate înt
- patologică:

mecanismul și cauzele palpării unor zone dureroase.
anexita acută).
BILETUL 13
mecanismele și cauzele apariției la percuție a sunetului timpanic.
Sunetul timpanic are tonalitate înaltă, intensitate mare și timbre musical prin apariția oscilațiilor
armonice într-o cavitate cu pereții netezi și elastici (exemplu : bula de aer a stomacului),
amintește sunetul unei lovituri date într-o tobă. Sunetul hipersonor se întâlnește în scăderile
densității parenchimului pulmonar (emfizem pulmonar) și se caracterizează prin tonalitate joasă
și intensitate mare, amintește sunetul unei lovituri într-o cutie goală sau în pernă (sunet de
cutie).
2. Auscultația cordului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

cauzele accentuării…..
-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);

dreapta;
leziunile aortice).


lungă (diastola).

Prin dedublare se înţelege perceperea în locul unui singur zgomot a două zgomote foarte
apropiate înt
- patologică:

mecanismul și cauzele palpării punctelor dureroase.
anexita acută).
BILETUL 14

cauzele aparitiei ritmului de galop.
-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);
dreapta;
leziunile aortice).


lungă (diastola).
ZGOMOTELE DE GALOP
Reprezintă un ritm în trei timpi creat prin adăugarea unui zgomot intens (Z3 sau Z4 patologic) la
cele două zgomote cardiace fundamentale . Z3 şi Z4 sunt de tonalitate joasă, se aud mai bine la
apex (folosind stetoscopul), se pot accentua în decubit lateral stâng.
Galopul atrial (presistolic) este dat de Z4 patologic
- apare cu puţin înaintea Z1 (în presistolă);
- este produs de vibraţia pereţilor ventriculari din umplerea lor în perioada sistolei atriale;
- când contracţia atrială nu se mai produce (fibrilaţie atrială) galopul dispare.
***Z4 patologic semnalează o supraîncărcare sistolică a ventriculului, tulburarea complianţei
ventriculare sau insuficienţa ventriculară. Se aude mai bine în caz de bloc AV
- cardiopatia ischemică (uneori apare în accesul de stenocardie şi dispare cu rezolvarea
episodului);
- hipertensiunea arterială sistemică sau pulmonară (apare Z4 în inima stângă sau respectiv
dreaptă);
- stenoza aortică sau stenoza pulmonară etc
Galopul ventricular (protodiastolic) este cauzat de apariţia Z3 patologic (vibraţia pereţilor

ventriculari în perioada umplerii rapide - peste aproximativ 0,15 sec după componenta A2 ).
-are tonalitate joasă
- suprasolicitarea cu volum a ventriculilor (cardiopatii congenitale cu şunt, insuficienţă mitrală
semnificativă, insuficienţă aortică);
- afecţiuni miocardice primare (miocardite, cardiomiopatii) sau secundare (infarct miocardic,
cardiopatie hipertensivă).
Galopul mezodiastolic (galop de sumaţie) apare la sumarea (suprapunerea) Z3 şi Z4 . În

rezultat ciclul cardiac constă din trei intervale. Pot fi două mecanisme de sumaţie:
- în tahicardia extrem de marcată diastola se scurtează într-atât, încât Z3 şi Z4 se pot
suprapune;
- în blocul AV de gradul I intervalul P-Q uneori poate fi atât de alungit, încât sistola atrială se
îndepărtează extrem de sistola ventriculară şi se suprapune pe perioada umplerii rapide (Z4
coincide cu Z3 ).

mecanismul și cauzele palpării punctelor dureroase.
anexita acută).
BILETUL 15
cauzele diminuarii ambelor zgomote cardiace

-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);

dreapta;
leziunile aortice).

