CENTRUL DEEXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,, RAISA PACALO”

CATEDRA NURSING

SUPORT TEORETIC

INIŢIEREA ÎN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL. DIRECTIVELE

DEZVOLTĂRII ASISTENŢEI MEDICALE PE PLAN
INTERNAŢIONAL ŞI NAŢIONAL

CHIŞINĂU
 PLANUL LECŢIEI:

1. Iniţierea în profesia de asistent medical.

2. Directivele dezvoltării asistenţei medicale pe plan internaţional.
Activitatea lui Florens Nigtinghale şi a Virginiei Henderson în
dezvoltarea profesiei de asistent medical.
3. Organizaţii şi asociaţii profesionale: Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS), Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN).
1. Principiile şi premisele dezvoltării asistenţei medicale pe plan naţional.
2. Activitatea Asociaţiei Nurselor din Moldova (ANM)
 I. Iniţierea în profesia de asistent medical.
Profesia de asistent medical /nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăţi în recunoaşterea
ei. Cunoscută şi chiar practicată din perioada preistorică “arta de a îngriji” are un caracter universal
dar recunoaşterea ca profesie s-a produs la jumătatea secolului al XX-lea.
În prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursă se face cu exigenţe sporite. 
Nursingul este o activitate complexă, nursa tratează pacientul complex, bio-psiho-social în vederea
asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică şi socială. Nursingul s-a transformat de-a
lungul anilor dintr-o meserie în profesie, în care vocaţia este înlocuită de profesionalism.
Epoca modernă şi conteporană a generat reforme şi-n sănătate, cu baze ştiinţifice de învăţămînt
medical. Florence Nightingale (1820-1910) a revoluţionat modul de îngrijire al bolnavilor; îngrijirile
nu trebuie să reflecte doar mila, ci să se bazeze pe înţelepciune şi ştiintă. Datorită ambiţiei şi
devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituţii de
tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar şi cu personal de specialitate pregătit să
intervină în orice moment.
Virginia Henderson (1897-1996) va publica un volum cu titlul  „Principiile de baza ale
nursingului”. Dezvoltarea unităţilor spitaliceşti , ca unităţi de îngrijire a bolilor grave, accesibile
tuturor categoriilor sociale a condus la apariţia Nursingului Clinic, care este practicat şi în ziua de azi.
Nursing - din engleză înseamnă-îngrijiri.
Nurse - asistente medicale.
Def. Nursingului - (prezentată de OMS şi Consiliul Internaţional al Nurselor) : Nursingul - este
o parte integrală a sitemului de îngrijire a sănătăţii, cuprinzind: promovarea sănătăţii; prevenirea
bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicap) de toate vîrstele, în toate
unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

Astfel această disciplină se ocupă de:

a) Dezvoltarea armonioasă a omului de la naştere în toate etapele vieţii pînă la bătrîneţe şi moarte;
b) Educaţia sanitară pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
c) Cunoaşterea nevoilor fundamentale ale individului;
d) Tratarea şi îngrijirea omului bolnav;
Def. de Nursă după Virginia Henderson “Să ajuţi individul, fie bolnav fie sănătos, să-şi
folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia că acesta să aibă
tărie, voinţă sau cunoaştere necesară pentru a о face şi să acţioneze în aşa fel, încît acesta să-şi poarte
de grijă singur cît mai curînd posibil”.
Def. de Nursă după Consiliul Internaţional al Nurselor
Nursa este о persoană care: a parcurs un program complex de formare aprobat de Consiliul
Asistenţilor Medicali (CAM), a trecut cu succes examenele stabilite de CAM, îndeplineşte
standardele stabilite de CAM, este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de
CAM, în concordanţă cu pregatirea şi experienţa sa.
Nursa este autorizată în îndeplinirea acelor procedeuri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătăţii în orce situaţii s-аr afla, dar să nu facă о procedură pentru care nu este calificată.

