Descrierea CIP a Bitrliotecii Nationale a Romdniei

EMINESCU, MIHAI
Basme / Mihai Eminescu ; il.: Vasile Olac
Bucurelti: Andreas Print. 2018
rsBN 978-606-765-052-5

I. 01ac. Vasile (il.)

Fdt-Frumos din lacrimd /7

Cdlin Nebunul / 35
Frumoasa Lumii / 49

tl
3;Fsm pe*u
Maior;"^:.t
r JRL Borta vAntului / 69
Fata-n grddina de aur / 74
* tltl
Miron frumoasa fdrd corp /
#!/,iffi{i;.
qi 93
t Cdlin (File din poveste) / 114
liifr'j Y".;;;;:::::,,::; Poveste indicd / 125
'iiiiiilFf*Hil-
:i..j;:,;:;i'.. ; Comoara misterioasa (Dupd E.A. Poe) / 128

o M ru,,*;;*;s rruNr, Bucureqti, 2o1e

Repere biobibliografrce / 155
Toate drephrrile sunt rezervate. Nicio parte din aceasti lucrare nu poate fi
repodus5, stocata .si retansmisd sub forma: tipdriti, elecfonica, mecanice, fotocopiat4
audio sau sub odce ah4vaiantafrrtpermisiturea scrisdaEditurii Andreas Print.
Tel.ffax: 021.22.20.7 67

R e dactare : Laura- Ivona D U MIT Ra

Ilustralii interior: Vasile OI'AC
Coperta: D.M"
I Tehnoredactetre : Gheorghe DU MITRA

Bun de tipar: D.A2.2019;

