“Romeo si Julieta”

Opera Romeo si Julieta de William Shakespeare este un text narativ in proza ce se incadreaza in genul dramatic si
ilustreaza tragedia. Acest text apartine genului dramatic pentru ca actiunea este redusa la o durata reprezentabila pe
scena, dezvoltata organic si unitar de catre personajele care comunica si se comunica prin dialog si monolog, iar autorul
intervine direct in text prin didascalii. Exista de asemenea un confilct interior si unul exterior.

Conflictul interior este determinat de starile contradictorii ale protagonistilor, triumfand sentimentele de dragoste ale lui
Romeo si ale Julietei asupra urei dintre cele doua familii, Capulet si Montague. Conflictul exterior are loc de mai multi ani
si se sfarseste cand tinerii mor in numele iubirii lor.

Tema operei este iubirea interzisa, iar motivele sunt ura, soarta, lumina, noaptea, femeia angelica, mitul lui Eros, mitul
Androginului, sarutul, ochiul.Aceste motive au legatura cu tema. Mitul Androginului sugereaza refacerea intregului
originar. Motivul sarutului este important pentru ca reprezinta prima apropiere a celor doi.

Tema acestei tragedii este iubirea, ce este surprinsa in mai multe ipostaze. La inceput se poate observa o iubire platonica
a lui Romeo fata de Rosalinda, o tanara ce devenise o obsesie pentru acesta.

Cand tanarul o intalneste pe Julieta cunoaste dragostea adevarata si isi da seama ca iubirea pentru Rosalinda este
nevrednica. O alta ipostaza a iubirii este sugerata de Mercutio pentru care iubirea inseamna doar atractie fizica.

Tatal Julietei vede iubirea ca pe o afacere, caci doreste ca fiica lui sa se marite cu Paris, chiar daca Julieta nu era de
acord. Tatal acesteia considera ca acesta e potrivit pentru fiica sa deoarece facea parte dintr-o clasa sociala inalta.

Pentru dezvoltarea temei sunt folosite numeroase contraste: lumina-intuneric, viata-moarte, tineri-batrani, esenta-
aparenta. Aceste contraste sunt realizate prin antonime.

Pe parcursul intamplarilor, Romeo si Julieta se maturizeaza datorita dragostei, iubirea dintre cei doi devine sacra,
deoarece in scena balconului apare campul lexical al sacrului: sfinti, har.
In text sunt prezente doua campuri semantice: al luminii si al intunericului. Campul semantic al iubirii cuprinde
termenii:soare,zori, fulgi de nea. Acest camp reprezinta iubirea, are un sens pozitiv, dar lumina nu este un timp prielnic
pentru intalnirea celor doi tineri.

