CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,, RAISA PACALO ”
CATEDRA NURSING

SUPORT TEORETIC

ROLUL, FUNCŢIILE ŞI COMPETENŢELE ASISTENTULUI

MEDICAL

CHIŞINĂU
 PLANUL LECŢIEI:

1. Rolul şi funcţiile asistentului medical.

2. Competenţele profesionale.
3. Comportamentul şi calităţile moral-profesionale a asistentului medical.
4. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.
I. Rolul şi funcţiile asistentului medical.

a) Rolul nursei
Conceptia Virginiei Henderson privind rolul esential al asistentei medicale.
“Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sanatoasă, să-si
menţină sau recîştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă
ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească
aceste funcţii astfel încît pacientul să-şi recîştige independenţa cît mai repede posibil”
Organizaţia Mondială a Sănătăţii descrie, de asemenea, rolul nursei în societate:
“Rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze
funcţiile fizice, mentale (psihice) şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de
sănătate”.
Nursingul se ocupă de:
 aspectele psihosomatice şi psihosociale ale vieţii, deoarece acestea afectează sănătatea, boala, şi
moartea
 foloseşte cunoştinţe tehnice din stiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi umaniste (arta şi
ştiinţa)
 lucrează ca partener alături de alţi profesionişti din alte domenii ce participă la asigurarea
sănătăţii în activităţi înrudi
 b) Funcţiile nursei (asistentei medicale)
 Funcţiile asistentei medicale sunt:
1. de natură independentă
2. de natură dependentă
3. de natură interdependentă
 Funcţiile de natură independentă
Asistenta – asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în:
 îngrijiri de confort, atunci cînd el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii. Ajutorul
asistentei este în funcţie de vîrstă, de natura bolii, de alte dificultăţi fizice, psihice sau sociale;
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinatorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi
sănătate.
 Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului aplică metodele de:
 observaţie
 de tratament
 sau de readaptare
Observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament, le transmite medicului.
 Funcţia de natură interdependentă
Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniu sanitar, social, educativ,
administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare.
Ex:
 acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social;
  acţiuni de educaţie pentru sănătate de sensibilizare asupra responsabilităţii şi asupra drepturilor
pe care le are populaţia în materie de sănătate;
 acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale;
 asistenta participă la organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor de îngrijire.
Precizare: Pentru a răspunde nevoilor persoanelor şi grupurilor cărora se adresează
îngrijirile, asistenta utilizează în practica profesională – cunoştinţele teoretice şi practice
medicale, cunoştinţele de economie, informatică, psihologie, pedagogie, etc.
 Alte funcţii ale asistentei medicale
De aici se desprind cîteva funcţii specifice care sunt în statutul asistentei medicale şi care se
regăsesc în cadrul funcţiilor de natură: independentă, dependentă şi interdependentă.
1. Funcţia profesională – aici sunt cuprinse funcţiile:
 tehnică
 preventivă
 de umanizare a tehnicii
 de psiholog
Funcţiile din codul asistentei medicale:
 promovarea şi menţinerea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 îngrijirea în situaţia îmbolnăvirii
 recuperarea
Aceasta cere din partea asistentei:
 să acorde direct îngrijirea
 să educe pacienţii
 să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii
 să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă sanitară
 să dezvolte practica nursingului pe baza gîndirii critice şi a cercetării
2. Funcţia educativă – educare pentru sănătate (aceasta presupune alături de calităţile psihologice
şi aptitudinile pedagogice –de a şti să comunici, de a şti să fii convingator)
3. Funcţia economică  – de gestionare a serviciului, organizarea timpului, precizarea priorităţilor
de aprovizionare etc.
Funcţia economică se realizează prin corelarea ei cu comportamentul etic.
4. Funcţia de cercetare - această funcţie impune dezvoltarea unor calităţi specifice, dar şi aceasta
pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Asistenta ca participantă în echipa de
cercetare alături de medic – devine o componentă importantă.
În cadrul funcţiei de interdependenţă, prin colaborarea ei cu alte compartimente (administrativ,
economic, serviciul plan-profesional) şi alţi profesionişti (educatori, psihologi, logopezi,
profesori) desfaşoară şi activităţi de cercetare.

II. Competenţele profesionale

Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical sunt:
1. Determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate, şi furnizarea îngrijirilor generale de
sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform normelor elaborate de către
Ministerul Sănătăţii.
2. Administrarea tratamentului conform prescripţiilor medicale.
 3. Protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de
educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate
cu risc.
4. Participarea asistenţilor medicali abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a
asistenţilor medicali în cadrul programelor de formare continuă.
5. Desfăşuraea opţională a activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate, de
către asistenţii medicali licenţiaţi.
6. Pregătirea personalului sanitar auxiliar.
7. Participarea la protejarea mediului ambiant.
8. Întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăţurată.

