EXPLORAREA FUNCȚIEI

RESPIRATORII

EXPLORARI FUNCŢIONALE

UMF DIN CRAIOVA, 2022

Explorări funcţionale 1
 Anatomia funcţională a SR

• Nasal Passages
• Mouth
• Pharynx
• Larynx
• Trachea
• Bronchi
• Alveoli
• Lung
 Alveolele pulmonare
• Diametrul de cca. 150 microni;
• Număr de aprox. 300 milioane;
• Asigură o suprafaţă respiratorie de 40-
100 m păraţi.
• S-au evidenţiat comunicari respiratorii
colaterale, active în obstructii ale cailor
inferioare periferice, cum sunt:
– cele interalveolare = pori interalveolari Kohn;
– bronhiolo-alveolare – comunicari accesorii intre
bronhiole respiratorii si canale alveolare;
– bronhiolo-bronhiolare – intre bronhiole
respiratorii si terminale alaturate.
• Alveolele au pereţii alcătuiţi din epiteliul
alveolar dispus pe o membrană bazală.
Epiteliul alveolar şi membrana bazală
alveolară iau parte la formarea barierei
alveolo-capilare prin care se produce
difuziunea gazelor
• Sunt 2 tipuri de celule alveolare:
– De tip I – au rol structural
– De tip 2 – secretă surfactantul pulmonar
Vizionaţi animaţiile indicate pentru a înţelege mai bine
anatomia SR şi fiziologia ventilaţiei!

• https://www.youtube.com/watch?v=GjfD55C9v3
8
• https://www.youtube.com/watch?v=5JrON_sm5g
c
• https://www.youtube.com/watch?v=hp-
gCvW8PRY
• https://www.youtube.com/watch?v=kacMYexDg
Hg
• https://www.youtube.com/watch?v=9sUk8981px
M
 RESPIRAŢIA EXTERNĂ
• RESPIRAŢIA EXTERNĂ – presupune desfaşurarea a 3 procese: ventilaţia, perfuzia
si difuziunea sau schimbul de gaze.
1. VENTILAŢIA asigură transportul bidirectional de gaze dintre atmosferă si
plămani, şi se desfasoară continuu si ciclic.
o Ciclurile respiratorii au o frecvenţă:
- ridicată la nou-nascuti şi sugari: 30-40/minut;
- mai scăzută o dată cu înaintarea în vârstă; la adult are valori intre 12-
18 cicluri/minut.
• Factorul determinant al schimburilor de gaze dintre atmosferă si plamâni este
gradientul de presiune dintre cele doua medii. Aerul se deplasează de la
presiunea mai mare la presiunea mai mica.
• Gradientul presional este realizat prin variatiile de volum ale plămânilor, care
urmează, la rândul lor deplasarile cutiei toracice.
• Aerul atmosferic este format din:
Azot N2 78%
Oxigen O2 21%
Bioxid de carbon CO2 0.04%
Vapori de apă H2O 0.46%
• Gazele din aerul atmosferic realizează o presiune atmosferică de 760 mmHg
 Mecanica ventilaţiei
• Ciclul respirator cuprinde doua faze : inspirul si expirul.
• În inspir, o cantitate de aer patrunde din atmosferă în plamani, datorită
diferenţei de presiune dintre cele doua medii: 760 mmHg în aerul atmosferic şi
aprox. 757 mmHg la nivelul plămânilor. Gradientul presional este de ~3 mmHg.
• Presiunea intrapulmonara scazuta este urmarea cresterii volumului pulmonar,
care are loc prin contractiile muschilor inspiratori.
• Muşchii care intervin în inspirul de repaus sunt: diafragmul si intercostalii
externi.
• Muschiul DIAFRAGM
 separa cavitatea toracica de cea abdominala.
 în pozitia de repaus este curbat, cu convexitatea spre cavitatea toracica
 înervatia lui este asigurata prin nervii frenici (originea C3-C4-C5).
 prin contractie, diafragmul se aplatizeaza, marind diametrul longitudinal, iar in
portiunea bazala contribuie putin si la marirea diametrului transversal.
 contracţia lui duce la o deplasare în jos de 1,5-2 cm în inspirul de repaus şi de 7-8
cm in inspirul fortat
 contractia diafragmului asigura marirea de volum care permite introducerea
majoritatii volumului curent = tidal volume (VT).
 paralizia completa a acestui muschi NU mai permite desfasurarea respiratiei.
 Mecanica ventilaţiei – inspirul - continuare
• Contracţia muschilor INTERCOSTALI EXTERNI,
determină orizontalizarea coastelor, rotarea lor
si proiectarea anterioara a sternului. Se
produce astfel, marirea diametrelor antero-
posterior si transversal ale cutiei toracice.

