PROIECT LA TEMA: CERCETAREA

SUBSTANTELOR DIN JURUL NOSTRU

Realizat: Guzun Igor

 Clorură de sodiu ( HCl + NaOH → NaCl + H2O )

• CLORURA DE SODIU (DENUMITĂ ȘI SARE DE BUCĂTĂRIE) ESTE SAREA SODIULUI CU 

ACIDUL CLORHIDRIC ȘI ARE FORMULA ......... CLORURA DE SODIU SE OBȚINE PRIN REACȚIA
DINTRE ACIDUL CLORHIDRIC ȘI HIDROXIDUL DE SODIU.
ESTE O SUBSTANȚĂ SOLIDĂ, IONICĂ, CRISTALINĂ (STRUCTURĂ CUBICĂ CU FEȚE
CENTRATE); PUNCTUL DE FIERBERE ESTE 1413°C IAR PUNCTUL DE TOPIRE 801°C. ESTE
FOARTE SOLUBILĂ ÎN APĂ - 360,9 G/L LA 20°C. SAREA ESTE HIGROSCOPICĂ.
DENSITATEA SĂRII ESTE 2,165 G/CM3 (TOATE DATELE SE REFERĂ LA SAREA PURĂ).
DURITATEA SA ESTE DE 2,5 PE SCARA MOHS, ADICĂ ÎNTRE GIPS ȘI CALCIT.
REZISTENȚA LA COMPRESIUNE VARIAZĂ ÎN FUNCȚIE DE ÎNCĂRCAREA PROBEI, FORMĂ,
STRUCTURĂ CRISTALINĂ, STRATIFICAȚII ETC. DIN PROBELE EXECUTATE SE CONSTATĂ:
LIMITA DE ELASTICITATE
LIMITA DEFORMAȚIILOR PLASTICE DE LA 25 LA 100 KG/CM2: SAREA SE COMPORTĂ
CA UN MATERIAL PLASTIC, DAR DEFORMAȚIILE SUNT FOARTE MICI. ACEASTĂ
ZONĂ SE NUMEȘTE REGIM AL DEFORMAȚIILOR PLASTICE MICI.

LIMITELE DEFORMAȚIILOR PLASTICE MARI CUPRINSE ÎNTRE 100KG/CM 2 ȘI

RUPEREA PROBEI.
REZISTENȚE MECANICE, TRACȚIUNEA, FORFECAREA ȘI ÎNCĂRCAREA ARATA
VALORI FOARTE VARIATE PENTRU CALITATEA SĂRII. ASTFEL, PENTRU
REZISTENȚA LA TRACȚIUNE, VALOAREA MEDIE ESTE DE 18 KG/CM 2 — CU 9,4
PENTRU SAREA ALBĂ, 16,2 PENTRU CEA VĂRGATĂ ȘI 28,5 PENTRU CEA VÂNĂTĂ.
 NaCl in industrie

• CLORURA DE SODIU [NACL] ESTE INDISPENSABILA VIETII OAMENILOR SI

ANIMALELOR. PARTICIPAND LA FORMAREA UNOR SUCURI DIGESTIVE, NACL
ESTE INTRODUSA ZILNIC IN ORGANISM SUB FORMA DE SARE DE BUCATARIE.
SOLUTIA DE CLORURA DE SODIU CU CONCENTRATIA DE 0,9%, AVAND ACEEASI
CONCENTRATIE CU PLASMA SANGVINA, SE FOLOSESTE IN MEDICINA CA SER
FIZIOLOGIC. ACTIUNEA ANTISEPTICA A CLORURII DE SODIU SI-A GASIT
APLICATIE LA CONSERVAREA ALIMENTELOR SI PIEILOR.
IN INDUSTRIE, CLORURA DE SODIU ESTE CONSIDERATA CEA MAI
IMPORTANTA MATERIE PRIMA ANORGANICA. CONSTITUIE SUBSTANTA DE BAZA
A UNEI RAMURI INDUSTRIALE, CARE O PRELUCREAZA PENTRU OBTINEREA
SODIULUI, CLORULUI, ACIDULUI CLORHIDRIC, HIDROXIDULUI DE SODIU,
CARBONATULUI DE SODIU ETC. IN ACELASI TIMP,, NACL’‘ ESTE UTILIZATA SI IN
INDUSTRIA LACURILOR, VOPSELELOR, HARTIEI, MASELOR PLASTICE, TEXTILA
SI ALTELE.
IN INDUSTRIA METALURGICA ESTE FOLOSITA CA REDUCTOR, IAR IN
ELECTRONICA SE FOLOSESTE LA FABRICAREA LAMPILOR CU VAPORI DE SODIU. DE
ASEMENEA, NACL ESTE UTILIZATA SI IN INDUSTRIA CHIMICA ORGANICA SI IN
INDUSTRIA FARMACEUTICA.
 Apă (H2O)
• APA ESTE UN LICHID INODOR, INSIPID ȘI INCOLOR, DE CELE MAI MULTE ORI, SAU UȘOR
ALBĂSTRUI SAU CHIAR VERZUI ÎN STRATURI GROASE. APA ESTE O SUBSTANȚĂ ABSOLUT
INDISPENSABILĂ VIEȚII, INDIFERENT DE FORMA ACESTEIA, FIIND UNUL DINTRE CEI MAI
UNIVERSALI SOLVENȚI. APA ESTE UN COMPUS CHIMIC AL HIDROGENULUI ȘI AL OXIGENULUI,
AVÂND FORMULA CHIMICĂ BRUTĂ H2O. APA ESTE UNA DIN SUBSTANȚELE CELE MAI
RĂSPÂNDITE PE PLANETA PĂMÂNT, FORMÂND UNUL DIN ÎNVELIȘURILE ACESTEIA, 
HIDROSFERA.
• Apa (monoxidul de dihidrogen) este un compus anorganic polar cu formula chimică
H2O. Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de hidrogen și un atom
de oxigen, fiind astfel oxidul hidrogenului și cea mai simplă hidrură de calcogen. Este
de departe cel mai studiat compus chimic, astfel că unii biochimiști numesc apa ca
fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanțe.
•  Această proprietate îi dă apei posibilitatea să fie și „solventul lumii vii”. Este singura
substanță comună care există sub toate cele trei forme de agregare în natură: solidă
(gheață), lichidă (apă) și gazoasă (abur).
• Moleculele de apă formează legături de hidrogen între ele, fiind puternic polare.
Polaritatea moleculei de apă permite separarea în ioni și formarea de legături Sistem de irigare
puternice cu alte substanțe polare, precum alcoolii și acizii, astfel dizolvându-le.
Legăturile de hidrogen sunt motivul pentru multe proprietăți speciale ale apei, precum
faptul că forma sa solidă este mai puțin densă decât forma sa lichidă, 
punctul de fierbere de 100 °C este relativ mare pentru masa sa moleculară mică, și 
capacitatea termică, care este ridicată.
• Apa este o substanță amfoteră (numit și amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi atât 
acid, cât și bază, adică produce ionii H+ și O- prin ionizare (proces denumit
și autoprotoliză).