III. Comportamentul şi calităţile moral-profesionale a asistentului medical.

Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoştinţe profesionale
temeinice şi calităţi morale deosebite. Bolnavul, cînd se internează în spital sau se supune unui
tratament ambulatoriu, îşi încredinţează sănătatea şi chiar viaţa sa în mîinele acelora care îl
îngrijesc. Această încredere nu poate fi acordată decît unor oameni demni de acest lucru şi care
au dat dovadă că merită apreciaerea bolnavilor pentru care lucrează. Exigenţa faţă de calităţile
morale ale personalului medico-sanitar cresc zi de zi, datorită ridicării nivelului de cultură
generală, conştiinţă şi cerinţele populaţiei.
Conştiinciozitatea ridică valoarea oricărei munci, dar în special a muncii sanitare şi din acest
motiv ea trebuie cultivată în mod sistematic. De gradul de conştiinciozitate al asistentei ndepind
vieţi de oameni : de aceea ea trebuie să fie un om cu calităţi deosebite. Grija faţă de bolnavi o
însoţeşte şi acasă în orele libere, dacă este devotată sarcinii măreţe de îngrijire a bolnavilor.
Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere faţă de viaţa şi sănătatea bolnavului, faţă de
societate, dar în special faţă de conştiinţa noatră personală. Din acest motiv avem datoria de a
consacra toată ştiinţa şi energia noastră pentru îngrijirea oricărui bolnav. După terminarea
serviciului trebuie reverificată activitatea întregii zile de muncă, pentru a nu scăpa nimic din
tratamentul bolnavului. În caz ca pierdem vre-un bolnav trebuie să fim convinşi că am făcut tot
posibilul pentru salvarea lui.
Activitatea dusă fără cunoştinţe profesionale corespunzătoare, cu o muncă superficială, duce la
remuşcări ulterioare faţă de văduve, orfani sau oameni deveniţi incapabili de muncă. Din acest
motiv, ea terbuie să aibă în primul rînd o bună pregătire profesională. Acesta priveşte atît
acumularea cunoştinţelor teoretice, cît şi însuşirea tehnicii moderne aplicate la patul bolnavului.
Volumul cunoştinţelor pe care ea le posedă trebuie să cuprindă toate ramurile medicale în care
activează. Deprinderile practice şi priceperile profesionale să fie bine însuşite pentru ca
manopera cerută să fie executată corect, rapid, curat, frumos şi elegant. Asistenta medicală
trebuie să cunoască tehnica îngrijrii bolnavului, metodele de investigaţie, pregătirea bolnavilor
pentru examinările complementare, tehnica tratamentului modern etc., dar se cere în acelaş timp
să cunoască evoluţia bolilor, toate complicaţiile posibile în cursul evoluţiei lor, precum şi
măsurile de urgenţă care trebuie luate pînă la sosirea medicului. Asistenta trebuie să cunoască
bine bazele psihologiei bolnavului, manifestările psihologice ale diferitor îmbolnăviri, pentru a
se putea apropia mai uşor de problemele lui şi de a cîştiga cooperarea bolnavului la procedeele
de îngrijire şi tratament.
Progresul ştiinţelor medicale se face cîntr-un ritm rapid în zilele noastre, ceea ce necesită în
permanenţă aplicarea metodelor noi de muncă, cu care cadrele medii trebuie să fie la curent.
 Specificul muncii sanitare implică studiul permanent din manuale şi tratate noi, din reviste,
referate, conferinţe, discuţii dar în special din experinţa cadrelor mai pregătite.
Asistenţa medicală poate fi făcută numai cu devotament. Munca devotată, conştiincioasă,
făcută la timp, este o muncă de calitate, care are un scop măreţ bine definit. Punctualitatea este o
altă însuşire a cadrelor sanitare, asistenta trebuie să respecte exact timpul şi spaţiul prevăzute
pentru efectuarea unui lucru. Administararea întîrziată a medicamentelor, recoltarea de cantităţi
neprecise de sînge pot avea efecte neplăcute.
Dragostea faţă de profesie şi de muncă nu trebuie să se limiteze la spiritul umanitar de iubire
a bolnavilor şi de ajutorare a lor, asistenta trebuie să fie entuziasmată de problemele de sănătate
publică şi să manifeste acest sentiment prin activitatea depusă pentru profilaxia bolilor şi
combaterea suferinţei.
Atitudinea justă faţă de bolnav hotărăşte –alături de tehnicitate şi de pregătirea profesională -
calitatea şi valoarea muncii asistentei. Politeţea, solicitudinea, servirea promptă a bolnavului este
obligatore şi faţă de acei care nu au comportament corespunzător, corect în spital şi adesea
tocmai atitudinea noastră complezantă şi corectă va schimba şi modul lor de manifestare.
! Atitudinea înfumurată, indiferentă de nepăsare şi de subapreciere a bolii este totdeauna
răsplătită prin dispreţul bolnavilor.

IV. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.

Asistentul medical/nursa are dreptul:
 Să supravegheze şi controleze bolnavii şi să facă observaţii
 Să înveţe, să îndrumeze şi să facă observaţiile necesare infirmierei
 Să observe şi să corecteze în mod colegial colegele sale, îndeosebi colegele tinere
 Să fie remunerată conform lucrului efectuat
 Să se odihnească şi să se relaxeze
 Să se perfecţioneze

Obligaţiunile asistentului medical sunt:

1. Să se prezinte la timp la serviciu, să primească serviciul de gardă de la colega sa.
2. Să menţină regimul intern din secţie şi disciplina bolnavilor.
3. Să efectuieze şi să întreţină regimul sanitaro-antiepidemic.
4. Să distribuie la timp medicamentele de uz intern.
5. Să respecte ordinile Ministerului Sănătăţii.
6. Să participe la vizita bolnavilor cu dare de seamă despre starea lor.
7. Să efectuieze la timp şi corect tehnica îngrijirilor.
8. Să efectuieze la timp şi corect prescripţiile medicului.
9. Să aprecieze şi să noteze corect temperatura corpului bolnavului.
10. Să efectuieze o dată pe săptămînă controlul la pediculoză.
13. Să îndeplinescă corect documentaţia din secţie.
14. Să pregătească corect şi la timp bolnavul pentru diferite investigaţii şi examinări.
15. Să supravegehze bolnavii gravi şi la timp să observe schimbările în starea lor cu anunţarea
imediată a medicului.