Lerui lerui lerui ler
În noaptea sfanta de Craciun
Pe drumul nins de luna
Trei magi calari cu suflet bun
Alearga impreuna
Refren
Lerui, lerui, lerui, lerui, Lerui ler
Lerui, lerui, lerui, Lerui Domn din cer.
De unde vin, cum se nu-mesc
Ce doruri ii framanta?
Spre iesle ei calatoresc
Si cerurile canta.
Refren: Lerui, lerui, lerui
Si canta inimile lor
Aprinsa-i bucuria
Ca S-a nascut Mantuitor
Azi S-a nascut Mesia.
Refren: Lerui, lerui, lerui
Venim si noi sa-L laudam
Pe Domnul cu iubire
Si noi cu toti ne bucuram
De marea-I mantuire.
Refren: Lerui, lerui, lerui
Marturisindu-I vina grea
La El aflam iertare
Si vom vedea o noua stea
Pe cer cum ne rasare.
Ciucur verde de matase
Ciucur verde de matasa,
Domnului, Doamne
Primeşte-ne, gazda’n casa
Ca de aseara stam pe afara
Ca de aseara stam pe afara
Primeşte-ne, gazda’n casa
Si afara ploua de varsa,
si-n tinda ninge de frige.
Primeste-ne, gazda’n casa
Si ne pica picurele
de sub toate străşinele
primeste-ne, gazda’n casa
Florile-s Dalbe
Scoala gazda din patut
Florile-s dalbe,
Si ne da un colacut
Florile, florile dalbe
Ca mamuca n-o facut
Florile dalbe
Sita deasa n-o avut
Florile, florile dalbe
Pe cand sita-o capatat
Florile dalbe
Covata i s-o crapat
Florile, florile dalbe
Cand covata o lipit
Florile dalbe
Cuptorul nu s-o urnit
Florile, florile dalbe
Cand cuptorul o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o si zanit
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe.
Colo sus pe langa luna
1.Colo sus pe langa luna,
R: Corinde-ne, Doamne
2.Este un scaun de odihna.
3.Iar pe scaun, cine sade?
4.Sade, sade Maica Sfanta
5.Cu-n Fiut frumos in brate.
6.Fiul plange, Maica-i zice:
7.Taci Fiule, taci dragule,
8.Ca Tie mama Ti-a dare
9.Doua mere, doua pere
10.Si Ti-i juca’n Rai cu ele,
11.Si cheile Raiului
12.Si-i deschide si-i inchide.
O , ce veste minunata
I.
O, ce veste minunată!
În Betleem ni s-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr' de-nceput
Cum au zis prorocii.
II.
Că la Betleem Maria
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.
III.
Pe fiul în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume,
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască.
Iata vin colindatori
Iată vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.
Şi ei vin mereu, mereu,
Florile dalbe,
Şi-l aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile dalbe, florile dalbe.
Colind ceresc
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
Domn , Domn sa-naltam
Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam!
Cand boierii nu-s acasa.
Domn, Domn sa-naltam! [x 2]
Si-au plecat la vanatoare
Domn, Domn sa-naltam!
Sa vaneze caprioare.
Domn, Domn sa-naltam! [x 2]
Caprioare n-au vanat
Domn, Domn sa-naltam!
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam! [x 2]
Sa faca din blana lui
Domn, Domn sa-naltam!
Vesmant frumos Domnului.
Domn, Domn sa-naltam! [x 2]
Buna vremi , buna seara
Bună vremi, bună sara
Gazdă bună, gazdă mare
Am venit cu vorbi bune
După datine străbune.
R: Prin nămeți și ger
Cu papuci de fier
Cu toc oțelit
Am venit
Să facem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!
Să vă fie casa plină
De belșug și de lumină
Pâinea să fie cât roata
Și-n casă mai mare gloata.
Rx 2
Din cer senin
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.
O stea din zări, veghind cărări,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -
Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger.
Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde'ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le'mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -
Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…
Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n'ai colinda
si nu stii Prier.
Nici un cantec alb nu vine
falfaind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler –
Oaspeti cu azur in gene
Oaspeti cu azur in gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.
Cantec leganat si fraged,
Infloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.
Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamaier
In colinda mi se-ngana
Pui de om cu pui de cer.
Si cantara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de inger
Risipind pe urma lor.
Si era o pace alba, -
Spre depărtări arzând.
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând.
Si-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând.
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura.
Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc.
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit.
Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-I sărutăm.
Cu dor voim de-ai Lui să fim
Și-n veci să Îl slăvim.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Vin colindătorii
„Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i
ler.
Gazdelor creştine să-i primiţi în casă, leru-i ler,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă, leru-i ler
Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, leru-i
ler,
Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i
ler,
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pana-n inimi tremura.
Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vant de uliu capcaun.
Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batran pamant:
Sus, in leagan prins de stele,
Gangureste Pruncul Sfant.
Noi in seara de Craciun
Noi in seara de Craciun
Laudam pe Cel Preabun
Bun esti, Doamne, bun.
Colindam colind duios
Domnului Iisus Hristos.
Bun esti, Doamne, bun.
Noi umblam sa implinim
Obiceiul din batrani.
Bun esti, Doamne, bun.
Obicei de colindat,
Pe la case de urat.
Bun esti, Doamne, bun.
In coliba intunecata
În coliba-ntunecata
Din carne si os lucrata,
A intrat Hristos deodata.
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frange.
Ci, El insusi trup si sange,
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Pe bolta de margarit
Iar in ea soare si stele
Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i
ler.”
La poarta la Stefan Voda
La poarta la Stefan Voda
Lerului Domnului (*)
Boierii s-au strans la vorba.
Dar vorba de cin-este (*)
De Iisus nascut in iesle.
Insa Stefan Domn cel sfant (*)
De la ruga auzind,
Pe boierii ce vorbeau (*)
Si pe Domnul proslaveau.
Cu Arhangheli printre ele.
In mijloc, Tron luminos
Si, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfant s-alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea".
"Si noi, Doamne, ne-am sculat
Colibele-am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intra si la noi.
(Versuri de Vasile Voiculescu)