II. Directivele dezvoltării asistenţei medicale pe plan internaţional.

Istoricul medicinei, nursingului se contopeşte cu istoria dezvolării societăţii umane  cu perioadele
sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influenţat reciproc.
Putem spune că nursingul se prezentă la nivel internaţional către sfîrşitul sec. XIX, în 1899 la Londra
cînd a fost creat Consiliul Internaţional al Nurselor. Strategiile de funcţionare ale nurselor s-au
înbogăţit cu direcţii noi privind o stare de sănătate mai bună pentru indivizi şi
comunitate, promovarea igienei sociale şi a sănătăţii publice, precum şi eleborarea unui limbaj comun
în nursing. În dezvoltarea profesiei de asistent medical un rol major a constituit activitatea lui
Florens Nigtinghale şi a Virginiei Henderson.
Florence Nightingale a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence Nightingale a fost
nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important. Datorită ambiției și
devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții de
tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar și cu personal de specialitate gata oricînd să
îngrijească bolnavii.
Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au
asigurat unloc în istorie. În Londra există un muzeu care îi poartă numele şi unde se regăsesc acte
care i-au aparţinut.
Florence Nightingale s-a nascut la 12 mai 1820 în Italia, din părinţi britanici, iar numele ia fost
inspirat de orasul în care a văzut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte înstărită, ea a avut
şansa pe care extrem de puţine femei o aveau la vremea respectivă - anume, aceea de a beneficia de o
educaţie îngrijita, într-una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, respectiv Cambridge. 
Ea s-a înscris la un curs de trei luni în domeniul asistenţei medicale, ceea ce i-a permis să ocupe un
post de infirmieră, pe care nu l-a mai părăsit pana în 1854.
În anul 1854, în timpul războiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovadă de
extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldaţii englezi răniti în
Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales în acea situaţie; lipsea îngrijirea medicală de specialitate,
iar igiena era inexistentă. Tinerii soldaţi mureau în spital, chiar dacă rănile lor nu erau letale,ci din
cauza instalării septicemiei. Pentru a îmbunătăţi situaţia, guvernul britanic a hotărît să trimită pe
cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu şi anume pe Florence Nightingale. Aceasta, însoţită
de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21
octombrie 1854.
Florence şi echipa sa s-au ocupat cu maximă rigurozitate de curaţenia din spital, sterilizarea
instrumentarului, procurarea de feşe şi pansamente din tifon, precum şi de alimentaţie, pînă atunci cu
totul improprie, a soldaţilor. În urma acestor măsuri puse în practică extrem de riguros, mortalitatea
în randul răniţilor s-a redus simţitor.
Unii consideră că a fost “impulsivă, arogantă și dominantă”. Ea este considerată о pioneră în
Nursing. Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de organizare a
spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a înființat și a condus
școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultațiile aveau loc în dormitorul
lui Florence sau prin corespondență. I-au cerut părerea miniștri, generali și directori, iar ea le-a
răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să scrie peste 17.000 de scrisori,
ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei. Datorită ei, s-a înființat Academia Medicală
Militară şi Şcoala de infirmiere de pe lîngă Spitalul Sf. Thomas.
Pînă la moartea ei în 1910, Florens, continuă să mai scrie cărţi și broșuri în dorința de a ridica
nivelul asistențelor medico-sanitare. Ziua de 12 Mai a devenit Ziua Internaţională a
asistenţilor medicali din întreaga lume, la iniţiativa Consiliului Internaţional al
Asistenţilor Medicali, în cinstea zilei de naştere a d-nei Florence Nightingale, fondatoarea
primei şcoli laice de asistent medical din lume. Ziua internaţională a Nurselor se sărbătoreşte în
Republica Moldova din anul 1994. În cinstea F.Nightingale italienii au înălţat în Florența sculptura
cu inscripţia “ Florens Nightingale a fost un exemplu de autoconsacrare oamenilor și a carității
internaţionale”.
Virginia Henderson una din primele Nurse, care a dat după Florens Nightingale interpretarea sa
despre Nursing. Ea s-a născut la 30 noiembrie 1897, al cincilea copil din cei nouă ai familiei Daniel
şi Liusi Abbot Henderson, în Kanzas Siti, Stat Missouri, SUA, unde a petrecut primii 4 ani ai vieţii.
Interesul pentru Nursing a aparut la tînăra Virginia înainte de I - război mondial.
In 1918 Virginia Henderson a început studiile la şcoala de Nursing a armatei Statelor Unite din
Waşington. A finisat studiile în 1921 şi s-a angajat ca Nursă în New-York. Din anul 1959 a condus
proiectul “Indexul Studiilor Nursing”, realizindu-l în 1972 la virsta de 75 de ani. Acest proiect
includea şi “Aprecierea privind cercetarea în Nursing în SUA” în 4 volume, care sunt de о
importantţă istorică.
Ea a editat cartea “Natura Nursingului” în 1964, ce conţine descrierea concepţiei funcţiei unice a
Nursingului. În 1983 cercetătoarea emerită a devenit membru al celei mai prestigioase Asociaţii
Sigma Teta din SUA “Pentru activitatea de lider în Nursing”. Virginia Henderson a fost prima
persoană care a primit prestigiosul Premiu Cristiane Reimann acordat de Consiliul Internaţional de
Nursing.
Definiţia dată de V.Henderson Nursingului : ” Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos,
să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească
fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperare , cu condiţia ca acesta sa aibă tăria, voinţa
sau cunoaşterea necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încît acesta să-şi poarte de grijă
singur cît mai curînd posibil”
Doamna Nursingului “Nursa cea mai iubită de către întreaga lume” - după cum a numit-o Preşedinta
CIN Margareta Madden Stzles - Virginia Henderson a murit la 98 de ani, la 19 martie 1996 în casa sa
din New Haven.