Coli de tipar: I0
Format (26): l6/54x84 cm.
r sBN 97 8 -606 -76 5 -0 5 2 - 5
 n vremea veche, pe cand oa'
menii, cum sunt ei azi, nu
erau decit in germenii viito-
rului, pe cdnd Dumnezeu calca incd, cu picioarele
sale sfinte, pietroasele pustii ale pamdntului, in vre-
mea veche triia un imparat intunecat gi ganditor ca
miazdnoaptea gi avea o imparateasa tinard qi zAm-
bitoare ca miezul luminos al zilei.
-TIIEIEEF
7
 Cincizeci de ani de cdnd imparatul purta razboi c-un
vecin al lui. Murise vecinul si lasase de mogtenire
fiilor gi nepotilor ura si vr4iba de sAnge. Cincizeci de
ani, si numai impdratul traia singur, ca un leu imba-
tranit, slabit de lupte si suferinfe, imparat ce-n viala
lui nu rdsese niciodatd, care nu zAmbea nici la cdn-
tecul nevinovat al copilului, nici la surdsul plin de
amor al sotiei lui tinere, nici la povegtile batrdne si
glumete ale ostasilor inalbili in batalie gi nevoi. Se
simtea slab, se simtea murind si n-avea cui sa lase
mostenirea urei lui. Trist se scula din patul impa'
ratesc, de langa imparateasa tinild, pat aurit, insd
pustiu, si nebinecuvdntat, trist mergea la rdzboi cu
inima neimblAnzita; gi imparateasa sa, ramasd sin-
gurd, plAngea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei.
Pdrul ei galben ca aurul cel mai frumos cadea pe
{
sAnii ei albi gi rotunzi, gi din ochii ei albagtri si mari
curgeau giroaie de margaritare apoase pe o fald mai
alba ca argintul crinului. Lungi cearcdne vinete se
trageau imprejurul ochilor si vine albastre se trageau
pe fala ei alba ca o marmura vie.
Sculata din patul ei, ea se aruncd pe treptele de
piatra a unei bolte in zid, in care veghea, deasupra
unei candele fumegdnde, icoana imbracata in argint
a Maicei durerilor. induplecata de rugaciunile im-
paratesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se
umezird si o lacrimd curse din ochiul cel negru al
mamei lui Dumnezeu. imparirteasa se ridica in toata
mdreata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima
cea rece gi o supse in adincul sufletului sdlu. Din mo-
mentul acela se purcese ingreunata.
B
Trecu o luna, trecura doua, trecurd noud, si impa-
rdteasa facu un ficior alb ca spuma laptelui, cu parul
balai ca razele lunei. imparatul surdse, soarele su-
rdse gi el in infocata lui imparatie, chiar statu pe loc,
incAt trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si ve-
selie; vinul curgea din butii sparte si chiotele despi-
cau bolta cerului.
$i-i puse mama numele Fat-Frumos din lacrima.
$i crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Creg-
tea intr-o lund cAt altii intr-un an.
Cand era destul de mare, puse sa-i faca un buz-
dugan de fier, il aruncd in sus si despica bolta ceru-
lui, il prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rup-
se-n doud. Atunci puse sa-i faca altul mai greu, il arun-
cd in sus aproape de palatul de nori al lunei: cdtz?nd
din nori, nu se rupse de degetul voinicului.
Atunci Fat-Frumos isi lud ziua bund de la parinfi,
ca sd se duca sd se bata el singur cu ostile impara-
tului ce-l dugmanea pe tata-sau. Puse pe trupul sau
imparatesc haine de pastor, camasa de borangic, te-
sutd in lacrimile mamei sale, mAndra palarie cu flori,
cu cordele si cu margele rupte de la gdturile fetelor
de impdrati, igi puse-n brAul verde un fluier de doine
si altul de hore si, cAnd era soarele de doua sulite pe
eer, a plecat in lumea larga si,n toiul lui de voinic.
Pe drum horea si doinea, iar buzduganul si-l arun-
ca sd spintece nourii, de cadea departe tot cale de-o
zi. VEile gi muntii se uimeau auzindu-i cantecele,
apele-si ridicau valurile mai sus, ca sa,l asculte, izvo*
rele isi turburau addncul, ca sa-si azvArle afar6 un-
dele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare
 din ele sd poata cdnta ca ddnsul cAnd vor gopti vailor
si florilor.
Rdurile se cioraiau mai in jos de brdiele melanco-
licelor stAnce, invalau de la pastorul impdrat doina
iubirilor, iar vulturii, ce stau amulifi pe creptetele seci
gi sure ale st6ncelor'nalte, invalau de la el fipatul cel
pl6ns aljelei.
Steteau toate uimite pe cAnd trecea pdstorasul im-
pirat, doinind si horind; ochii cei negri ai fetelor se
umpleau de lacrimi de dor; si-n piepturile pastorilor
