Corelația aserțiunii lui Ernest Hemingway cu motivul literar al spațiului temporar indefinit în cadrul textulu

lui Macedonski reiese din mai multe axiome a existenței și amploarea lor în viața umană. Timpul se referă la
progresul continuu al existenței și al evenimentelor. Mai mult, aceste evenimente apar din trecut, prin
prezent și spre viitor. Această explicație a timpului ne spune un adevăr important. Acest adevăr este că
timpul este o resursă limitată și prețioasă. Fiecare secundă, minut sau oră care trece se pierde pentru
totdeauna. Acest lucru arată clar importanța extremă a valorii timpului, care în cele din urmă este o epifanie
pentru autorul poemului, revelată ca o noțiune depresivă și tristă, neaproprietată și decisivă pentru ego-ul
interior, subliniată de constatările Țnu mai cerc să zâmbesc, pe rând orice ore rănescȚ În schimb, abordarea
stoică a acestui axiom ar fi să ne concentrăm asupra a ceea ce este prezent și constant, mai degrabă decât
să fie înfuriat sau afectat în orice materie de instabilitatea lumii fizice.

Poemul are o rimă îmbrăţişată în primul şi ultimul catren şi rimă încrucişată în cel de-al doilea. Măsura
este variabilă, de opt~nouă silabe, iar ritmul este trohaic.
refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe
primul.