Eclipsele de Soare

O eclipsa de Soare se produce cand Luna trece intre Pamant şi Soare, prin fata Soarelui. Vazut de pe Pamant,
discul Lunii e mai mare decat cel al Soarelui si, daca se interpune intre privitor si Soare, ii "blocheaza" lumina,
aruncand o umbra circulara pe Pamant. Cand discul Lunii acopera in intregime discul Soarelui, pentru un
anumit loc de observatie, lumina este blocata complet si eclipsa este totala.

O eclipsa de soare se poate vedea doar daca te afli în locul potrivit de pe glob.

Pe 29 martie 2006 a avut loc cea mai recenta eclipsa partiala de Soare vizibila si din Romania. Pentru orasul
Bucuresti, durata eclipsei a fost de 2 ore si 25 minute. In vestul Romaniei acoperirea maxima a Soarelui a fost
de 65%, in timp ce in sud-est a fost de 80%.

Pentru observarea unei eclipse de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie de un filtru solar. Fara acest filtru
observarea eclipsei duce la accidente grave ale ochiului, ajungandu-se pana la orbire. Filtrul cel mai accesibil
este filtrul de sudura mai dens. Filtrul ideal (numit Mylar) este o pelicula aluminizata, prin care radiatiile
periculoase nu trec.

La 7 mai 2003, planeta Mercur a trecut, ca un punct negru, prin fata discului Soarelui : a fost tot un fel de
eclipsa de Soare provocata, nu de Luna, ci de o planeta. Atata doar ca nu a putut fi observata decat cu aparate
optice speciale, si nu a influentat, practic, lumina Soarelui cazuta pe Pamant.
Cum se produc eclipsele?
Eclipsele au fascinat din totdeauna, atât prin spectaculozitatea lor cât şi prin misterul pe care-l degajă. Este
evident că din punct de vedere astronomic şi matematic o eclipsă nu reprezintă ceva special - este doar
interesantă -, însă din punct de vedere astrologic reprezintă un moment important, pe baza ei făcându-se
previziuni pe termen lung.
Explicarea eclipselor este extrem de simplă! Pământul şi Luna sunt corpuri opace care, luminate de Soare, au
fiecare o umbră şi anume: un con de umbră în care nu va pătrunde deloc lumina Soarelui şi un con de
penumbră în care va pătrunde lumina Soarelui doar parţial.
Se poate ca Luna, în mişcarea ei în jurul Pământului, să intre în conul de penumbră al acestuia şi astfel se va
produce o eclipsă de Lună. Dacă Luna se va găsi între Soare şi Pământ şi conul său de umbră va atinge planeta
noastră, va avea loc o eclipsă totală de Soare, Soarele fiind în întregime ascuns de discul Lunii. Dacă Luna este
prea departe de Pământ şi suprafaţa terestră se află dincolo de vârful conului de penumbră, discul Lunii nu va
acoperi Soarele în întregime şi va rămâne un inel luminos din astrul zilei: eclipsa va fi inelară. Pentru locurile
de pe Pământ aflate în conul de penumbră al Lunii va avea loc o eclipsă parţială de Soare şi Soarele va fi
acoperit doar în parte de discul Lunii.

Eclipsele de Soare au loc la fazele de Lună Nouă, iar eclipsele de Lună la fazele de Lună Plină. Printr-o
ciudată coincidenţă cosmogonică “diametrele aparente ale Soarelui şi Lunii sunt aproape la fel de mari, însă
datorită orbitelor Pământului şi Lunii, discul lunar apare uneori mai mic”.
Dacă planul orbitei descrise de Lună în jurul Pământului ar coincide cu planul orbitei descrise de Pământ în
jurul Soarelui (ecliptica), în fiecare lună ar avea loc câte o eclipsă de Soare şi una de Lună. Astfel, o eclipsă se
poate produce numai atunci când cele două planete trec simultan printr-un punct nodal – Nodurile lunare -,
care reprezintă intersecţia drumurilor circulare urmate de ele pe sfera cerească. Perioada unei revoluţii
complete a Soarelui (intervalul dintre 2 treceri consecutive în dreptul unui Nod) este de 346,62 de zile, pe când
pentru Lună este de 29,5306 zile. Astfel dacă Soarele şi Luna se întâlnesc o dată în punctul nodal, acest lucru
se repetă după 6585,5 zile (18 ani, 11 zile şi 3 ore). Această periodicitate a eclipselor, numită “Saros”, a fost
constatată pentru prima dată abia în secolul al XVII-lea de către astronomul englez Edmund Halley.
Numărul maxim de eclipse dintr-un an este 7 iar cel minimum este de patru, în cazul maximului - cinci sunt de
Soare şi două de Lună sau patru de Soare şi trei de Lună. Deci eclipsele de Soare sunt mai numeroase decât
cele de Lună.
Eclipsele de Lună se produc într-un mod mai simplu. De câte ori Luna intră în conul de umbră al Pământului,
avem eclipsă de Lună. Ea se vede din orice punct al Pământului. Luna nu este un corp luminos, de aceea
eclipsele de Lună pot fi văzute de pe mai mult de jumătatea Pământului. În schimb o eclipsă de Soare se poate
vedea doar din regiunile pe care cade umbra Lunii. Şi eclipsele de Lună pot fi totale, atunci când Luna intră în
întregime în conul de umbră al Pământului sau parţiale, atunci când numai o parte din ea intră în acest con.