• Miscarile cutiei toracice sunt urmate pasiv de

plamani, datorita sistemului pleural.

• Mărirea volumului toraco-pulmonar va

determina scaderea presiunii pulmonare, care
devine inferioara presiunii atmosferice cu
aprox. 3 mm Hg.

• Consecinţa acestor modificări este patrunderea

unui volum de aer în plamâni, pana la
egalizarea celor doua presiuni.

• Volumul de aer care intră sau iese din plămâni

în condiţii de respiraţie relaxată sau de repaus
se numeşte VOLUM CURENT sau TIDAL
VOLUME - VT
 Mecanica ventilaţiei – inspirul - continuare

• Miscarile cutiei
toracice sunt
urmate pasiv de
plamani, datorita
sistemului pleural.
 Sistemul pleural – intervenţia în ventilaţie
• Sistemul pleural este format din pleura parietala, care adera strans la peretele
toracic si cea viscerala, care inveleste plamanii.
• Între cele doua pleure este un spatiu foarte redus in mod normal, care
reprezinta cavitatea (spatiul) pleurala. Aici se gaseste o pelicula fina de lichid,
care mareste adeziunea dintre cele doua pleure.
• În cavitatea pleurala, presiunea este inferioara presiunii atmosferice – presiune
sub sau infraatmosferica (impropriu denumita negativa). Valorile acestei
presiuni variază cu fazele ciclului respirator.
• Presiunea infraatmosferică sau“negativitatea” presionala din cavitatea pleurala
ia nastere prin dezechilibrul dintre dezvoltarea cutiei toracice si cea pulmonara,
plamanul ramanand in urma dezvoltarii cutiei toracice.
• Odata cu prima respiratie, plămânul se destinde si va ocupa un volum mai mare
decat cel real, fiind astfel permanent usor tensionat.
• Volumul pulmonar real se evidenţiază doar in conditiile unei leziuni a peretelui
toracic sau a pleurei viscerale, cand aerul atmosferic patrunde in cavitate –
situaţie patologică numită pneumotorax.
– în această condiţie, plămanul se retrage pe hil, deoarece nu mai este tensionat prin
sistemul pleural.
– în pneumotorax va fi afectată sever ventilaţia şi este compromisa intoarcerea
venoasa.
pneumotorax
 Inspirul forţat
• In inspirul fortat, pe langa muschii
diafragm şi intercostali externi, mai
intra in actiune si muschii accesori:
sternocleidomastoidieni, scaleni,
trapezul, pectorali, dintati.
• Se mai pot produce contractii ale
muschilor aripioarelor nazale, ai
valului palatin, ale limbii, usurand
trecerea coloanei de aer prin caile
respiratorii superioare.
• Muschii inspiratori accesori realizeaza
o ridicare suplimentara a portiunii
superioare a cutiei toracice, marind
mai mult volumul toraco-pulmonar si
scazand suplimentar presiunea.
• Prin aceste modificari, se introduce un
volum suplimentar de aer = volumul
inspirator de rezervă =VIR.
 Mecanica ventilaţiei – expirul
• EXPIRUL normal, de repaus, pasiv este determinat de reculul elastic al
sistemulului toraco-pulmonar.
• Consta in revenirea la pozitia initiala a structurilor toraco-pulmonare, dupa ce
forta deformatoare si-a incetat actiunea. Se datorează elasticitatii componentelor
toraco-pulmonare.
• Ca urmare, plămânul se micşorează, iar presiunea intrapulmonara creste,
devenind superioară presiunii atmosferice cu 3-4 mm Hg.
• Un volum de aer încărcat cu CO2 va fi eliminat din plamani in atmosfera.
