Balada populară este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, uneori cu

caracter liric sau dramatic, în care se relatează un fapt legendar, istoric sau mitic, la care iau
parte personaje construite în antiteză și cu puteri ieșite din comun.

Fragmentul citat din opera literară ……………………………..aparține baladei populare de

dragoste/ haiducească/ istorică, deoarece prezintă particulăritățiile acesteia la nivel
formal și de conținut.

O primă trăsătură a speciei este dată de apartenența la creația populară. Autorul

este anonim și colectiv, textul a circulat pe cale orală din cele mai vechi timpuri și, de aceea,
poate cunoaste mai multe variante. Caracterul sincretic este asigurat de elementele de
versificație: absența strofelor, versul popular lung combinat cu versul scurt, ritmul trohaic,
rima împerecheată, combinată cu monorima, formuele specifice (foaie verde, foi …). Tot
aici amintim elemente ale oralității: dativul etic (exemple), interjecțiile (exemple),
diminutivele (exemple), forme inverse ale verbului a fi ce conferă textului popular
armonie, fluiditate și muzicalitate, dar și numeroasele motive tradiționale, precum motivul
codrului, al haiducilor, al luptei dintre bine și rău, motivul comuniunii omului cu natura
etc.

Pe de altă parte, narațiunea în versuri este simplă și liniară, organizată în manieră

clasică, organizată pe momente ale subiectului, ce determină o gradare spre un final
neașteptat, dramatic (scurt rezumat). Creația literară poartă numele personajului
principal, care întruchipează trăsături specifice poporului nostrum (mândrie, putere,
curaj). Eroul este idealul uman, simbol al dreptății, are atribuite excepționale, asemenea
eroului de basm (frumusețe fizică și frumusețe morală ). În construcția eroului se
recunoaște tendința creatorului popular de a hiperboliza sau de a caracteriza protagonistul
în antiteză cu antagonistul. (scurtă caracterizare).

Ȋn concluzie, trǎsǎturile mai sus prezentate justificǎ ȋncadrarea textului suport ȋn

specia baladei populare.