Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Respiratia reprezinta un schimb ntre celula si mediul extern. Produsul respiratiei este apa
(dioxidul de carbon nu este produs al respiratiei deoarece rezulta din decarboxilari ce au loc cu mult
nainte de utilizarea oxigenului ) .
Respiratia prezinta mai multe etape:
1. Externa sau pulmonara;
2. Interna sau celulara (etapa respiratorie propriu-zisa)
3. Etapa de transport.
Etapa externa are ca scop unic arterializarea sngelui venos, printr-un proces numit hematoza. Hematoza
se realizeaza prin 3 mecanisme:
a) Primenirea compozitiei aerului (ventilatia);
b) Perfuzia pulmonara (P=Q);
c) Difuziunea (proces de traversare).
Primele doua (a si b) reprezinta procese verticale iar 3 este un proces transversal.
RESPIRAIA
ORGANELE VENTILAIEI
Centrale - sunt protejate de schelet cartilaginos; din segmentul central al cailor aerifere fac parte
laringele, traheea si tot arborele bronsic pna la bronhiile extralobulare (= supralobulare)
Periferice - au peretii deformabili si sunt reprezentate de bronhiolele intralobulare, bronhiolele
terminale (60 000), bronhiolele acinoase (=respiratorii) si alveole.
La limita dintre bronhiolele terminale si bronhiolele respiratorii (= acinoase) exista o bariera respiratorie
si hemodinamica.
Proprietati:
1) Volumul de repaus elastic= 200 ml= volumul pe care l ocupa cei doi plamni atunci cnd sunt scosi
din contextul lor anatomic (extrasi din cavitatea toracica);
2) Volumul de echilibru elastic= 3000 ml= volumul ocupat de cei doi plamni aflati n repaus
respirator (n cutia toracica);
3) Distensibilitatea
4) Elasticitatea= reculul elastic pulmonar este asigurata de doua componente:
Anatomica (elastica, structurala) - da 35 % din totalul fortelor de recul, prin prezenta fibrelor
de elastina, reticulina si colagen .
Fizica - 65 % din fortele de recul sunt asigurate de tensiunile superficiale din interiorul alveolei
pulmonare.
Tensiunea superficiala tinde sa micsoreze presiunile alveolei
Relatia lui Laplace: T= PR/2 pentru sfera Palveolara= 2T/R mecanism de feedback(+):
alveolele tind sa autocolabeze, deoarece raza este invers proportionala cu tensiunea <catastrofa
spatiilor alveolare> instabilitate foarte mare.
n realitate surfactantul mpiedica producerea <catastrofei spatiilor alveolare>:
Numarul total de molecule de surfactant/alveola este constant (cantitatea de surfactant/alveola
este constanta). Ca urmare concentratia de suprafata a surfactantului pe peretele alveolar c= (numar
molecule surfactant)/(suprafata interna a peliculei de surfactant)= (numar molecule surfactant)/
(4R2) variaza invers proportional cu raza alveolei. Cum surfactantul este tensioactiv, cresterea
concentratiei de surfactant n cazul micsorarii razei alveolare R duce la o scadere coeficientului de
tensiune superficiala (~R).
Rolurile surfactantului sunt deci:
Mentinerea n echilibru a sistemului pulmonar;
Reglarea reculului pulmonar.
Sindromul de detresa respiratorie este datorat lipsei surfactantului n alveolele nou-nascutului
prematur. Surfactantul este secretat de pneumocitele de tip II n lunile 8.9 VIU ( viata intrauterina ) .
n viata intrauterina nu exista recul elastic deoarece alveolele sunt pline de lichid. Conditia poate fi
reprodusa prin umplerea plamnilor cu lichid, lucru care diminueaza reculul elastic cu 65 %. n
primele secunde dupa nastere trebuie sa existe un recul elastic pulmonar puternic. Aceste prime
secunde reprezinta un moment critic deoarece:
1) lipsa interfetei lichid-gaz implica absenta tensiunii superficiale (alveolele sunt pline cu lichid);
2) plamnii sunt comprimati.
Presiunea de autocolabare:
cu surfactant este de 5 mm coloana H20;
fara surfactant este de 50 mm coloana H20.
2. Toracele prezinta doua componente:
a) Peretii cutiei toracice;
b) Muschii respiratori.