Campul semantic al intunericului (noapte, cavou, moarte) din punct de vedere conativ are semnificatii negative, dar
reprezinta un timp favorabil pentru cei doi sa se intalneasca.
Piesa „Romeo si Julieta” de William Shakespeare (Scena balconului)
ACTUL II
Scena II
ROMEO: De răni fac haz cei nerăniţi cândva.
(Julieta se iveste la o fereastra de sus.)
Dar ce lumină-acolo-n geam rasare ?
Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !
Te-nalţă, soare, si răpune luna
Pizmasa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmasă;
Verzui si stins e straiu-i de vestală,
Şi-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domniţa mea, iubirea mea !
O, dac-ar sti că este […]
Obrazul, vezi, si-l sprijină în mână…
O, cum de nu-s pe mâna ei manusă,
Să-i mângâi eu obrazul !
JULIETA: Ah !
ROMEO: Cuvântă!
O, mai cuvântă, îngere! Caci tu
Esti slava astei nopti, plutind de-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer[…]
JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo?
Te leapădă de nume si de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Şi-am să mă rup de-ai mei, de Capuleţi.
ROMEO (aparte):Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?
JULIETA: Doar numele ce-l porţi îmi e dusman.
Şi chiar de n-ai fi Montague, tu esti
Tot tu. Ce-nseamnă Montague? Nici braţ.
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ţi !
ROMEO: Fac cum spui:
“Iubite” zi-mi, si mă botez din nou;
Şi nu mai voi în veci să fiu Romeo.
JULIETA: Ce om esti tu, ce-ascuns în manta noptii
Dă buzna-n taina mea astfel ?
ROMEO: Pe nume
Nici eu nu stiu a-ţi spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ţi-i vrăjmas; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăţi l-as face.
JULIETA: Nici n-am sorbit o sută de cuvinte
Din gura ta, si glasul ţi-l cunosc:
Nu esti Romeo, nu esti Montague?
ROMEO: Niciunul, preafrumoaso, de-i urăsti.
JULIETA: Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine
De te-ar găsi vreun consângean de-al meu.
ROMEO: Pe-a dragostei aripi sărit-am zidul,
Căci nu-i în calea dragostei zăgaz[…]
Julieta: De te-ar zări cumva, te-ar si ucide.
ROMEO: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii
Cât douăzeci de spade de-ale lor.
Priveste-mă duios si sunt păzit.
JULIETA: Cu nici un preţ n-aș vrea să fii văzut.
ROMEO: De ochii lor m-ascund sub manta noptii;
Şi prins m-as da, de-as sti ca nu ţi-s drag[…]
JULIETA: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?
ROMEO: Iubirea m-a-mboldit întâi să caut;
Ea datu-mi-a povaţă, eu ochi i-am dat.
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât ţărmu-acela fără de sfârsit
Scăldat de marea cea mai depărtată,
Pornire-aș să găsesc asa comoară.
JULIETA: De nu mi-ar pune noaptea văl pe faţă,
Obrazu-mi fecioreste-ar rumeni
De cele ce ţi-am spus în noaptea asta,
Mult, mult aș vrea sa fiu cuviincioasă[…]
O, Romeo,
Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit:
Ci pradă lesne prinsă de mă crezi,
Mă-ncrunt si rea mă fac, ne-nduplecată,
Ca tu să mă câstigi; alminteri nu !
Sunt, chipes Montague, prea-ndragostită
Şi poate usurică mă socoţi;
Dar, crede, mai statornică voi fi
Decât sireata ce se-arată dârză.
Mai dârză, stiu, se cuvenea să fiu,
Dar ce-auzisi, cât nu stiam c-asculţi,
E dragostea-mi curată. […]
ROMEO: Domniţă, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe pomii toţi din preajmă…
JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimbă
Rotundul chip în fiecare lună
Şi nu te vreau ca ea de nestatornic.
ROMEO: Pe ce să-ţi jur ?
JULIETA: Să nu te juri deloc;
Sau, dacă vrei, pe dulcea ta faptură –
Pe zeul păgâniei mele jură
Şi-am să te cred.
 Pe fiică-sa, cu care-ai stat de vorbă Eu o-alăptai. Halal de
Scena V- balul Capulet cine-o ti Odată şi odată ginere! Ştiu c-o să-noate-acela
în bănet!
ROMEO: Ea este dar din neamul Capulet?
ROMEO (Către un servitor) Ştii cine-i domnişoara ce- Ah, viaţa mea zălog în mâini duşmane!
onorează Cu mâna ei pe cavaleru-acela? Cum voi putea s-o mântui de blestem?
SERVITORUL: Nu, domnule. BENVOLIO :Hai să ne ducem. Balu-i pe sfârşite.
ROMEO ROMEO:Da, de această clipă eu mă tem, Neliniştea mea
Ah, ochii ei! Cum cresc Cu scăpărarea lor văpaia torţii! Şi este tot mai mare.
frumuseţea ei fără pereche Atârnă strălucind pe faţa CAPULET
nopţii Ca şi cercelul scump la o ureche A unui negru; ea Nu, scumpi signori, nu-i vremea de plecare... O masă
e prea bogată Spre a putea fi cu folos purtată, Şi e prea mică, simplă, de-o gustare?... Nu-i chip să mai
scumpă pentru tot pământul! Ai spune-[…] Unde s- rămâneţi? Nu?... Prea bine! Vă mulţumesc la toţi!
aşează, ca să fericesc în mâna-i dulce mâna mea cea
aspră. O, inimă, iubit-ai tu vreodată? Ştiurăţi, ochi, voi,
până-n noaptea-aceasta Ce este frumuseţea-adevărată?
TYBALT
E, după glas, un Montague. Băiete, Mergi ş-adă-mi
spada! Ce? Auzi, mişelul, Să vină-aici mascat ca pocitură,
Să-şi bată joc de sărbătoarea noastră!
CAPULEt : Ce e, nepoate? Ce te-a tulburai'.'
TYBALTUn duşman, unchiule! Un Montague!
CAPULET :Ce? Tânărul Romeo?
TYBALT :Da! Romeo,
CAPULET
Fii pe pace, nepoţele! Nu te lega de el. Tânărul om Se
poartă ca un vrednic gentilom. Verona se făleşte, şi pe
drept, Cu el, că-i bun, bine crescut, deştept, Şi n-aş dori
cu nici un preţ, nepoate, Să-ndure în casa mea vreo
strâmbătate. […]
TYBALT :Dar nu-i ocară, unchiule?...[…]
ROMEO (Către Julieta, luându-i mâna) De pângăreşte
mâna-mi sfânta-ţi mână, Să ierţi acestor buze ale mele
-Doi pelerini ce-s ruşinaţi - stăpână, Cari c-un sărut
păcatul vor să-l spele.
JULIETA :Nu, pelerine, mâna-ţi vină n-are, Căci pelerinii
mâinile de sfinţi Le-ating, şi ei, în loc de sărutare, Se-
nchină şi-şi strâng mâinile fierbinţi.
ROMEO :Dar sfinţi şi pelerini n-au gură oare?
JULIETA :Da, pentru rugăciune, pelerine!
ROMEO:Ca să nu-mi schimbi credinţa-n disperare, Dă
voie gurii focul să-şi aline.
JULIETA Atunci de vină gura-mi are parte.[…]
JULIETA Săruţi chiar după carte!
DOICA :Vrea să vă spuie-o vorbă mama. (Julieta pleacă)
ROMEO:Domniţei? Cine e?
DOICA: Cum bag eu sama N-o ştii pe doamna casei,
tinere? O, e-o cucoană prea cinstită mama!