III. Organizaţii şi asociaţii profesionale: Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Consiliul

Internaţional al Nurselor (ICN).
În anul1907 a fost creată prima organizaţie sanitară mondială - Biroul Internaţional al igienei
publice, care a funcţionat pînă în anul 1946. Ulterior a fost înfiinţată OMS „Organizaţia Mondială a
Sănătăii” cu sediul central la Geneva, la 7 aprilie 1948, ziua aceasta este consemnată ca Ziua
Mondiala a Sănătăţii. Avînd în prezent 193 de state membre, are reprezentanțe în 147 de țări și 6
birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține şi coordona situația sănătății
populațiilor pe glob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre,
contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări
mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin.
Ţelul OMS constă în promovarea cooperării internaţionale în vederea ridicării tuturor popoarelor
la cel mai înalt grad de sănătate.

Pentru realizarea acestor deziderate OMS acţionează ca o:

 Autoritate conducătoare şi coordonatoare în domeniul sănătăţii, în lucrările cu caracter
sanitar internaţional
 Acordă ajutor guvernelor pentru întărirea serviciilor lor de sănătate
  înfiinţează şi întreţine servicii administrative şi tehnice, servicii epidemiologice şi de
statistică
 Contribuie la desfăşurarea acţiunilor vizînd eradicarea bolilor epidemice, endemice şi a
oricăror altor boli
 Propune convenţii, acorduri şi regulamente referitoare la diferite probleme internaţionale
privind sănătatea
 Facilitează cooperarea între grupurile ştiinţifice şi profesionale care contribuie la progresul
sănătăţii etc.
Sunt membre ale OMS statele care au semnat, aderat sau acceptat în orice alt mod actul constitutiv
al organizaţiei - Constituţia - precum şi cele care au solicitat admiterea în organizaţie, iar cererea lor
a fost aprobată cu majoritatea simplă de către Adunarea mondială a sănătăţii. România este membră
a OMS de la 8 iunie 1948, Moldova a fost primită în calitate de membru plenipotenţial al OMS în
anul 1992.
Structura organizaţiei
1. Adunarea mondială a sănătăţii, reunind reprezentanţi calificaţi ai tuturor statelor membre şi care
se întruneşte anual în sesiuni ordinare şi, după caz, în sesiuni extraordinare;
2. Consiliul executiv, alcătuit din 30 de persoane desemnate pe o perioadă de 3 ani şi condus de un
preşedinte, se întruneşte cel puţin de două ori pe an;
3. Secretariatul cuprinde personalul tehnic şi administrativ al organizaţiei, având în frunte pe
directorul general numit de Adunarea mondială a sănătăţii.
OMS are sediul la Geneva şi dispune totodată de o reţea de şase birouri regionale:
 pentru Europa, inclusiv Algeria şi Maroc, cu sediul la Copenhaga;
 pentru Africa fără Algeria, Maroc, Libia şi Egipt, cu sediul la Brazzaville;
 pentru Mediterana orientală, inclusiv Libia şi Egipt, cu sediul la Alexandria;
 pentru Asia de sud-est, cu sediul la New Delhi;
 pentru Pacificul occidental, inclusiv China şi ţările insulare dintre Australia şi Japonia, cu
sediul la Manila;
 pentru America de Nord şi de Sud, cu sediul la Washington.
În anul 1899 a luat fiinţă Consiliul Internaţional al Nurselor care are ca scop îmbunătăţirea
îngrijirilor de sănătate şi a condiţiilor de lucru , profesia de nursă fiind direct legată de societate. De
cînd a fost fondat Consiliul Internaţional al Nurselor a reuşit să se impună ca organizaţie dinamică cu
profesionişti din sănătate, un organism implicat activ în deservirea profesiei de nursing şi a unei
societăţi mai bune pentru toţi. Astăzi ICN este o federaţie de 118 asociaţii naţionale si este condus de
nurse, pentru nurse, cu implicaţii majore în politica globală de sănătate.