2.a Cutia toracica este etansa, elastica si de volum variabil. Volumul de repaus elastic al cutiei toracice
este de 4 000 ml (4 litri, 4 000 cm3). n conditii de constrngere elastica datorata pleurei, volumul este de
3 litri. Vidul pleural rezulta din conlucrarea fortelor de recul elastic: de expansiune (tendinta cutiei
toracice) si de colabare (tendinta plamnilor). n viata intrauterina exista o stare de <pace elastica>.
2.b Muschii respiratori:
Inspiratori:
- principali (participa la respiratia nefortata):
diafragm;
intercostali externi.
- accesori (participa la realizarea inspirului fortat):
sternocleidomastoidieni (2);
scaleni (6);
fibrele ascendente ale trapezului;
serratus sup.;
pectorali.
Expiratori:
- n expirul nefortat: expirul nefortat este pasiv;
- n expirul fortat:
intercostali interni;
abdominali;
serratus postero-inferior.
Muschiul diafragm:
-
3. Pleura:
Pleura reprezinta o suprafata continua care prin reflexie creaza aspectul a doua foite permanent
alipite (n apozitie) ntre care se delimiteaza cavitatea pleurala (virtuala). Din cauza tendintelor elastice
si continuitatii foitelor se genereaza vidul pleural care este raspunzator de suctiunea lichidului pleural.
Lichidul pleural contribuie la alunecarea foitelor pleurale una pe alta si la adeziunea foitelor.
Solidaritatea toraco-pulmonara este rezultatul urmatorilor factori:
Resorbtie pleurala.
<Vidul pleural> (care se manifesta ca o presiune exercitata spre interiorul cavitatii pleurale, normal la
suprafata foitelor) are valori diferite n raport cu regiunea pleurala si pozitia corpului, astfel ca:
n ortostatism
- n zona apicala a pulmonilor: -10 cm col H20;
- la baza plamnului: -1 cm H20;
- valoare medie (n zona mijlocie): -5 cm H20.
n alte pozitii ale pompei toraco-pulmonare (4 pozitii fundamentale) - valori medii:
1. EXPIRATORIE DE REPAUS: -5 cm H20;
2. INSPIRATORIE DE REPAUS: -15 cm H20;
3. EXPIRATORIE MAXIM (VR= 1,5 l): +5 cm H20;
4. INSPIRATORIE MAXIM (corespunde CPT): -36 cm H20.
VC (volumul curent) este volumul de aer balansat la trecerea din pozitia inspiratorie de repaus la cea
expiratorie de repaus.
Vidul pleural (VP) poate disparea n inspiratia fortata. Astfel VP (care ia de obicei valori sub 1
atm) poate ajunge la valori peste 1 atm, dar valoarea sa este mai mica dect a presiunii alveolare,
indiferent de pozitia respiratorie. Presiunea alveolara este de obicei subatmosferica. Valoarea VP este
invers proportionala cu vrsta (la batrni VP este scazuta).
VP este o masura a reculului elastic pulmonar. Deoarece vidul pleural se transmite structurilor
vecine , valoarea VP poate fi estimata prin masurarea presiunii la nivelul corpului esofagian.
PVP PESOFAG
PTRANSPULMONAR= PALVEOLAR- PPLEURAL(VP)
Deoarece n repaus PALVEOLAR= 0 avem PTRANSPULMONAR PESOFAG.
Dinamica pompei
Actul ventilatiei
2 ventilatii:
RESPIRAIA EXTERN
Actul ventilator consta n 2 momente a caror succesiune este ritmica si continua: inspiratie si expiratie.
Pneumograma n starea de veghe are aspect de sinusoida regulata, fara pauze. Pauzele apar n somn si n
unele conditii patologice. Pe pneumograma se nregistreaza miscarile respiratorii iar pe spirograma,
volumele.
Raportul dintre durata inspiratiei si cea a expirului este I/E=2,4/3= 0,8. Frecventa miscarilor
respiratorii este de 10.12 miscari/minut (0,167.0,2 Hz).
Inspiratia este faza activa a respiratiei. Forta motrice a inspiratiei este de natura musculara
(Pmusculara= FNORMAL/ARIESUPRAF_ALVEOLAR). Aplicarea fortei musculare produce urmatoarele
modificari n lant: variaza volumul cutiei toracice; se produce expansiunea pleurei; presiunea alveolara
scade sub 0 (nivel de referinta - presiunea atmosferica); apare diferenta de presiune ntre cavitatea
bucala si alveole; aerul se deplaseaza spre alveole.
Modificarea diametrelor:
Expiratia de repaus este pasiva. Forta motrice a expiratiei este de natura elastica (recul elastic sin ortostatism- forta gravitationala). n expirul fortat participa si muschii expiratori accesori.