lungă (diastola).
Proporţional pentru ambele zgomote-poate fi cauzat de slabirea posibilității de contracție

a cordului
Cauze extracardiace:
- obezitate;
- emfizem pulmonar;
- musculatură dezvoltată;
- sâni voluminoşi la femei;
- pleurezie stângă.
Cauze cardiace:
- pericardită exsudativă;
- miocardita gravă –din cauza prezentei procesului inflamator la nivelul miocardului

semnificația și cauzele palpării punctelor dureroase.
anexita acută).
BILETUL 16
cauzele apariției ralurilor sibilante.
Ralurile uscate se clasifică în raluri ronflante (produse la nivelul bronhiilor mari) și raluri
sibilante (produse la nivelul bronhiilor mici).
Ralurile sibilante (wheezing) apar în bronhiile de calibru mic prin îngustarea lor (spasm, edem
parietal). Au tonalitate înaltă, ascuțită (wheezing), deseori calitate muzicală, asemănătoare cu o
șuierătură sau cu țuruitul vântului. Deseori combină mai multe note musicale distincte (raluri
polifonice).
Se percep predominant în expir, uneori pot fi auzite de la distanță (”respirație șuierătoare”). Sunt
caracteristice astmului bronșic și bronhopatiei cornice obstructive, dar se întâlnesc și în bronșita
acută.
Ralurile sibilante de o tonalitate mai joasă pot fi percepute la unele personae sănătoase în
timpul expirului forțat maxim (compresia dinamică a bronhiilor de calibru mai mare), însă
prezența lor în timpul respirației obișnuite întotdeauna mărturisește o obstrucție a bronhiilor.
Având tonalitate înaltă, ralurile sibilante se transmit mai bine prin căile aeriene decât prin
parenchimul pulmonary, care absoarbe frecvențele sonore înalte. De aceea, sibilantele auzite
mai bine pe căile aeriene centrale (deasupra traheii și bronhiilor principale) decât deasupra
parenchimului pulmonar pot fi sunete transmise prin aceste căi aeriene, dar nu necesar și
produse în ele. Uneori în obstrucțiile bronșice severe se aud raluri sibilante la gură (la distanță),
în timp ce pe suprafața toracelui ele nu se percep.
În general, pe parcursul crizei severe de astm bronșic ralurile sibilante se pot modifica. Inițial
sunt percepute doar în expir, apoi – în ambii timpi ai respirației, audibile de la distanță. Pe
măsură ce rezistența la flux a căilor aeriene crește marcat (starea de rău astmatic) ralurile
sibilante devin neobișnuit de puține, uneori dispar. Aceasta se întâmplă datorită deplasării
periferice a ”punctului de presiuni egale” (compresia dinamică în expir) în bronhiolele cele mai
mici, unde viteza curentului de aer este prea mica pentru a produce vibrația pereților (sunete)
concomitant cu captarea aerului în alveole (air tapping). Practic în conductele respiratorii
periferice nu are loc trecerea aerului nici în inspire, nici în expir. Împreună cu diminuarea
murmurului vezicular până la abolit se formează tabșoul stetoacustic de ”tăcere respiratorie”
(silent chest).
În acest caz interpretarea eronată a dispariției ralurilor sibilante ca micșorare a
bronhospasmului poate avea consecințe fatale, deoarece tăcerea respiratorie se dezvoltă în
stadiul preterminal al bronhospasmului, când hypercapnia este critică (alcaloză, tremor,
vasodilatație periferică, confuzie și, în final, comă).
2. Palparea regiunii cordului. Raportarea rezultatelor obtinute. Numiti

mecanismul si cauzele palparii socului apexian
7. Frematul catar .
regiunea axilara, intre coastele III si IV. Dupa aceea cu pulpa falangelor terminale a celor
trei degete flexate, asezate perpendicular pe suprafata cutii toracice, se precizeaza locul
socului miscandu-le pe spatiile intercostale din afara inauntru pina la locul unde degetele
incep a sesiza miscarile apexului cardiac.
La aprecierea socului apexian se determina localizarea,suprafata,puterea- socului
apexian se masoara prin acea presiune pe care o exercita varful inimii asupra
degetelor,amplitudinea, sincronitatea cu pulsul periferic.