• Expirul fortat este o faza activa, care se produce prin contractia m. expiratori:
in special a m.abdominali şi intercostali interni.
• prin contractia m.abdominali, creste presiunea intraabdominala, se
mareste convexitatea diafragmului şi se reduce suplimentar volumul
toraco-pulmonar.
• ca urmare, creşte suplimentar presiunea intrapulmonară si va fi eliminată
o cantitate în plus de aer = volumul expirator de rezevă = VER.
• Inregistrarea grafica a miscarilor respiratorii permite obtinerea
PNEUMOGRAMEI, cu panta ascendenta reprezentand inspirul şi panta
descendentă – expirul. Raportul dintre durata pantei inspirului si cea a
expirului este de 1/1,2 – 1/2, inspirul durand 1s si expirul 2s.
Inregistrarea în paralel a electrocardiogramei si a
pneumogramei
Explorarea aparatului respirator
• Aparatul respirator poate fi explorat printr-o multitudine de investigaţii,
fiecare dând înformaţii mai mult sau mai puţin detaliate despre structura
sau funcţia acestui sistem vital al organismului uman.
• explorarea imagistică:
• radiografia pulmonară
• tomografia computerizată mediastinală (CT)
• rezonanţă magnetică pulmonară
 furnizează o mare cantitate de informaţii legate de anatomia
plămânilor, care ajută la dignosticarea unui număr mare de boli
(pneumonii, colecţii pleurale, tuberculoză pulmonară, fibroze
pulmonare, patologie tumorală, etc.).
• alte explorări imagistice, ca bronhografia sau scintigrafia aduc
informaţii suplimentare despre dispoziţia şi ramificaţia arborelui
bronşic, sau modificările de calibru şi întreruperile continuităţii
lumenului bronşic prin formaţiuni tumorale (bronhografia) sau
despre perfuzia pulmonară şi distribuirea gazelor în plămâni
(scintigrafia).
Explorări funcţionale 16
 Pneumograma
• Pneumograma reprezintă înregistrarea grafică a mişcărilor respiratorii care se
poate face cu ajutorul unui senzor (traductor) sau prin metoda impedanţei
electrice.
• Înregistrarea mişcărilor respiratorii permite obţinerea pneumogramei, cu o pantă
ascendentă, care reprezintă inspirul, şi o pantă descendentă reprezentând expirul.
– Pe panta descendentă se observă o porţiune iniţială, mai rapidă, indicând
revenirea peretelui toracic la poziţia de repaus şi o a doua porţiune mai lentă,
reprezentând retracţia pulmonară.
– Raportul dintre durata pantei inspirului şi cea a expirului este de 1/1,2 – 1/2,
în general inspirul durând 1s şi expirul până la 2s.
– Cu ajutorul pneumogramei se pot analiza: frecvenţa, amplitudinea şi ritmul
respiraţiei, precum şi variaţiile care apar în diferite situaţii fiziologice ca:
efort fizic, somn, adaptarea la altitudine etc. sau patologice: apneea de somn,
monitorizarea pacienţilor critici în secţiile de ATI.

Explorări funcţionale 17
Pneumogramă normală. Sursa: http://www.biyosoft.com/ASP/ECG_dosyalar/rhythm.asp
 Testele funcţionale ventilatorii
• Constau în cuantificarea volumului de gaz din plămâni prin măsurarea
volumelor, capacităţilor şi debitelor pulmonare.
• Aceste măsurători se fac cu ajutorul unui aparat numit spirograf în circuit
închis (se inspiră şi se expiră din/în aparat). Metoda se numeşte spirografie,
iar graficul obţinut – spirogramă.

