Percuţia : permite apreciere prezenţei aerului, lichidului în ţesuturile

subiacente zonei percutate prin producerea de vibraţii.

a. Directă :
-fără interpunerea unui
deget cu rol de plesimetru
-se face cu ultimele 4 degete
direct pe suprafaţa
examinată
b.Indirectă :
-cu interpunerea mediusului ca
plesimetru,
-o palma este lipită ferm de torace
iar cu mediusul celeilalte se
percută pe falanga mijlocie a
mediusului mâinii de pe torace

Limita inf a sonorităţii pulmonare : coboară în inspir cu 1 cm

În inspir forţat 4 cm; diferenţa inspir-expir 6 cm ( manevra Hirtz)

Tehnica :

1. Se percută pe pacientul fără haine

2. Pacientul va sta în :
-şezând,decubit dorsal- ptr toracele anterior
- şezând,ortostatism,decubit ventral – ptr toracele posterior
-şezând,decubit dorsal cu mâinile pe cap şi braţele depărtate de corp-
ptr toracele lateral
3. Pacientul va respira uniform,liniştit cu gura deschisă iar
examinatorul se va concentra pe inspir,expir
4. Se percută simetric, bilateral( dreapta-stânga) de la vârf la bază , din
posterior în anterior, cu o palma lipită ferm pe torace iar cu mediusul
de la mâna liberă se percută falanga mijlocie a mediusului de pe
torace.
-Degetele mâinii lipite pe torace pot fi lipite între ele sau nu.
Nu se percută pe reliefuri osoase
-Se recomanda doua percutii in acelasi loc.
 - Intensitatea percutiei nu trebuie sa fie mare (se recomanda ca
sunetul obtinut sa aiba intensitatea care sa-l faca auzit numai de catre
examinator). In acest fel calitatea sunetului e mai clara, volumul
structurilor puse in vibratie fiind mai mic (o profunzime de cca 6 cm, in
care peretelui toracic ii revin 3 cm). De fapt analiza sunetului obtinut la
percutie este o auscultatie foarte fina. De aceea se recomanda a se
face concentrarea necesara si in (conditii de confort si liniste).
5. Se apreciază :sonoritatea pulmonară normală/ anormală pe toată
suprafaţa toracelui .
Dacă e anormal apare : matitate/submatitate/ hipersonoritate

A. Percuţia toracelui posterior:

Zonele scapulare : nu se percută ( dau sunet mat datorită muşchilor şi

osului)

1. Se începe din fosele supraspinoase şi se delimitează cele 2 zone de

sonoritate (benzile Kronig) –corespund vârfurilor pulmonilor.
2. se percută zonele interscapulovertebrale bilateral
3. -se percută bazele pulmonului intern şi extern

Limitele sonoritati i pulmonare normale la

percuti a suprafetei posterioare a toracelui
-Coasta x-a : în expir

-Coasta xi-a în inspir

Există 5 sunete ce se pot asculta la percuţie :

1.Matitatea – la coapsă normal;

2.Submatitatea- la ficat normală

3.Sonoritatea- la piept ,pulmon normală

4.Hipersonoritatea- în inspir normală

5.Timpanismul- la burtă,abdomen normal