Norma- s.cardiac nu se vizualizeaza

anexita acută).
BILETUL 17
1. Aprecierea proprietatii pulsului periferic pe artera radiala.

determinarea TA. raportarea rezultatelor obtinute. numiti
mecanismul si cauzele diferentei mari dintre Ta sistolica si
diastolica
Palparea pulsului pe arterele radiale
7. Se efectueaza la nivelul epifizei distale a radiusului.
8. Examenul se efectuează concomitent la ambele mâini în vederea decelării posibilei
asimetrii de puls.
9. Examinatorul, stând în faţa pacientului, apucă mâinile contraloterale la nivelul articulaţiei
radiocarpale, ţinându-le la nivelul cordului.
10. Artera în poziţia anatomică se palpează cu indexul şi degetul mijlociu
11. Sub degete se va simți senzaţia unui tub elastic, subţire şi regulat, care pulsează
(dilatarea cilindrului la trecerea undei pulsatile).
12. Se recomandă a mări treptat puterea apăsării degetelor până la senzaţia de pulsaţie
maximă ca apoi să se micşoreze treptat apăsarea pentru a simţi mai bine amplitudinea
şi forma pulsului
Măsurarea tensiunii arteriale pe artera humerală:
- se aplică manşeta aparatului în jurul braţului dezgolit (niciodată nu se va aplica
peste lenjerie); marginea inferioară a manşetei trebuie să fie la 2-3 cm deasupra
plicii cotului;
- prin palpare se reperează artera humerală în plica cotului în locul unde urmează
- să se aplice stetoscopul;
- prin pompare de aer cu para de cauciuc se ridică presiunea în manşetă în timp ce
se palpează pulsul radial; presiunea din manşetă se creşte cu 20-30 mm peste
nivelul la care dispare pulsul;
- se plasează stetoscopul pe artera humerală şi se desumflă manşeta lent (2 mm
- pe sec) şi uniform;
- tensiunea arterială sistolică este citită la valoarea de presiune, la care apar
- primele zgomote arteriale (Korotkoff);
- tensiunea arterială diastolică este citită la dispariţia zgomotelor arteriale (faza
- a V-a Korotkoff).
 presiunea sistolica - reprezintă presiunea cu care este propulsat sângele în sistemul
vascular, în timpul sistolei ventriculare. Depinde de pompa cardiacă. Stimularea vegetativă
simpatică va creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie, deci şi volumul sistolic,
determinând, în final, creşterea debitului cardiac şi deci şi a presiunii arteriale.
presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se
relaxeaza intre doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg
cauzele apariției ralurilor sibilante.
Ralurile uscate se clasifică în raluri ronflante (produse la nivelul bronhiilor mari) și raluri
sibilante (produse la nivelul bronhiilor mici).
Ralurile sibilante (wheezing) apar în bronhiile de calibru mic prin îngustarea lor (spasm, edem
parietal). Au tonalitate înaltă, ascuțită (wheezing), deseori calitate muzicală, asemănătoare cu o
șuierătură sau cu țuruitul vântului. Deseori combină mai multe note musicale distincte (raluri
polifonice).
Se percep predominant în expir, uneori pot fi auzite de la distanță (”respirație șuierătoare”). Sunt
caracteristice astmului bronșic și bronhopatiei cornice obstructive, dar se întâlnesc și în bronșita
acută.
Ralurile sibilante de o tonalitate mai joasă pot fi percepute la unele personae sănătoase în
timpul expirului forțat maxim (compresia dinamică a bronhiilor de calibru mai mare), însă
prezența lor în timpul respirației obișnuite întotdeauna mărturisește o obstrucție a bronhiilor.
Având tonalitate înaltă, ralurile sibilante se transmit mai bine prin căile aeriene decât prin
parenchimul pulmonary, care absoarbe frecvențele sonore înalte. De aceea, sibilantele auzite
mai bine pe căile aeriene centrale (deasupra traheii și bronhiilor principale) decât deasupra
parenchimului pulmonar pot fi sunete transmise prin aceste căi aeriene, dar nu necesar și
produse în ele. Uneori în obstrucțiile bronșice severe se aud raluri sibilante la gură (la distanță),
în timp ce pe suprafața toracelui ele nu se percep.
În general, pe parcursul crizei severe de astm bronșic ralurile sibilante se pot modifica. Inițial
sunt percepute doar în expir, apoi – în ambii timpi ai respirației, audibile de la distanță. Pe
măsură ce rezistența la flux a căilor aeriene crește marcat (starea de rău astmatic) ralurile
sibilante devin neobișnuit de puține, uneori dispar. Aceasta se întâmplă datorită deplasării
periferice a ”punctului de presiuni egale” (compresia dinamică în expir) în bronhiolele cele mai
mici, unde viteza curentului de aer este prea mica pentru a produce vibrația pereților (sunete)
concomitant cu captarea aerului în alveole (air tapping). Practic în conductele respiratorii
periferice nu are loc trecerea aerului nici în inspire, nici în expir. Împreună cu diminuarea
murmurului vezicular până la abolit se formează tabșoul stetoacustic de ”tăcere respiratorie”
(silent chest).
În acest caz interpretarea eronată a dispariției ralurilor sibilante ca micșorare a
bronhospasmului poate avea consecințe fatale, deoarece tăcerea respiratorie se dezvoltă în
stadiul preterminal al bronhospasmului, când hypercapnia este critică (alcaloză, tremor,
vasodilatație periferică, confuzie și, în final, comă).

