Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
XIII.
Dar există și dovezi ale existenței pastelor la etrusci în secoul IV î.H., iar chinezii făceau paste (tăiței) încă din anul 3000 î.H. De
atunci și până în zilele noastre, pastele s-au diversificat uimitor și au devenit un ingredient de bază în multe din bucătăriile lumii.
Pastele din bucătăria italiană sunt un punct de pornire important în clasificarea tipurilor de paste din lume.
Există mai multe modalități de clasificare a pastelor italiene, dar cele mai întâlnite sunt clasificările în funcție de forma și lungimea
acestora. Pastele mai pot fi clasificate și după făina din care sunt făcute (grâu, orez, secară etc), după culoare, umplutură sau după
întrebuințare. Pentru a putea găsi cât mai repede informații despre pastele căutate, iată câteva clasificări cu trimitere către
descrierea amănunțită și mod de preparare.
Alte clasificări:
Pastele lungi sunt mai dificil de mâncat, dar atât de simbolice, totuși, pentru paste așa cum le știm. Cele mai cunoscute sunt
spaghetti (spaghete), considerate paste de lungime medie și servite de cele mai multe ori cu sosuri pe bază de roșii. Valabil pentru
toate pastele italiene, există variante mai mari/groase sau mai mici/subțiri ale aceluiași tip de paste, denumiri obținute prin
adăugarea sufixelor ini și oni. De exemplu, spaghettini (spaghete mai subțiri) și spaghettoni (spaghete mai groase).
Tot aici intră și pastele lungi dar tubulare (goale în mijloc, de tipul macaroanelor noastre). Pastele lungi se servesc imediat după ce
au fost gătite. Dacă aveți la masă mai multi oaspeți, recomandarea este să serviți paste scurte, care sunt mai ușor de manipulat.
Pastele lungi și subțiri, de forma firelor sau tuburilor, sunt mai greu de făcut în casă și se folosesc mai mult ca pasta secca (uscate).
Pastele mai late de forma foilor sau benzilor se folosesc mai mult ca pasta fresca (proaspete) și se pot face ușor acasă – vezi aluat
de paste.
___________________________________________________________________
____________________________________________________________________
3. Pasta ripiena (paste umplute)
Prezente pe mesele italienilor încă din secolul XIV, pastele umplute cunosc variațiuni în funcție de regiune. Umpluturile și formele
acestor paste merg mână în mână – cu cât umplutura este mai densă, cu atât și forma pastei va fi mai mare, pentru a permite un
echilibru între înveliș și interior. Spre deosebire de pastele lungi sau scurte care se găsesc atât în varianta de pasta secca (uscate) cât
și pasta fresca (proaspete), pastele umplute sunt cel mai adesea proaspete.