Medicala – Manevre si Semne

Ap Respirator

Proiectia lobilor pulmonari:

I. Posterior :
 1/3 superioara corespunde lobilor superiori
 2/3 inferioare corespunde lobilor inferiori

II. Anterior :
 Plamanul drept
 Lobul superior (este delimitat de lobul mijlociu prin coasta a4a)
 Lobul mijlociu
 Plamanul stang
 Lobul superior
Palparea:
 palparea peretelui toracic
 palparea mişcărilor respiratorii
 durerea provocată
 frecătura pleurală
 freamătul pectoral

1. Palparea peretelui toracic : suprafaţa palmară a unei mâini se aplică pe faţa

anterioară, iar cealaltă pe faţa posterioară a unui hemitorace şi se palpează întreaga
suprafaţă a hemitoracelui respectiv, căutându-se eventualele deformări.In
continuare se palpează comparativ şi simetric, cu ambele mâini cele două
hemitorace în scopul evidenţierii unor modificări patologice.

2. Palparea miscarilor respiratorii :

 frecvenţa mişcărilor respiratorii (aşezând mâna cu palma în epigastru şi vârful

degetelor pe apendicele xifoid)
 amplitudinea mişcărilor respiratorii (apreciind gradul de ridicare în inspiraţie al
regiunilor simetrice ale celor două hemitorace);
 asimetria şi asincronismul respirator
 mişcările respiratorii anormale.

1
 3. Durerea provocata :

 Punctele Valleix – sunt sensibile in nevralgii intercostale si afectiuni ale coloanei

vertebrale( spondilite, spondiloza, discopatii).
Sunt 3 la numar: anterior/parasternal, mijlociu/axilar ( pe linia axilara mijlocie),
posterior/spinal (paravertebral).
 Punctele frenice : punctul scalenic (între inserţia sternală şi cea claviculară a
sternocleidomastoidianului), punctele parasternale şi butonul diafragmatic al lui
de Mussy (la intersecţia dintre prelungirea coastei a X-a şi linia sternală).
Sunt sensibile in nevralgia nervului frenic.
 Sensibilitate locala : in fracturi costale, claviculare sau sternale, in zona zoster si
in celulite.
4. Frecatura pleurala : Se face plasând succesiv suprafaţa palmară a mâinilor în
diferite regiuni ale toracelui în timp ce pacientul respiră profund. Se percepe o
senzaţie tactilă asemănătoare cu cea obţinută prin frecarea a două bucăţi de mătase

5. Freamatul pectoral : Examinatorul aşează simultan ambele palme în diferite zone

simetrice ale celor două hemitorace. Bolnavul este solicitat să pronunţe rar, tare şi
cu ton coborât cifra 33. Palparea se face la trei nivele anterior şi posterior şi unul
singur lateral.

Percutia :
Percuţia toracelui se efectuează în poziţie şezând sau în ortostatism la bolnavii la care
starea generală o permite, sau în poziţii succesive de decubit lateral drept, stâng (cu membrul
superior de partea respectivă în uşoară abducţie) şi dorsal la cei la care nu este posibil
ortostatismul sau poziţia şezândă.
In poziţia şezând va sta cu capul uşor aplecat înainte şi mâinile pe genunchi si va fi rugat
sa respire regulat cu gura intredeschisa.
Se va respecta cu stricteţe principiul simetriei şi al comparaţiei.

Clasificare:

1. Percutie generala ( se executa cu forta de lovire mare – percutie profunda)

 La nivelul fetei anterioare a toracelui : percuţia începe la nivelul regiunii
supraclaviculare, claviculei (percuţie directă), apoi regiunea subclaviculară şi
regiunea cuprinsă între spaţiile intercostale II şi VI, cu uşoară deviere
laterală în stânga pentru a ocoli cordul.
 La nivelul fetelor laterale ale toracelui : Feţele laterale ale toracelui se
percută între spatiile intercostale IV şi VII

2
  La nivelul fetei posterioare a toracelui : se percută în următoarele regiuni:
regiunea supraspinoasă, spina omoplatului (se percută direct), spaţiile
interscapulovertebraleşi bazele plămânilor până la coasta XI-a.
 Varful plamanilor : se percută în regiunea supraclaviculară şi supraspinoasă
cu degetul plesimetru aşezat perpendicular pe muşchiul marele trapez
(examinatorul situat în spatele bolnavului).