tineri rdzimali c'un cot de-o stinca 9i c-o mina pe
batA, incoltea un dor mai addnc, mai intunecos, mai
mare - dorul voiniciei.
{ Toate steteau in loc, numai Fat-Frumos mergea me-
reu, urmdrind cu cAntecul dorul inimii lui, 9i cu ochii
buzduganul, ce sclipea prin nori 9i prin aer ca un vul-
tur de ofel, ca o stea ndzdrdvand.
Cand era-nspre sara zilei a freia, buzduganul, cd-
zAnd, se izbi de o poartd de arama gi facu un vuiet
puternic gi lung. ?oarta era sfdrd'rnata 9i voinicul intra.
Luna rdsarise dintre munti si se oglindea intr-un lac
mare si limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se
vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip, de aur;
iar in mijlocul lui, pe o insuld de smarand, incuqiurat
de un crdng de arbori verzi gi stufogi, se ridica un
mAndru palat de o marmurd ca laptele, lucie si alba,
atit de lucie incAt in ziduri rasfrdngea ca-ntr-o oglinda
de argint: dumbrava si lunca, lac 9i farmuri. O luntre
aurita veghea pe undele limpezi ale lacului lAnga
poarta; 9i-n aerul cel curat al serii tremurau din palat
cdntece mAndre gi senine. FaLFrumos se sui-n luntre
si, vdslind, ajunse pAna la scarile de marmurd ale
palatului. Pdtruns acolo, el viau in boltele scarilor
candelabre cu sute de brafe, si-n fiecare brat ardea
cdte o stea de foc. Pdtrunse in sald. Sala era inaltd,
sustinuta de stalpi gi de arcuri, toate de aur, iar in
mljlocul ei stdtea o mdndrii masd, acoperita cu alb,
talgerele toate sapate din cAte-un singur mdrgaritar
mare; iar boierii ce gedeau la masa in haine aurite,
pe scaune de catifea rogie, erau frumosi ca zilele
tinerelii gi voiogi ca horele, dar mai ales unul dintre
ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur batut cu diamante gi
cu hainele stralucite, era frumos ca luna unei nopti
de vara. Dar mai mindru era Fdt-Frumos.
- Bine-ai venit, Fdt-Frumosl zise impdratut; am
auzit de tine, da' de vinut nu te-am vdzut.
- Bine te-am gdsit, impdrate, degi ma tem cd nu teoi
lasa cu bine, pentru cd am venit sd ne luptam greu,
ca destul ai viclenit asupra tatalui meu.
- Ba n-am viclenit asupra tatdlui tiru, ci totdeauna
m-am luptat in lupta dreaptd. Dar cu tine nu m-oi
bate. Ci mai bine-oi spune lautarilor sd zicd si cupa-
rilor sa imple cupele cu vin gi-om lega frafie de cruce
pe cat om fi si-om trdi.
$i se sarutard feciorii de-mpdrati in urarile boieri-
lor, 9i bdurd, gi se sfatuira.
Zise impitratul lui Fdt-Frumos:
- De cine-n lume te temi tu mai mult?
- De nime-n lumea asta, afardde Dumnezeu. Dartu?
- Eu iar de nime, afard de Dumnezeu gi de Marna
padurilor. O babd batrana gi urAtd, care imbla prin
imparafia mea de mAna cu furtuna. Pe unde trece ea,
E€ETF
11
fafa pamantului se usucd, satele se risipesc, tArgurile
cad niruite. Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am
ispravit nimic. Ca sd nu-mi prdpadesc toatd impa-
rd$ia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea 9i sa-i dau
ca bir tot al zecelea din copilagii supugilor mei. $i azi
vine ca sa-9i ieie birul.
Cand sund miazdnoapte, felele mesenilor se poso-
morird; cdci pe miazdtnoapte cdlare, cu aripi vdntoa'
se, cu fala zbixcitd ca o stincd buhavna 9i scobita de
pdraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernit
Mama-padurilor cea nebuna. Oehii ei, doud nopfi tur-
buri, gura ei, un hau cascat, dinfii ei, qiruri de pietre
de mori.
Cum venea vuind, Fdt-Frurnos o apucd de mijloc 9i
o trdnti cu toatd puterea intr-o piua mare de piatrd;
peste piua pravali o bucatd de stdncd, pe care-o legd
din toate par.tile cu gepte lanluri de fier. induntru baba
guiera 9i se smulgea ca vAntul inchis, dar nu-i folosea
nimic.
Veni iar la ospa!; cdnd prin bo$ile ferestrelor, la
lurnina lunei, vazu doua dealuri lungi de apa. Ce era?
Mama-padurilor, neputind sd iasd, trecea peste ape
cu piua cu tot gi-i brazda fala in doua dealurl. $i fu'
gea mereu, o stdnca de piatra indracita, rupdndu-qi
cale prin paduri, brazddnd pamdntul cu ddra lungd,
pana ce se facu nevazutdin departarea nopfii.
Fdt-Frumos ospdta ce ospatd, dar apoi, ludndu-9i
buzduganul de-a umdr, merse mereu pe ddra trasa
de piua, pana ce ajunse lAng-o casa frumoasd, alba,
care steclea la lumina lunei in m[jlocul unei gradini de
flori. Florile erau in straturi verzi oi luminau albastre,