cauzele accentuarii ambelor zgomote cardiace

-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);

dreapta;
leziunile aortice).


lungă (diastola).
Sporirea intensităţii zgomotelor cardiace
a) Ambele zgomote
- la copii-din cauza peretelui toraci subtire
- perete toracic subţire;
- febră-ce este insotita de tahicardie
- hipertiroidie datorita actiunii inotrope,cronotrope,dromotrope,batmotrope pozitive
BILETUL 18
mecanismele și cauzele apariției la percuție a sunetului de cutie.
Prevede compararea sunetului percutor în regiunile simetrice ale cutiei toracice. Consecutiv
se precută de la dreapta la stânga :
Sunetul timpanic are tonalitate înaltă, intensitate mare și timbre musical prin apariția oscilațiilor
armonice într-o cavitate cu pereții netezi și elastici (exemplu : bula de aer a stomacului),
amintește sunetul unei lovituri date într-o tobă. Sunetul hipersonor se întâlnește în scăderile
densității parenchimului pulmonar (emfizem pulmonar) și se caracterizează prin tonalitate joasă
și intensitate mare, amintește sunetul unei lovituri într-o cutie goală sau în pernă (sunet de
cutie).

cauzele aparitiei clacmentului de deschidere a valvei mitrale.
-- decubit dorsal;
depista
diastolic);
etc.);

dreapta;
leziunile aortice).

lungă (diastola).
. Clacmentul de deschidere a mitralei - Apare la începutul diastolei (protodiastolic), este scurt

şi intens, are tonalitate înaltă şi timbru pocnit. Cel mai bine se aude la apex, dar se poate
conduce şi la bază, fiind eronat interpretat ca dedublare a Z2 .
*clacmentul de deschidere poate fi singurul semn auscultativ al stenozei mitrale,poate dispărea
în calcifierile valvulare pronunţate (pierderea completă a mobilităţii

anexita acută).

