Proba adiadocokineziei:

In ataxia cerebeloasa, apare incapacitatea de a executa miscari alternative successive. Evidentiata

prin:proba marionetelor, proba flexiei si extensiei degetelor mainilor, proba baterii tobelor, proba
flexiei plantare si dorsale a picioarelor.

Aparatul respirator
1.Inspectia toracelui

Modificări globale.

Toracele emfizematos (cilindric, în butoi) se caracterizează prin creşterea diametrului antero-

posterior având tendinţă de egalizare cu cel transvers. Fosele supraclaviculare se şterg, gâtul pare
scurtat, unghiul epigastric devine obtuz. Toracele pare în inspir permanent, ampliaţiile respiratorii se
reduc simetric.

Toracele conoid se caracterizează prin lărgirea aperturii inferioare. Se întâlneşte în ascite

voluminoase.

Toracele paralitic se caracterizează prin reducerea diametrului antero-posterior cu aplatizarea

acestuia. Nu are semnificaţie patologică.

Toracele globulos se caracterizează prin deschiderea mai accentuată a aperturii superioare. A

fost descris la tineri cu tuse iritativă cronică, în adenopatie tuberculoasă intertraheobronşică.

Toracele infundibuliform caracterizat prin deprimarea accentuată a regiuni sternale inferioare şi a

scrobiculum cordis. Fără semnificaţie patologică.

Toracele cifoscoliotic, în general consecinţa unui morb Pott toracic, cu cifoză şi scolioză angulară a
coloanei toracice în care reperele anatomice devin mult modificate. Prin tulburările cronice de
ventilaţie pe care le produce predispune la dezvoltarea unui cord pulmonar cronic.

Modificări localizate:
Sunt reprezentate fie de retracţii, fie de bombări ale unei anumite regiuni toracice.
Astfel, retracţia regiunii supra- şi subclaviculare se poate remarca în atelectazia lobului
superior, în pahipleurite apicale, lobite scleroase. Retracţia regiunii bazale poate fi întâlnită în simfize
pleurale întinse. Retracţia poate interesa uneori întreg hemitoracele în fibrotorax sau în atelectazia
masivă a unui plămân. Bombări ale bazei se pot întâlni în revărsate pleurale masive. Se pot observa
bombări ale regiunii precordiale la copii cu cardiomegalie. Tumefieri localizate ale peretelui toracic
pot fi întâlnite în empiemul de necesitate (pleurezie cu tendinţă de fistularizare), fracturi costale cu
hematom, metastaze. În sindromul Tietze (condrita costosternală) se poate produce tumefierea
dureroasă localizată a cartilajului respectiv. Retracţia bilaterală a regiunilor subpectorale cu formarea
unor adevărate şanţuri (şanţurile Harrison) pot fi sechelele unui rahitism, aşa cum pot fi şi tumefierile
prin hiperostoză ale articulaţiilor costocondrale (mătăniile costale).
Explorarea dinamicii respiratorii prin inspecţie permite observarea tipului respirator, costal
superior la femei şi costodiafragmatic la bărbaţi. Inversarea tipului poate sugera afectări ale
aparatului respirator sau cardiovascular. Se poate aprecia frecvenţa respiratorie, participarea
eventuală a musculaturii respiratorii accesorii la actul respirator.
Ampliaţia respiratorie maximă se poate examina atât prin inspecţie cât şi prin palpare.
Circulatia colaterala toracala poate fi determinata de:

-Compresia pe vena cava superioara, din afectiuni mediastinale

 -Anevrismul aortei ascendente poate comprima vena cava superioara, generand cianoza in
jumatatea superioara a corpului, circulatie venoasa colaterala a trunchiului si edem “in pelerina”.

2.Palparea

-transmiterii vibratiilor vocale;

Explorarea prin palpare a vibraţiei vocale furnizează informaţii asupra modificării densităţii
parenchimului pulmonar şi /sau a unei eventuale modificări structurale ce împiedică transmiterea
acesteia la peretele toracic.

Se recomandă următoarea tehnică: bolnavul pronunţă cu voce tare, tărăgănată, cu aceeaşi

intensitate, cuvinte cu dentale multe (“treizeci şi trei” etc.); cu palma aceleiaşi mâini se explorează
vibraţia vocală în regiuni simetrice (vârfuri, baze, axile, regiuni pectorale). Intensitatea vibraţiei
vocale poate fi scăzută când stratul subcutanat este îngroşat ca în obezitate şi poate fi mai
accentuată când peretele toracic este subţire (la bolnavi emaciaţi). Fiziologic vibraţia vocală se
transmite mai accentuat la baza dreaptă, datorită lumenului mai mare şi verticalităţii bronhiei
primitive drepte. Pentru delimitatea mai exactă a limitei diminuării sau dispariţiei vibraţiei locale în
regiunea bazală se poate folosi marginea cubitală a mâinii (manevra Eichorst).

-Palparea amplitudinii miscarilor respiratorii, sau ampliatia:

-Ampliatia varfurilor: examinatorul sta in spatele sau lateral de bolnav, cu mainile pe umerii
acestuia si degetele in fosele supraclaviculare; bolnavul este rugat sa respire profund si se urmareste
expansiunea inspiratorie a varfurilor in fosele supraclaviculare.

-Ampliatia bazelor: examinatorul sta in spatele bolnavului, isi aseaza mainile pe partea
posterioara a bazelor toracelui, cu degetele II-V perpendicular pe directia coastelor. Se fixeaza podul
palmei pe torace si, cu varful degetelor indoite se agata un spatiu intercostals. In inspire profund se
simte ruland o coasta sub degete.

3.Percutia toracelui

-sonoritatea normala:

Toracele trebuie percutat in intregime, anterior, lateral si posterior. La bolnavul asezat, atat fata
anterioara cat si posterioara se percuta mai comod stand lateral dreapta fata de torace. Axila se
percuta pe linia axilara medie, bolnavul stand cu membrul superior ridicat , cu mana pe cap. La
bolnavul in decubit dorsal, se percuta usor fata anterioara a toracelui.

Se percuta simetric fiecare regiune.