Explorări funcţionale 18
 Testele funcţionale ventilatorii
• Importanţa clinică a testelor funcţionale ventilatorii. Aceste teste îi ajută pe
medici:
– să stabilească gradul de afectare a funcţiei ventilatorii în diferite boli care
reduc parenchimul pulmonar (sindroame restrictive) sau care obturează
căile bronşice (sindroame obstructive);
– să pună diagnosticul unor boli pulmonare, cum ar fi astmul bronşic sau
boli pulmonare obstructive cronice (BPOC);
– să evalueze funcția ventilatorie a unei persoane înaintea unei intervenţii
chirurgicale;
– să monitorizeze funcția respiratorie a unei persoane care este expusă
regulat la noxe respiratorii, cum ar fi azbestul, praful, siliciul, care pot
afecta plămânii;
– să urmărească eficacitatea tratamentului administrat pentru diferite boli
pulmonare.

Explorări funcţionale 19
Testele funcţionale ventilatorii - contraindicaţii
• Testele respiratorii NU se fac la pacienţii care:
– au dureri precordiale sau au suferit un infarct acut de
miocard (IMA);
– au avut intervenţii chirurgicale recente la nivel ocular,
toracal, abdominal sau au avut pneumotorax în
antecedente;
– au valori mari ale tensiunii arteriale;
– au o stare generală alterată.

SPIROGRAF IN CIRCUIT INCHIS

Explorări funcţionale 20
 Testele funcţionale ventilatorii
• Efectuarea înregistrării.
– măsurarea se face dimineaţa, pe nemâncate (un stomac plin stânjeneşte expirul
maxim), cu un post de fumat de cel puţin 2 ore.
– se explică subiectului manevrele care vor trebui efectuate;
– se aplică o clemă nazală pe nasul subiectului (pentru a preveni respiraţia pe nas) şi se
cuplează subiectul la piesa bucală a spirometrului;
– se cere subiectului să respire normal timp de un minut; din traseul astfel înregistrat
putem calcula volumul curent (VT), frecvenţa respiratorie şi debitul ventilator de
repaus (ventilaţia de repaus);
– se solicită executarea unui inspir maxim urmat de un expir cât mai lent şi mai complet
posibil; astfel se înregistrează capacitatea vitală (CV);
– se cere apoi efectuarea unor respiraţii normale, timp de 15 secunde;
– pentru măsurarea volumului expirator maxim pe secundă (VEMS) se cere un inspir
maxim, apoi apnee timp de 2 secunde şi, în final, un expir maxim, rapid.
– se fac trei astfel de determinări şi se reţine valoarea cea mai mare a capacităţii vitale şi
a VEMS –ului.

Explorări funcţionale 21
 Testele funcţionale ventilatorii - continuare
 Exprimarea rezultatelor se face în cm3(ml) sau litri pentru volume şi capacităţi
şi în cm3 sau litri/unitatea de timp pentru debite (cm3/secundă pentru VEMS;
cm3 sau litri/minut pentru ventilaţia de repaus, ventilaţia maximală, consumul
de oxigen).
 rezultatele obţinute sunt rezultate actuale sau reale ale pacientului respectiv.
 Raportarea la valorile ideale. Datorită variabilităţii mari de la individ la individ
a parametrilor ventilatori se preferă exprimarea valorilor reale sub formă de
procent din valorile ideale sau prezise, pentru subiectul respectiv.
 Valoarea ideală este o valoare teoretică, calculată cu ajutorul unor formule de
regresie, în funcţie de înălţime, sex, vârstă, greutate, rasă.
 Formulele de regresie derivă din curbele de regresie realizate pe baza datelor
obţinute de la subiecţi sănătoşi, nefumători şi fără semne clinice sau paraclinice de
boală pulmonară.
 Pentru calculul valorilor ideale, cel mai frecvent sunt folosiţi factorii CECA (Comisia
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului).
 spirometrele moderne realizează automat si corecţia volumelor la condiţiile de
Explorări funcţionale
temperatură, presiune şi saturaţie în vapori de apă de la nivelul plămânilor,
22
precum si calculul valorilor ideale.
Testele funcţionale ventilatorii - continuare