Scena doica – contesa- julieta
DOICA
JULIETa: taci acum şi tu odată, doică!
DOICA: Tac, uite tac! Te aibă Domnu-n pază-i! Că doară
tu ai fost cea mai frumoasă Păpuşă care-am alăptat-o
eu! S-ajung să te mai văd de-acum mireasă Şi nu mai
vreau nimica.
CONTESA: Da, mireasă! Da, asta e chiar ce voiam să
spun. Ce zici, copilă, vrei să te măriţi?
JULIETA:Să mă mărit? Nici nu visez măcar înalta cinste...
DOICA: Cinste! Auziţi!
CONTESA
Aci-n Verona-s mame azi, femei Cinstite şi mai tinere ca
tine. De nu mă-nşel eram şi eu ca ele La vârsta-n care tu
eşti fată încă. într-un cuvânt: Paris îţi cere mâna...
DOICA :Şi-i un fecior, fetico! O comoară
CONTESA
Ce zici de-acest fecior de mare neam? Deseară vine la
serbarea noastră. […]Astfel şi tu, dacă-ţi asculţi părinţii
Şi-ţi faci din Paris ţinta fericirii, Vei fi, făr' a scădea deloc,
părtaşă Şi-a bogăţiei lui şi-a strălucirii...
DOICA:Ferit-a sfântul! Că doar femeia prin bărbat se-
ngraşă...
CONTESA:Acum dorese să-ţi spui şi tu cuvântul.
JULIETA: Doresc să văd şi eu de-i cu putinţă Să-mi placă,
dacă-l văd, precum ai spus. Dar nu voi trece de hotarul
pus
SERVITORUL
Doamnă, oaspeţii au sosit, masa e servită, D-voastră
sunteţi che¬mată, domnişoara dorită şi doica la bufet
blestemată şi toate sunt în toi. Trebuie sa dau fuga sa
servesc.Va rog poftiţi numaidecât.(Pleacă)
CONTESA: Venim acum. Te-aşteaptă Paris, dragă. Să
mergem.
DOICA: Mergi, şi adaugă, copile, Nopţi vesele la veselele
zile!
Scena doica- julieta
DOCA: Aşteaptă-mă la uşă, Petre! (Petre iese).
JULIETA:Ei,Măicuţo? Doamne! Dar de ce te uiţi Aşa
urât? O, chiar de-i tristă vestea Tu spune-o vesel, iar de
este bună Nu mi-o strica c-o mutră-aşa de acră!
DOICA:Of, nu mai pot! Aşteaptă să răsuflu... Ce-am
alergat!... Mă dor oasele toate!
JULIETA:Ţi-aş da pe ale mele-n schimb pe vestea Ce mi-
o aduci! O, spune-o, doică dragă
DOICA: Doamne!Ce zor! Nu poţi să mai aştepţi defel?
JULIETA:De când tot spui de ce nu poţi să-mi spui,
Puteai să-mi fi şi spus răspunsul lui! Răspunde: cum ţi-e
vestea? Bună? Rea?.. Atât, şi celelalte mai pe urmă.
DOICA:Ei, rău ai nimerit-o! Ce te pricepi tu la bărbaţi!
Romeo? O fi, nu-i vorbă, mai frumos la chip[…]e fără
asemănare; Curtenitor nu prea îi este felul, Dar aş putea
sa jur că-i blând ca mielul! Hai, fata mea, la Dumnezeu
te-nchină! Ia spune, ai mâncat azi la amiază?
JULIETA:Nu, nu! dar asta nu mă-nteresează, Ce-a zis el
de logodnă? Scurt: ce-a zis?
DOICA:Vai, cum mă doare capul! Zvâcneşte, parcă stă să
mi se spargă! Aici mă ţine-un junghi! Spinarea mea!
Cum te înduri să mă tot porţi pe drumuri! Din asta
poate mi s-o trage moartea...
JULieta : Imi pare foarte rău că nu ţi-e bine Dar, doică
dragă, spune-mi: Ce-a zis el?
DOICA:Romeo spune... ca un gentilom Cinstit, drăguţ,
bun, foarte cumsecade... Dar unde-i maică-ta?
