Eclipsele de Soare și de Lună

O eclipsă de Soare (sau mai precis o ocultație solară) se produce atunci când Luna trece
între Pământ și Soare prin fața Soarelui. Văzut de pe Pământ, discul Lunii e de obicei mai
mare decât cel al Soarelui și, dacă se interpune între privitor și Soare, îi blochează lumina,
aruncând o umbră corespunzătoare pe Pământ. Când discul Lunii acoperă în întregime pe cel
al Soarelui imaginea luminoasă obișnuită a Soarelui este blocată complet și, pentru o anumită
zonă de observație și o anumită durată de ordinul câtorva minute, eclipsa de Soare este totală.
Eclipsele totale de Soare permit executarea unor studii astronomice speciale.
Fiecare eclipsă de Soare are propria sa poziție și se poate vedea doar dintr-o zonă anume de pe
glob.[1]
O eclipsă de Soare apare atunci când Luna trece între Pământ și Soare, obturând astfel total
sau parțial discul solar pentru un observator aflat pe Pământ. În cazul în care centrul conului
de umbră al Lunii nu atinge Pământul, se spune că este o eclipsă necentrată.
Atenție! Pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie
de un filtru solar special. Fără acest filtru observarea eclipsei duce la accidente grave ale
ochiului, care pot ajunge până la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură mai
dens, însă, din cauza grosimii sticlei, pot apărea imagini duble. Filtrul ideal, numit filtru
Mylar, este o peliculă aluminizată care oprește radiațiile periculoase. O altă variantă sigură
este proiectarea imaginii solare pe un ecran.
Formal, și tranzitul (trecerea) planetei Venus prin fața Soarelui produce o eclipsă de Soare,
dar de proporții mult mai mici. Situația este similară și în cazul tranzitului lui Mercur.
O eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra
acestuia. Aceasta se întâmplă când Soarele, Pământul și Luna sunt aliniate suficient de exact
(eclipsă parțială). Întotdeauna „faza” Lunii la o eclipsă de Lună este cea de Lună plină.
Timpul și durata ei depind de poziția relativă și poziția de pe linia nodurilor. Cea mai recentă
eclipsă de Lună a fost cea din noaptea de 16 spre 17 iulie 2019. Eclipse de Lună au loc de cel
puțin 2 ori pe an, atunci când razele solare sunt împiedicate de către Pământ să ajungă la
Lună. În timpul unei eclipse de Lună, Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi
pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii
fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni
Pline nu aduc eclipse de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de
umbră a Pământului.
Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle
în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare).
Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea
de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular
mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această
porțiune numindu-se penumbră.
O „eclipsă penumbrială” apare atunci când Luna e în penumbra Pământului. Penumbra nu
cauzează modificări importante, adică nu se întunecă pe suprafața Lunii, deși mulți spun că
totuși suprafața Lunii devine un pic gălbuie. Un tip foarte rar de eclipsă penumbrală este
„eclipsa penumbrială totală”, în timpul căreia Luna stă în întregime în penumbra Pământului.
O „eclipsă parțială de Lună” apare atunci când numai o porțiune din Lună intră în umbra
Pământului. Când întreaga suprafață a Lunii trece în umbra Pământului asistăm la o „eclipsă
totală de Lună”. Viteza Lunii prin umbra Pământului este de un kilometru pe secundă (3600
km/h), și trecerea poate dura în total aproape 107 minute. Totuși timpul de la primul contact al
Lunii cu conul de umbră al Pământului până la ultimul contact este mult mai mare, putând
dura chiar și 6 ore. Cea mai lungă eclipsă totală lunară dintre 1000 î.Hr. și 3000 d.Hr. a durat
1 oră, 47 minute, 14 secunde și a avut loc în anul 31 mai 318. Distanța relativă între Pământ și
Lună în momentul eclipsei poate afecta durata ei. În mod particular, când Luna este
la apogeu (punctul cel mai îndepărtat față de Pământ de pe orbita Lunii), distanța orbitală a
Lunii este mai mică. Diametrul umbrei nu scade așa de mult odată cu distanța.
Un „selenelion” sau „selenehelion” este un tip de eclipsă când atât Luna eclipsată cât și
Soarele se pot vedea în același timp. Acest aranjament cosmic particular a dus la apariția
termenului de „eclipsă orizontală”. Poate fi obsevată imediat după răsărit sau înainte de apus.