Sunteți pe pagina 1din 1

Balada populară [Mârza – text cules de B. P.

Hadeu]

Specie a genului epic, în versuri, balada populară cuprinde o întâmplare exemplară sau
excepțională din trecutul poporului, în care se proiectează un eveniment eroic, mitic sau legendar și
care valorifică motive populare consacrate, elemente fantastice și antiteza la nivelul caracterizării
personajelor. Numită și cântec bătrânesc, balada populară are caracter anonim, oral, colectiv, tradițional
și sincretic.
Textul selectat reprezintă o creație folclorică intitulată „Mârza” și a fost cules de filologul B. P.
Hasdeu. Abordând tema libertății, textul întrunește caracteristici ale baladei populare: caracter epic
și legendar, personaje excepționale aflate în antiteză, expresivitate specifică la nivelul discursului.
În primul rând, textul are caracter epic. Acțiunea are un caracter alert, anticipând o
confruntare tensionată între două personaje. Structurat, în general, pe momentele subiectului, firul
epic al acestui tip de creație valorifică și expresivitatea graiului viu. Textul analizat cuprinde
expozițiunea și intriga situate în partea introductivă a textului (incipit).
În expozițiune aflăm cine sunt personajele, vocea narativă atrâgând atenția asupra personajului
principal prin intermediul unei interogații: „Ce-mi strigi, Mârzo,/ Ce-mi strigi, dragă?” Dativul etic
dovedește a
Intriga o constituie întemnițarea lui Mârza, unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul. Primele
versuri reprezintă o structură repetabilă, o interogație dublată de o invocație: „Strigă, Doamne, cine
strigă?”, fiind totodată o invitație adresată ascultătorului de a urmări încercările prin care este nevoit să
treacă Mârza. Cadrul acțiunii este chiar o componentă a intrigii „din temniță”, timpul fiind doar
intuit, domnia lui Mihai Viteazul - 1593-1600 - perioadă istorică în care boierii se manifestau cu asprime
în relațiile cu domnitorul și generalii acestuia: „Noi pe el l-om cununa, / Cu moarte, cu mândra sa.”
Dativul etic dovedește apropierea afectivă între autorul din popor și eroul întâmplării. Boierii reprezintă
personajul colectiv al textului, care se prefigurează a fi antagonistul. Un alt personaj semnificativ în
derularea evenimentelor este maica lui Mârza cea care îl ajută (facilitează) în încercarea de a evada.
Intriga este conturată prin câteva detalii care pun în evidență răzvrătirea /revolta lui Mârza față de boierii
care îi doresc moartea.
În al doilea rând, personajul principal are statut de erou, având trăsături excepționale și
fiind construit în antiteză cu personajul (colectiv) reprezentat de boieri. Înzestrat cu însușiri exemplare,
eroul primește simpatia cititorului/ascultătorului, încă de la început: „Mârza afară că iese/ Murgul său și-
l săruta/ Și pe el că se suia” Versurile citate evidențiază curajul căpitanului și dorința de libertate a
acestuia. Epitetele „trist și amar”, dublate de metaforele „rugina fiarelor” și „stropii pereților” pun în
evidență suferința căpitanului închis pe nedrept, iar inversiunile „ruginita mea de spadă” și „Mârza afară
că ieșea” subliniază dorința/setea de libertate și îndrăzneala/ curajul/ voința de a înfrunta nedreptățile
înfăptuite de boieri. Atitudinii intransigente a boierilor, care îi doresc moartea căpitanului, i se opune
dorința nestăvilită de libertate a lui Mârza, care nu acceptă compromisul/concesia/nedreptatea.
Frămânarea lui Mârza este redată la nivelul discursului prin paralelism sintactic: „Du-te, maică”, respectiv
„Domnilor, păgânilor, domnilor nebunilor, [...]/ Că de mine n-avurăți parte”. Nemulțumit de propria
condiție, Mârza exprimă/își dezlănțuie revolta față de boieri în replica din finalul textului: „Rămâneți cu
sănătate”, în care motivele și simbolurile din universul rural capătă semnificații profunde (ex. motivul
animalului credincios, motivul complotului, alegoria moarte- nuntă)
În concluzie/ Așadar, în textul Mârza, alcătuit din 78 de versuri, cu măsura de 7-8 silabe și cu o
muzicalitate aparte dată de ritmul trohaic și de rima împerecheată, identificăm trăsăturile baladei
populare.