Valorile de referinţă cuprind limitele general acceptate ca fiind

normale pentru un grup populaţional mare.
• cu toate acestea, este posibil ca o personă de sex masculin,
de exemplu, cu o înălţime de 1,98 m, la care obţinem
valori reale care se încadrează între limitele de referinţă să
nu aibă de fapt parametri normali, dacă raportăm la
valoarea ideală proprie.
• în fapt, valorile de referinţă sunt orientative în cazul
explorării funţionale pulmonare. În grupul populaţional
care are aceste valori avem un amestec heterogen de
indivizi: femei, bărbaţi, tineri, vârstnici, înalţi, scunzi, obezi,
slabi etc.

Explorări funcţionale 23
 Testele funcţionale ventilatorii - continuare
• Testele de bronhomotricitate
– în clinică, înregistrarea spirogramei se poate face şi după administrarea unor
substanţe care influenţează bronhomotricitatea, determinând bronhoconstricţie sau
bronhodilataţie.
– substanţele respective sunt sub formă de aerosoli, iar parametrul care se urmăreşte,
în primul rând, este VEMS.
1. Testele bronhoconstrictoare. Provoacă spasmul musculaturii netede din căile
bronşice, producînd obstrucţia acestora, acţiune asemănătoare cu a sistemului
nervos parasimpatic.
o se efectuează cu substanţe care mimează efectul sistemului nervos
vegetativ parasimpatic – acetilcolină, methacolină sau cu histamină sau
diverşi alergeni;
o se administrează la indivizii asimptomatici la care suspectăm anamnestic un
astm bronşic;
o testul este semnificativ dacă VEMS scade cu mai mult de 15 - 20%, faţă de
valoarea obţinută la primele înregistrări.
Explorări funcţionale 24
 Testele funcţionale ventilatorii - continuare

2.Testele bronhodilatatoare. Provoacă relaxarea musculaturii

netede din căile bronşice, acţiune asemănătoare cu a
mediatorilor sistemului nervos simpatic.
o se administrează medicamente beta-adrenergice cu
acţiune rapidă sau parasimpaticolitice inhalatorii;
o se efectează la pacienţii cu sindrom obstructiv deja
constituit, fie în scop diagnostic (evidenţierea originii
spastice a obstrucţiei), fie în scop terapeutic (eficacitatea
medicaţiei);
o testul este semnificativ dacă VEMS creşte cu mai mult de
15% faţă de valoarea obţinută la primele înregistrări.

Explorări funcţionale 25
Parametrul Abreviere Definiţie Valori de referinţă* Observaţii