Bilete 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilete 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BILETUL 1

1. Palparea cutiei toracice. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

Prin palpare se verifică unele modificări observate la inspecție (deformațiile toracice

Elasticitatea toracelui – la palparea bilaterală, cu compresia antero-posterioară și

Rigiditatea cutiei toracice crește la vârstnici, în emfizemul pulmonar, pneumoscleroză,

Determinarea punctelor dureroase - anterior, lateral apoi posterior : la nivelul superior al

Sincronitatea participării ambelor hemitorace în actul de respirație - prin excursia

Determinarea vibrației vocale - la aplicarea consecutivă a palmelor anterior bilateral,

2. Ausculatia cordului. Raportarea rezulatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele

- reperarea în timp a zgomotelor I şi II (respectiv după pauză lungă - diastolică şi scurtă -

Respectarea consecutivităţii auscultaţiei:

Se recomandă a se concentra pe rând asupra unei faze a ciclului cardiac;

Focarele clasice de auscultaţie sunt

În procesul activităţii cordul generează oscilaţii mecanice de frecvenţă sonoră (sunete)

Zgomotul I are mai multe componente:

Diminuarea zgomotuli I în focarul în focarul mitral are loc în insuficenta valvei

3. Percuția ficatului .Raportarea rezultatelor obținute. Numiti mecanismul si cauzele

- Limita inferioara se determina prin percutie superficiala,astfel:

- dimensiunile ficatului după Kurlov:

Momentul I Percuţia se efectuiază de sus în jos, de la sunetul clar la cel mat pe

Momentul II determinăm limita inferioară pe linia medioclaviculară dreaptă.

Locul apariţiei sunetului mat se marchează pe marginea inferioară a degetului

Momentul al III-lea - determinarea limitei superioare a ficatului pe linia mediană

În felul acesta pentru determinarea limitei superioare e necesar ca de la primul

Momentul al V-lea determinarea limitei inferioare pe arcul costal stîng. Degetul

Marirea in dimensiuni a ficatului are loc in hepatomegalie cauzata de insuficienta

2. Ausculatia cordului.Raportarea rezulatelor obtinute .Numiti mecanismul si

Respectarea consecutivităţii auscultaţiei:

Focarele clasice de auscultaţie sunt

1) focarul mitral: la apex;

ZGOMOTELE CARDIACE NORMALE

3. Palparea superficială a abdomenului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți

Prevede compararea sunetului percutor în regiunile simetrice ale cutiei toracice.

Şocul cardiac - cauzată de contracţia ventricolului drept. Se apreciază numai in caz de

1. Prezenta pulsatilor epigastrale

3. Palparea ficatului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismul si cauzele

2. Percutia matitatii relative a cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti

Limita superioară a matităţii relative

In hepatita cronica la palparea se depisteaza creşterea moderată în volum a ficatului, moderat

1.Începe cu aprecierea limitei inferioare a plămânului

Matitatea relativă stângă a cordului

Limita superioară a matităţii relative

2. Percutia matitatii relative a cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti

Matitatea relativă dreaptă a cordului

Matitatea relativă stângă a cordului

Limita superioară a matităţii relative

Matitatea absolută a cordului- se efectuează prin percuţie superficială

Se începe cu aprecierea limitei drepte.

Mecanismul si cauzele deplasarii matitatii in sus a limitei superioare a matitatii relative a

3. Auscultația plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

Şocul cardiac - cauzată de contracţia ventricolului drept. Se apreciază numai in caz de

Frematul catar-cauzat de curgerea turbulenta a sangelui ca rezultat a stenozei fie mitrale

Freamat catar diastolic intilnit in stenoza tricuspidiana,mitrala,insuficenta aortica si

2. Auscultația plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

3. Palparea superficială a abdomenului. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți

2. Auscultația plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

3. Auscultatia cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismele si

Focarele clasice de auscultaţie sunt

În procesul activităţii cordul generează oscilaţii

ZGOMOTELE CARDIACE NORMALE

Suflurile organo-funcţionale sunt consecinţa indirectă a unei cardiopatii organice.

2. Auscultația plămânilor. Raportarea rezultatelor obținute. Numiți mecanismul și

3. Auscultatia cordului. raportarea rezultatelor obtinute. numiti mecanismele si