IV. Principiile şi premisele dezvoltării asistenţei medicale pe plan naţional.

Începutul acordării asistenţei medicale în Moldova îşi trage rădăcinile din timpurile lui Ştefan
cel Mare, care a înfiinţat “Corporativ nevoiaşilor” – o instituţie obştească.
Un rol decisiv în dezvoltarea ajutorului medical din Moldova s-a întîmplat în 1814 cînd a fost propus
de a construi la Chişinău un spital şi care peste 3 ani se finisează cu construcţia unui bloc central cu
capacitatea 36 paturi.
Primul spital din Chişinău a început să activeze a doua zi de Crăciun, la 26 decembrie 1817.
Printr-o hotărîre specială Administraţia Militară din Basarabia, în anul 1869, anunţă despre
deschiderea spitalelor militare şi a fi admise la lucru surori de caritate. Apare necesitatea pregătirii
cadrelor medicale, deoarece în Basarabia nu era nici o şcoală medicală.
 În anul 1870 la Adunarea Generală de Zemstvă, pentru prima data a fost discutată problema
cadrelor medicale şi anume necesitate deschiderii unei şcoli de felceri şi moaşe. Prima şcoală
medicală a fost deschisă la 1 iunie 1872. La şcoala de felceri erau admişi bărbaţi de la 16-18 ani, cu
termen de studiu 3 ani. La primul an au fost admişi 21 persoane. Programa şcolii de moaşe era de 2
ani şi erau admise femei de la 18-40 ani. În primul an de studiu au fost admise 7 persoane.
Prima şcoală de surori medicale a fost deschisă la Tiraspol în anul 1936 cu programul de studiu 3
ani, cu frecvenţă serală. În anul 1944 a fost deschisă şcoala medicală la Chişinău. În anul 1945 au fost
deschise şcolile medicale în Soroca, Tighina, Rîbniţa, Cahul, Orhei. Colegiul Naţional de Medicină şi
Farmacie şi-a început activitatea la18 octombrie 1944 conform Hotărîrii Sovietului Comisarilor
Norodnici, fiind prima şcoală de felceri şi moaşe. Efectivul şcolii era constituit din 4 profesori
titulari, medici-practicieni, 7 grupe şi 215 elevi. Prima promoţie din anul 1945 a avut 36 de felceri. 
Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 375 din 26 decembrie 1957 Şcoala de Medicină a
Ministerului Sănătăţii este reorganizată în Şcoala-bază de Medicină şi devine un centru metodic
pentru toate şcolile de profil din Republică.
Un aport substanţial în dezvoltarea instituţiei revine directoarei Raisa Pocalo, care a stat în fruntea
acestui colectiv pe parcursul a 24 de ani.
În anul 1976 a fost deschisă şi şcoala de medicină orăşenească din Chişinău care în 1999 se
alipeşte la Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie.
Conform Hotăriîii Guvernului Republicii Moldova nr.1782 din 23.XII.2003. Instituţia a fost
numită Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău.

V. Activitatea Asociaţiei Nurselor din Moldova (ANM)

La 27 octombrie1994 la iniţiativa unui grup din 30 de asistente medicale în Moldova a fost
infiinţată Asociaţia Asistenţilor Medicali din Moldova, preşedintă - Elena Stempovschaia. Asociaţia
de Nursing din Republica Moldova (ANM) – este o organizaţie profesional-ştiinţifică,
nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în
1997. În 2004, numărul de asistenete medicale/nurse a ajuns la 7800.
Scopul acestei asociaţii este:
 promovarea și implimentarea Nursingului modern în practica asistenţei medicale
 menţinerea calităţii serviciilor acordate pacienţilor
 ridicarea prestigiului profesiei
 colaborarea cu alte organizaţii relevante internaţionale.
Asociaţia îşi desfăşoară activitatea pe parcursul a 15 ani şi a reuşit cu succes să lărgească reţeaua prin
înfiinţarea a 34 filiale în întreaga republică.
Din 1997 este memebră cu drepturi depline a Forumului European al Asociaţiilor de Nursing, a
Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii. Asociaţia întruneşte specialişti din diferite domenii de activitate:
nursing în pediatrie, oncologie, psihiatrie, nursing comunitar ş.a.
Pe parcursul acestor ani de activitate, Asociaţia a contribuit la dezvoltarea conceptului de nursing
modern şi implimentarea lui în sistemul de asistenţă medicală a Republicii Moldova, prin organizarea
diverselor conferinţe, simpozioane, ateliere – curs cu învăţarea celor mai buni experţi în domeniu.
De asemenea, Asociaţia, în colaborare cu Centrul de excelență în Medicină şi Farmacie, a
participat la elaborarea diferitor programe de educaţie continuă în domeniul nursing-ului. A fost
elaborat „Programul de dezvoltare a conceptului nou de nursing”, drept bază servind modelul V.
Henderson, Asociaţia a participat la elaborarea „Politicii de sănătate a R.M”, unde nursing-ul este o
direcţie prioritară.
Bibliografie:

De bază:
1.Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova 2007-2021
2.Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău,2008,
3.Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti,2007,
4.Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.