VOLUME Română Engleză

Volumul VT VT Volumul de aer inspirat 500-800 ml
curent sau sau expirat în timpul mai mare sau egal
tidal volume unei respiraţii normale, decât 12% din CV
de repaus
Volumul VER ERV Volumul maxim de aer 800-1500 ml Scade în sindromul
expirator de care poate fi eliminat mai mare sau egal obstructiv
rezervă printr-o expiraţie decât 22% CV
forţată, la finalul unei
expiraţii normale.
Volumul VIR IRV Volumul maxim de aer 1800-2600 ml Scade în sindromul
inspirator de care poate fi introdus în mai mare sau egal restrictiv
rezervă plămâni printr-o decât 55% CV
inspiraţie forţată, care
urmează după un inspir
de repaus.
Volumul VR RV Este volumul de gaz 1200-1800 ml VR nu poate fi evacuat
rezidual care rămâne în plămâni aproximativ 25% CPT din plămâni la subiectul
la sfirşitul unei expiraţii în viaţă. Determinarea
complete (forţate). lui se face:
 prin calcul:
VR = CRF - VER;
 prin metoda
diluţiei cu He în
respiraţie unică,
în circuit
deschis.
Creşte în sindromul
obstructiv
CAPACITĂŢI
Capacitatea CV VC Este cantitatea maximă 3500-5000 ml Determinarea CV se
vitală de gaz expirată forţat poate face prin calcul
după un inspir forţat. valoare ideală= pe spirogramă: CV =
I3 x FCECA - LA BARBATI VT+ VIR+VER sau prin
- LA FEMEI - 80% DIN pneumotahografie.
VALOARE CV variază în funcţie de
vârstă, sex, tip
constituţional, stare de
antrenament fizic.
CV creşte până la 25
ani, este staţionară în
perioada adultă şi
începe să scadă cu
înaintarea în vârstă,
când va creşte VR.
Scade în sindromul
restrictiv.
Capacitatea CI IC Explorări funcţionale
Este cantitatea maximă Se calculează pe 26
inspiratorie de aer care poate fi spirogramă ca suma
introdusă printr-un VT + VIR.
inspir forţat, care Scade în sindromul
Capacitatea CRF FRC Este volumul de gaz CRF reprezintă volumul
reziduală care rămâne în plămâni de gaz în care pătrunde,
funcţională la sfârşitul unei expiraţii se amestecă şi se
normale. diluează aerul inspirat
înainte de a intra în
schimb cu sângele.
Determinarea CRF se
face prin:
- metoda diluţiei
gazelor cu He;
-metoda
pletismografică (body-
pletismografie)
Capacitatea CPT TLC Este volumul de gaz 5500 - 7000 ml Determinarea CPT se
pulmonară conţinut în plamâni la face:
totală sfârsitul unui inspir - prin calcul, pe
forţat (poziţie spirogramă: CPT = CV +
inspiratorie maximă). VR sau CPT = CI + CRF ;
- prin metoda diluţiei cu
He, prin respiraţie unică
în circuit deschis.
Scade în sindromul
restrictiv

Debite Evaluează performanţa în dinamică a pompei respiratorii.

Volumul VEMS FEV1 Este volumul de gaz 2800-4000 ml Se mai exprimă şi ca
expirator expulzat din plămâni mai mare sau egal procent din CV
maxim pe în prima secundă a decât 80% din CV (indiceleTiffeneau sau
secundă expirului rapid şi indicele de
maxim, efectuat după permeabilitate
un inspir forţat. valoare ideală= bronşică - IPB).
Se mai poate face I3 x FCECA - LA BARBATI VEMS/CVx100 mai
măsurarea şi la - LA FEMEI - 80% DIN mare decât 80%
0,5 sec (FEV 0,5) VALOARE Acest indice scade cu
la 2 sec (FEV2), vârsta şi în bolile
la 3 sec (FEV3). obstructive.
Determinarea VEMS la
2s, 3s (când plămânul
lucrează la volume
mici şi când
contribuţia reculului
elastic şi a rezistenţei
periferice sunt
importante) poate
evidenţia modificări
importante, chiar la
tineri.
Debitul VO2 VO2 Volumul de oxigen 200 - 250 ml/min În efort maxim creşte
(Consumul) reţinut de organism de aproximativ
de O2 Explorări funcţionale
într-un minut, în 20 de ori 27
repaus
 Ventilaţia de V rep Volumul de aer ventilat de 6-8 L/min. Calcul valoarea reală: VT x
repaus (Debitul plămâni într-un minut, IN frecvenţa respiratorie
respirator de REPAUS Val ideală = Suprafaţa
repaus) corpului x 3,6 (B)
x 3,2 (F)

Ventilaţia V max Volumul de aer ventilat de 120-150 l/MIN Calcul

maximă plămâni într-un minut, IN Exprimă performanţa
EFORT MAXIM maximă a pompei toraco- val ideală = CVid x 24
pulmonare şi, implicit, val reală = VEMSr x 30
capacitatea de adaptare la
efort

