Balada

Balada populară este specia genului epic în versuri, în care

este prezentată o întâmplare eroică, o legendă, un fapt istoric, sub
forma unei acțiuni simple, cu personaje puține, surprinse, de obicei, în
antiteză.

Opera literară Iancu Jianul este o baladă populară,

deoarece prezintă trăsăturile definitorii ale acestei specii literare.

În primul rând, fiind o creaţie populară, are caracter anonim

și colectiv,textul conoscând mai multe variante și caracter sincretic, ce
constă în asocierea textului cu acompaniament muzical.Caracterul
traditional rezidă în temele și motivele abordate, limbaj bogat în
arhaisme și regionalisme ( alămâi, maica) și elementele de prozodie
specifice. În plus, tema baladei este haiducia, acțiunea este simplă,
linieară, timpul si spatial fiind precizate ( de peste Jii, pe la munți).
Naratorul obiectiv relatează întâmplări din trecutul îndepărtat al
poporului, exprimându-și discret simpatia față de erou, așa cum reiese
din prezența dativului etic din versul : Iacătă-mi și potera. Astfel, este
prezentat Iancu Jianu, un haiduc din zona Jiului, care se întâlnește cu
potera și este îndemnat să se predea de bună voie : Și dă-te de voia
ta.În plus, este provocat să renunțe la stilul său de viață, dar tânărul nu
este dispus la compromisuri : - Ba eu, zău, de m-oi lăsa. Astfel, după ce
trage trei focuri, își continua drumul la tovarășii săi, pentru a le da
gloanțele cumpărate. Ca moduri de expunere, apare narațiunea cu rol

1
în relatarea ( Nevăzut că se făcea) , iar dialogul conferă dinamism și
impune un ritm alert faptelor ( -Ba de voie nu m-oi da).

În al doilea rând, personajele baladei sunt conturate în

antiteză, atât din punct de vedere fizic, cât și moral, devenind simboluri
pe de o parte, ale frumuseții fizice si morale ( haiducul), pe de altă parte
, ale lașității și atitudinii servile (potera). În centrul acțiunii se află
personajul principal, Iancu Jianu, reprezentat al binelui, având însușiri
excepționale: vitejia, sentimental dreptății,
sinceritatea,curajul.Portretul fizic este sumar, naratorul făcând referire
la aspectul vânjos al personajului, dar portretul moral este complex,
acesta iubește dreptatea, este solidar cu tovarășii săi, curajos și cinstit .
De asemenea, ca în orice baladă, se remarcă împletirea motivelor
folclorice: motivul haiducului, al legăturii omului cu natura, al murgului.
Prozodia este specifică literaturii populare: rima monorimă, ritm
trohaic, măsura fixă și organizarea astrofică.

În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat

aparține unei balade populare, în care autorul își exprimă în mod
indirect viziunea artistică despre destinul exemplar al unui haiduc, prin
intermediul personajelor prezentate în antiteză și al acțiunii inspirate
din trecutul istoric.