2. Percutie topografica (se executa cu forta redusa – percutie superficiala)

 Delimitarea spatiilor Kronig : se face prin percuţie superficială cu

examinatorul situat în spatele bolnavului percutând anterior cu degetul
plesimetru perpendicular pe marele trapez, dinspre lateral spre medial (spre
baza gâtului), notând limitele în care sonoritatea pulmonară este înlocuită
cu matitate. Percuţia posterioară se face la nivelul regiunii supras0pinoase
tot dinspre lateral spre medial.

 Delimitarea mobilitatii pulmonare active : Se face prin determinarea limitei

inferioare a plămânilor în apnee postexpiratoriemaximă şi în apnee
postinspiratoriemaximă, la nivelul feţei posterioare a toracelui. Se notează
ambele nivele şi se măsoară distanţa dintre ele care reprezintă mobilitatea
pulmonară activă (normal 4-6 cm).

Auscultatia :
Bolnavul va fi plasat în poziţie şezândă sau în ortostatism cu musculatura relaxată şi va fi
solicitat să respire regulat , ceva mai profund, cu gura întredeschisă. Când starea generală nu
permite aceasta, auscultaţia se va face în decubit dorsal, lateral drept şi stâng (succesiv).
Auscultaţia se va face simetric şi comparativ asupra regiunilor corespunzătoare
simetrice faţă de linia mediană, explorând faţa anterioară, faţa posterioară şi feţele laterale ale
toracelui.

Diverse notiuni ale aparatului respirator:

 Cornaj/Stridor – in obstructiile cailor respiratorii mari, la trecerea aerului prin zona
obstruata, se aude, fara stetoscop un zgomot denumit cornaj
 Tiraj – in obstructiile mari apare o depresiune in inspiratie a partilor moi ale toracelui
(regiunile supra si subclaviculare, fosa jugulara, regiunea epigastrica si spatiile
intercostale)
 Wheezing – zgomot suierator auzit fara stetoscop, ca un mieunat de pisica (in astm
bronsic)

3
 Respiratia Kussmaul – constă în inspiraţie profundă, zgomotoasă, urmată de o pauză,
apoi de expir prelungit, apoi iar de pauză, după care ciclul se reia.(intoxicatia centrilor
respiratorii cu corpi cetonici in coma diabetica, coma uremica, coma hepatica)
 Respiratia Cheyne-Stokes – constă în cicluri respiratorii în care alternează perioade de
hiperventilaţie şi hipoventilaţie; un ciclu începe cu apnee, care durează 10-15 secunde,
după care respiraţia de vine tot mai frecventă şi mai amplă, pentru ca după atingerea
unui maxim respiraţia să scadă ca amplitudine şi frecvenţă până la apnee, după care
ciclul se reia. (IC,IVS,HTA,anemii,intoxicatii,la altitudini mari,leziuni cerebrale)
 Respiratia Biot – respiraţii cu amplitudine şi frecvenţă complet neregulate, cu perioade
de apnee ce survin variabil.(leziuni cerebrale grave,agonie)
 Ortopneea –[pozitie antidispneica] –este atitudinea pe care o adoptă bolnavii care
prezintă dispnee în decubit dorsal: stau în pat în poziţie şezând sau cu toracele
semivertical, folosind în acest scop perne.
(În clinostatism ventilaţia şi circulaţia pulmonară sunt mai dificile decât în ortostatism.În
această poziţie se reduce staza din circulaţia pulmonară, creşte complianţa pulmonară şi
mişcările respiratorii se fac mai uşor.)
 Hemoptizia –reprezintă eliminarea după tuse a sângelui care provine din etajul subglotic
al aparatului respirator.
 Hematemeza –bolnavul acuză senzaţia de balonare, urmată de greaţă care se
accentuează progresiv, varsă şi elimină sânge negru, neaerat, cu cheaguri +/- alimente
 Pozitie antalgica in pleurita – decubit contralateral
 Pozitie antidispneica in pleurezia exudativa masiva – decubit homolateral
 Pozitie antitusigena in bronsiectazie unilaterala – decubit homolateral
 Sindromul Claude-Bernard-Horner – mioza, enoftalmie, ingustarea fantei palpebrale
(Este determinat de paralizia simpaticului cervical de acceasi parte sau de leziuni ale
trunchiului cerebral sau emisferelor cerebrale)
 Spatiul Traube – este situat la baza hemitoracelui stang; este delimitat superior de
coasta 6,inferior de rebordul costal,lateral de linia axilara mijlocie si medial de linia
parasternala stanga).La acest nivel se proiecteaza stomacul,iar la percutie se aude
timpanism.
 Unghiul lui Louis (între manubriul şi corpul sternal) corespunde inserţiei sternale a
cartilajului celei de a II-a coaste
 Vârfurile apofizelor spinoase vertebrale (pentru numărare se utilizează ca repere
vertebra C7, proeminentă, sau D12 care corespunde ultimei coaste)
 Linia mediană anterioară uneşte mijlocul manubriului sternal cu vârful apendicelui
xifoid
 Linia sternală – pe marginea sternului
 Linia medioclaviculară – perpendiculara pe mijlocul claviculei