JULIETA:Unde e mama? Ei, înăuntru! Unde vrei să fie?!
Dar ce-alandala-i vorba ta: Romeo Un gentilom...
DOICA:Te-ai supărat, hai!Frumos îţi stă! Asta-i pesemne,
Leac pentru junghiul ce mă ţine-n spate. Mergi
singurică, draga mea, de-acum Când vei avea să mai
trimiţi o vorbă!
JULIETA:Ei, las-o! - Spune: Ce ţi-a spus Romeo?.
DOICA:Ai voie azi să mergi la spovedanie?
JULIETA:Da.
DOICA:Du-te atunci la fratele Lorenzo. Te-aşteaptă
acolo-un mire ca să facă Din tine o mireasă.
Mergi dar, şi eu mă duc să caut scara,
Pe care se va căţăra tâlharul
La noapte, 'sus, în cuibul păsăricii...
Eu-s vita de povară, mă trudesc
De dragul vostru numai, ziua-ntreagă.
Dar tu la noapte ai să porţi povara...
JULIETA Da, dădacă dragă! Mă duc, alerg, zbor către
fericire! (Ies)
Scena inscenarii mortii julietei LORENZO
SCENA A V-A IA TACUL JULIETE1'- JULIETA, DOICA O, pace vouă, oameni buni, luaţi seama! O pierdere nu
se îndreaptă dacă Vă pierdeţi mintea
DOICA:Stăpână! Ei! Stăpână! Julieto!
Ei, cum mai doarme! Mieluşica mea!Odorul, suflete Iul
meu! Mireasă! Ce?... Nu răspunde? Vrei să te răzbuni,
Să dormi-nainte preţ de-o săptămână[…]! O, Doamne,
iartă! Maică preacurată! Cum doarme mai frumos ca
niciodată! Dar trebuie s-o scol... Stăpână dragă!
Stăpână! Nu lăsa pe domnul conte Să te găsească-n pat!
[..] îmbrăcată şi culcată iar?... Vai mie! Vai! Săriţi, săriţi!
E moartă! O, zi de jale! Ce m-am mai născut? Aduceţi
spirt! Stăpâne! Doamnă! Doamnă! (Intră contesa
Capulet!)
CONTESA CAPULET Ce-i larma asta?
DOICA:Zi nenorocită!
CONTESA:Ce-i?
DOICA:Uite-o! Uite-o! O, amară zi!
CONTESA: Vai mie! Fata mea, viaţa mea! Vino-ţi în fire,
altcum mor cu tine!
CAPULET (Intră) Ce zăboviţi? Aduceţi mai degrabă Pe
Julieta... Mirele întreabă...
CONTESA O, vai! O, vai! E moartă, moartă, moartă!
CAPULET:Ce?... Staţi s-o văd... vai nouă, e-ngheţată. Vai,
sângele i-a stat şi trupu-i rece. Vai, de pe-aceste buze a
zburat De mult căldura vieţii… cea mai albă floare din
câmpie. Vai, ceas amar! Nenorocit ce sunt![…]
LORENZO
E gata de biserică mireasa?
CAPULET
Amar de noi! E gata să se ducă Spre-a nu se mai
întoarce niciodată... O, dragul meu, chiar în ajunul nunţii
Mireasa ta a fost, cum vezi, peţită De-al morţii înger.
PARIS
O, am tânjit aşa de mult de dorul Acestei dimineţi, ca să-
mi arate Asemenea privelişte?
CONTESA
Fatală! Blestemată, neagră zi!
O, ceasul cel mai rău! Doar un copil,
Doar unul, biet copil ce mă iubea[…]
PARIS:înşelat, jignit,Hulit, sfărmat şi despărţit! O,
moarte, De tine înşelat. Zdrobit prin tine, Prin tine,
crudo, crudo, prăbuşit!
CAPULET:Ofilită, torturată, Batjocorită, stinsă,
spulberată! O, zi cumplită! Pentru ce-ai venit Spre-a ne
ucide bucuria noastră? Copilul meu - ba nu, sufletul
meu, Copilul meu în groapă, vai, în groapă