Explorări funcţionale 28
 Variaţii patologice ale parametrilor respiratori

 În sindromul obstructiv (astm bronşic, bronşite cronice) =

Disfuncţie obstructivă
 scad: VEMS, IPB, VER, PEFR, ventilaţia maximă; CV, pe seama scăderii
VER
 cresc: VR, CPT, Capacitatea funcţională reziduală.
 În sindromul restrictiv (fibroze pulmonare, tuberculoză
pulmonară, pleurezii, paralizie de diafragm etc) = Disfuncţie
restrictivă.
 scad: VIR, CV pe seama scăderi VIR, CPT, ventilaţia maximă, PEFR poate fi
normal sau scăzut, VER poate fi normal sau scăzut, VEMS poate fi normal
sau scăzut.
 sunt normale sau cresc: IPB în disfuncţile restrictive parenchimatoase,
VR.
Explorări funcţionale 29
 Exemple
• Sindrom obstructiv:
• BPOC
• Astm
• Obstructie pulmonara extrinseca:
tumori, corp strain
• Disfunctia laringiana
• Displazia bronhopulmonara
• Fibroza chistica (copii)
• Sindrom restrictiv
• boli pulmonare: fibroza
pulmonara, sclerodermia, alveolita
alergica extrinseca, proteinozele
• alveolare : pneumoconioza,
sarcoidoza ,pneumonita de iradiere
• afectiuni ale peretelui toracice :
SLA, sindrom Guillan - Barre,
polimiozita cifo-scolioza, spondilita
anchilozanta obezitate, afectiuni
pleurale
Explorări funcţionale 31
 Înregistrarea debitelor ventilatorii instantanee maxime

 se poate face cu ajutorul buclei flux-volum determinată cu

ajutorul spirometrelor prevăzute cu traductor de flux,
aparate numite pneumotahografe;
 înregistrarea se face în cursul unui ciclu respirator maxim şi
forţat: inspiraţie maximă - cât mai rapid posibil; expiraţie
maximă - cât mai rapid posibil;
 bucla flux-volum – permite analiza grafică a fluxului de aer
generat în funcţie de volumul de aer mobilizat;

• debitul expirator maxim instantaneu de vârf (PEFR

= peak expiratory flow rate)
o reprezintă valoarea cea mai mare a fluxului
atinsă în cursul expiraţiei forţate;

o scăderea PEFR cu mai mult de 35% faţă de valoarea de referinţă apare în sindromul
obstructiv şi, uneori şi în cel restrictiv;
o PEFR se poate monitoriza cu ajutorul “peak-flowmetrelor” ceea ce permite
automonitorizarea astmului bronşic;
o înregistrarea zilnică şi aşezarea valorilor pe un grafic permite medicului să verifice dacă
astmul este bine controlat sau nu. Explorări funcţionale 32
Explorări funcţionale 33
 Înregistrarea debitelor ventilatorii instantanee
maxime
• FVC - volumul de aer inspirat maxim, după care este expirat rapid şi
complet.
• FIVC - volumul de aer expirat maxim, după care se realizează o
inspiraţie rapidă şi completă.
• SVC - volumul de aer expirat complet şi lent, după ce a fost
efectuată o inspiraţie completă, (slow = lent).
• VEMS - volumul expirat maximal, în prima secundă a unui expir
forţat, efectuat după un inspir forţat (FEV1). Se mai poate face
testarea la 0,5 sec, la 2 sec, la 3 sec.
• Raportand VEMS/CV se obţine indicele Tiffeneau sau indicele de
permeabilitate bronşică. Valorile fiziologice sunt egale sau mai mari
de 80%, scăzând cu vârsta.
• FEF = debitul mediu expirator maxim la 25%,50%,75%,75-85%CV
• FEF 25-75% reprezintă debitul mediu expirator maxim între 25-75%
din CV, fiind raportul dintre volumul expirat maxim, printr-o expiraţie
forţată şi completă, după ce a fost
Explorări expirat primul sfert din CV şi până
funcţionale 34
la expirarea celui de al treilea sfert din CV şi timpul în care a fost
• Modificări ale curbei flux volum în sindromul
obstructiv şi restrictiv

Explorări funcţionale 35
• Utilizarea unui peak-flowmetu pentru înregistrarea debitului expirator maxim
instantaneu de vârf (PEFR = peak expiratory flow rate) Sursa:
http://www.mayoclinic.com/health/asthma/

Explorări funcţionale 38
Explorări funcţionale 39