Fortele motrice ntmpina rezistenta. Fortele de rezistenta sunt de trei tipuri:
1. elastice;
2. vscoase (frecare);
3. inertiale.
n respiratia de repaus fortele 2 si 3 sunt neglijabile; conditia de echilibru mecanic pentru respiratia de
repaus este deci:
PMUSCULAR= PELASTIC PULMONAR
Fortele (1.) depind de urmatorii parametri:
1.1) distensibilitate;
1.2) elastanta;
1.3) presiune expiratorie maxima.
Complianta pulmonara= CPulmonara= V/p= 0,2 l/(cm H20). Pentru V= VC (0,5 l) avem p= VC/C=
2,5 cm H20.
Cnd scade reculul elastic valoarea vidului pleural este scazuta, ajungnd sa influenteze alveolele din
profunzime - scade <vidul peribronho-alveolar> (care mentine deschise bronhiile) - colabare de cai scade raza - creste rezistenta (care este invers proportionala cu puterea a 4-a a razei) - mare dificultate a
respiratiei. Concluzie: Calibrul cailor necartilaginoase este total dependent de realizarea n limite
normale a reculului elastic pulmonar.
- 50 % din rezistenta la naintarea aerului apare la nivelul cavitatii nazale; 40 % - n caile
periferice comprimabile (-ole) si 10 % n arborele bronsic central.
Regimul de curgere al aerului este:
Ventilatia interna
Volumul alveolar= capacitate reziduala functionala= 3 l;
VC= 500 ml (150 ml n cai - spatiu anatomic mort; 350 ml ajung n alveole).
Indicele de mprospatare= 350/3000= 12 %. Procentul redus de mprospatare ajuta la mentinerea
constanta a compozitiei aerului alveolar; n cazul inhalarii de substante toxice acestea se dilueaza n
aerul alveolar. Aerul alveolar este un rezervor de oxigen.
Scopul unic al ventilatiei interne este remprospatarea uniforma a aerului alveolar (n toate
spatiile alveolare).
Spatii moarte:
Un indice al uniformitatii ventilatiei interne este raportul de expansiune pulmonara= (volum pulmonar la
sfrsitul inspiratiei)/ (volum pulmonar la sfrsitul expiratiei)= VI/VE= 1,2. Toti acinii au acelasi raport de
expansiune (1,2). Uniformitatea se obtine prin ndeplinirea a 2 conditii:
1. Forta motrice de expansiune uniforma;
2. Proprietati mecanice constante (uniforme) ale plamnului - uniformitate de raspuns (izotropie
mecanica);
Forta motrice a expansiunii pulmonare este generata de caderea de presiune pulmonara. Diferenta dintre
forta finala si cea initiala este constanta si independenta de punctul de aplicare si de valoarea fortei
initiale.
Proprietatile elastice ale plamnului sunt neuniforme si se evalueaza prin constanta de timp
mecanic a plamnului (CT).
CT= = RC (R este rezistenta la flux iar C este complianta) . CT defineste timpul de umplere.
Cazuri particulare:
1. Acinii apicali resimt mai puternic vidul pleural; produsul RC este mic.
2. Acinii bazali sunt aplatizati si au caile turtite - RC mare.
Apexurile sunt deci hipoventilate (5 %) iar bazele hiperventilate (15.20 %). Exista deci o neuniformitate
fiziologica a ventilatiei interne care explica histerezisul (atentie la explicatia data n acest curs notiunii
de histerezis - it is quite unique in its silliness). Cauzele neuniformitatii sunt:
1. Neuniformitatea CT;
2. Existenta respiratiei transversale alveolo-alveolare (prin porii Kohn) si bronhiolo-alveolare (prin
comunicarile ntre bronhiolele terminale si acinii vecini descrise de Margaret Lamber).
La nceput de expir, cnd forta musculara nceteaza si se expira, dar nu n cantitate mare, reculul se
reajusteaza la valori mai mici dar nu prin scaderea volumului pulmonar.
Cauze si concluzii:
1. Cronologia ventilatiei interne;
2. Ventilatia transversala.
(CT) este timpul necesar golirii/umplerii acinului respectiv.
Concluzie: neuniformitatea fiziologica a ventilatiei interne decurge din 2 neuniformitati ale plamnului:
Neuniformitatea spatiala a compliantelor plamnului (dC/dx nenul; dC/dy nenul; dC/dz nenul);
d/dt nenul (CT variaza n timp);