Fonocardiograma

• Fonocardiograma (FCG) reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor acustice care iau naştere
în timpul activităţii cordului.

• Zgomotele cardiace sunt datorate vibraţiilor miocardului, vaselor şi coloanei de sânge, în timpul
fazelor ciclului cardiac.

• Analiza morfologica a fonocardiogramei studiaza localizarea zgomotului in cadrul ciclului

cardiac, durata, intensitatea si frecventa acestuia.

Geneza zgomotelor cardiace

• Pentru a putea fi perceputa ca si sunet este necesar ca o vibratie sa aiba o frecventa cuprinsa intre
16-20000 Hz si o intensitate mai mare decat pragul minim audibil.

• Sensibilitatea urechii umane variaza cu frecventa , fiind maxima pentru vibratiile din
domeniul 200-5000 Hz, corespunzatoare domeniului vocii vorbite. Asa se explica de ce numai
o mica parte din vibratiile produse de activitatea inimii pot fi auzite.

Mecanismele producerii zgomotelor cardiace

•închiderea valvelor

•elemente musculare (vibraţia pereţilor cardiaci în timpul contracţiei, punerea în tensiune a

cordajelor, contracţia miocardului ventricular)

•elemente hemodinamice (decelerarea coloanei de sânge în ejectie, curgerea turbulentă la trecerea

dintr-o cavitate într-o arteră)

•elemente vasculare (vibraţia pereţilor arteriali, distensia arterelor mari)

Tehnica de înregistrare a FCG este folosind microfoane piezoelectrice, cu filtre de selectare a
componentelor sonore având frecvenţele cuprinse între anumite limite (benzi sau game de
frecvenţă). Microfoanele se plasează în focarele clasice de ascultaţie ale cordului

• Focarul aortei: spaţiul intercostal II, parasternal drept;

• Focarul pulmonarei spaţiul intercostal II parasternal stâng;
• Focarul mitralei spaţiul intercostal V, pe linia medioclaviculară;
• Focarul pulmonarei: la nivelul apendicelui xifoid.
Zgomotul I
•marchează începutul sistolei •apare sincron cu unda pulsatilă carotidiană

•apare la 0,02-0,04 s după unda Q pe EKG •tonalitate joasă, , durata: 120-

150 ms

Zgomotul II
•marchează începutul diastolei

• tonalitate înaltă

•are 2 componente: aortică si pulmonară

•La inspiratie creşte aportul sangvin către cordul drept şi scade către cordul stâng ducând la
închiderea mai devreme a valvei aortice si la închiderea întârziată a valvei pulmonare
•La expiratie, dedublarea se anulează prin apropierea celor 2 componente. Dedublarea este evidentă
(dedublare largă) în condiţii de hipertensiune pulmonară, prin prelungirea si mai mult a sistolei
ventriculului drept.

Zgomotul III (protodiastolic)

• apare fiziologic la tineri

• durata: 40 ms
• corespunde umplerii ventriculare rapide ca urmare a vibraţiei peretilor ventriculari la trecerea
coloanei de sânge
• patologic, este corelat cu o complianţă ventriculară scăzută
• se aude maxim la apex

Zgomotul IV (telediastolic, presistolic)

• apare la 0,02-0,04 s după unda P pe EKG

• apare fiziologic la tineri

• este determinat de accelerarea coloanei de sânge în sistola atrială

• se aude maxim la apex

Tehnica de măsurare cea mai răspândită foloseşte înregistrarea simultană a trei trasee: ECG,
fonocardiograma şi carotidograma.

• sistola electromecanică (QZ2) se măsoară de la începutul undei Q pe ECG şi până la

începutul zgomotului 2 pe fonocardiogramă.
• perioada de ejecţie (EJ) se apreciază pe carotidogramă, măsurând distanţa de la baza pantei
ascendente până la incizura dicrotă.
• perioada de preejecţie (PEJ) se calculează indirect, scăzând din sistola electro-mecanică durata
ejecţiei.

Există posibilitatea utilizării şi a altor mecanograme (apexocardiogramă, jugulo-gramă), fie pentru a

înlocui, fie pentru a completa informaţiile obţinute prin această metodă

Analiza cronologică a FCG permite calcularea timpilor sistolici prin înregistrarea simultană cu alte
mecanograme.

A QRS

A2 P2
abc
Bibliografie

• Fiziologia cardiovasculara ,Dr Dan Dobreanu

• Explorari mecanografice cardiovasculare, Dr. Dobreanu Dan
• https://www.scribd.com/document/329392758/LP1
• http://fiziologie.umft.ro