4
 Linia parasternală – la mijlocul distanţei dintre linia sternală şi medioclaviculară
 Linia axilară anterioară – tangentă la marginea anterioară a fosei axilare, corespunde
marginii externe a marelui pectoral
 Linia axilară mijlocie – perpendiculara coborâtă din vârful axilei
 Linia axilară posterioară – tangentă la faţa posterioară a axilei, respectiv la marginea
externă a marelui dorsal
 Linia mediană posterioară (vertebrală) – uneşte apofizele spinoase vertebrale
 Linia scapulară – tangentă la marginea internă a scapulei
 Linia orizontală superioară (spinoasă) – orizontala prin spinele omoplaţilor
 Linia orizontală inferioară – tangentă la vârful omoplaţilor
 Vârful plămânului şi domul pleural corespund anterior porţiunii interne a fosei
supraclaviculare şi posterior porţiunii interne a regiunii supraspinoase
 Bifurcarea traheei se situează la nivelul unghiului lui Louis
 Baza plămânului se proiectează anterior la nivelul cartilajului costal VI, pe linia
medioclaviculară, iar posterior în dreptul apofizelor spinoase D10-D11, cu o mică diferenţă
între inspir şi expir
 Hilii pulmonari se proiectează anterior în spaţiul III intercostal şi posterior în spaţiul
interscapulovertebral
 Scizura oblică stg. are un traiect oblic care urmează aproximativ linia coastelor, şi
corespunde posterior vertebrei D3, pe linia axilară mijlocie coastei V, iar anterior
extremităţii coastei a VI-a;
 Scizura oblica dreapta are traiect similiar
 Scizura dreaptă superioară (orizontală) se desprinde din precedenta la nivelul coastei a
V-a pe linia axilară medie, şi urmăreşte traiectul coastei a IV-a dr

Percutia :
 Zgomot fiziologic : Sonoritate
 Zgomote patologice : Matitate/Submatitate , Hipersonoritate, Timpanism

1. Matitate/Submatitate
 Perete toracic ingrosat : obezitate, masa musculara crescuta, edem
 Colectie lichidiana in cavitatea pleurala : transudat(hidrotorax),
exudat(pleurezie), sange(hemotorax), puroi(piotorax).
 Procese de condensare pulmonara : pneumonie, bronhopneumonie,
tuberculoza pulmonara, neoplasm pulmonar, abces pulmonar, chist
hidatic neevacuat.

5
 2. Hipersonoritate pulmonara
 Emfizem pulmonar
 Criza de astm bronsic
 Edem pulmonar acut

3. Timpanism
 Caverne tuberculoase evacuate
 Chist hidatic evacuat
 Abcese evacuate

Auscultatia:

 Zgomote respiratorii normale: murmur vezicular fiziologic(zg de intensitate mica

si tonalitate joasa asemanator cu un fosnet – determinat de patrunderea si
iesirea aerului din alveolele pulmonare), suflu tubar fiziologic(zgomot
aspru,rugos – determinat de curgerea turbulenta a aerului prin trahee si
bronhiile principale si de vibratiile corzilor vocale, a peretilor faringelui si
laringelui)
 Zgomote respiratorii patologice : murmur vezicular patologic (accentuat /
diminuat /abolit / cu expir prelungit) ; suflu tubar patologic ( respiratie suflanta /
suflu pleuretic / suflu cavernos / suflu amfonic ) ; zgomote supraadaugate :
raluri bronhoalveolare (crepitante); raluri bronsice uscate (ronflante, sibilante);
raluri bronsice umede (subcrepitante); raluri cavitare; frecatura pleurala).