rosii-inchise gi albe, iar pintre ele roiau fluturi ugori,
ca sclipitoare satele de aur. Miros, lumind 9i un c6n-
tec nesfArgit, incet, dulce, iesind prin roirea fluturilor
si a albinelor, imbatau gradina gi casa. Langa prispa
steteau doua butii cu apa, iar pe prispa torcea o fatdt
frumoasa. Haina ei alba gi lunga parea un nor de raze
gi umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi lasate
pe spate, pe cdnd o cunund de mdrgaritarele era
aqezatd pe fruntea ei netedd. Luminata de razele lu-
nei, ea parea muiata intr-un aer de aur. Degetele ei ca
din ceara alba torceau dintr-o furcd de aur, si dintr-un
fuior de o ldna ca argintul torcea un fir de o matase
alba, subfire" stralucitd, ce semdna mai mult a o vie
razd de luna, ce cutreiera aerul, decdt a fir de tort.
La zgomotul ugor al pasilor lui Fat-Frumos, fata-9i
ridica ochii albastri ca undele lacului.
- Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezi
gi pe jurndtate inchigi, cdt e de mult de cAnd te-am
visat... Pe cAnd degetele mele torceau un fir, grindu-
rile mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu rnd
iubeam cu tine; Fdt-Frumos, din fuior de argint tor-
ceam gi eram sa-!i les o haina urzitit in descAntece,
batuta-n fericire; s-o porti... sa te iubesti cu mine. Din
tortul rneu ti-as face o haind, din zilele mele, o viata
plina de desmierdari.
Astfel, cum privea urnilita la el, fusul ii scdpa din
mAna si cazu furca aldturi cu ea. Ea se scula si, ca
ruginata de cele ce zisese, manile ei spinzurau in jos
ca la un copil vinovat qi ochii ei cei mari se plecara.
Dl se apropie de ea, c-o mdina ii cuprinse mijlocul, iar
cu cealalta ii desmierda incet fruntea gi parul si-i gopti:
 - Ce frumoasa egti tu, ce draga-mi egtil A cui egti
tu, fata mea?
- A Mamei-padurilor, rdspunse ea suspinAnd; ma
vei iubi tu acum, c6nd gtii a cui sunt?
Ea incu4iurd cu amdndoua brafele ei goale gru-
mazul lui si se uita lung la el, in ochii lui.
- Ce-mi pasa a cui esti? zise el. Destul ca te iubesc.
- Dacd ma iubegti, sa fugim atunci, zise ea lipindu-se
mai tare de pieptul lui; dacd te-ar gdsi mama, eate'ar
omori, gi dac-ai muri tu, eu ag'nebuni ori ag muri 9i eu.
- N-aibi frica, zise el zAmbind si desfacandu-se din
bratele ei. Unde-i muma-ta?
- De cdnd a venit, se zbuciumd in piua in care ai
incuiat-o tu si roade cu coltii la lanlurile ce'o inchid.
- Ce-mi pasa? zise el rdpezindu-se sa vadd unde-i.
- Fdt-Frumos, zise fata, si doua lacrimi mari stralu-
cira in ochii ei, nu te duce incal Sd te-nvat eu ce sd
facem ca sd invingi tu pe mama. Vezi tu bulile astea
doud? Una-i cu apd, alta cu putere. Sa le mutdm una
in locul alteia. Mama, cdnd se lupta cu vr4imasii ei,
striga cAnd obosegte: ,,Stdi sd mai bem cAte-oleacd
de apa!". Apoi ea bea putere, in vreme ce dusmanul
ei numai apa. De aceea noi le mutam din loc: ea nu
va gti si va bea numai apa in vremea luptei cu tine.
Precum au zis, aga au gi facut. El se ritpezi dupa
casd.
- Ce faci, baba? striga el.
Baba, de venin, se smulse odata din piua-n sus 9i
rupse lanturile, lungindu-se slaba gi mare pdna-n nori.
- A, bine cd mi-ai venit, Fat-Frumosl zise ea, fdcdn-
du-se iar scurta, ia, acu' hai la luptd, acu' om vedea
cine-i mai tarel
- Hail zise Fat-Frumos.
Baba-l apuca de mijloc, se lungi rapezindu-se cu el
pdnd-n nori, apoi il izbi de pamdnt gi-l baga in fardna
pana-n glezne.
Fat'Frumos o izbi pe ea si o baga-n pamint pand
in genunchi.
- Stdi, sa mai bem apd, zise Nlama-padurilor oste-
nita.
Statura si se rasuflard. Baba bau apd, Fat-Frumos
bau putere, g-un fel de foc nestins ii cutreierd cu fiori
de rdcoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite.
C-o putere indoitd, cu brate de fier, o smuci pe
baba de mijloc gi-o baga-n pamdnt pana-n gAt. Apoi o
izbi cu buzduganul in cap gi-i risipi creierii. Cerul incii-
runti de nouri, vdntul incepu a geme rece gi a scutu-
ra casa cea mica in toate incheieturile capriorilor ei.
$erpi rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor,
apele pareau cAlatrd, numai tunetul cdnta adAnc, ca
un proroc al pierzdrii. Prin acel intuneric des si nepa-
truns, Fat-Frumos vedea albind o umbrd de argint, cu
par de aur despletit, ratacind, cu mdinile ridicate si
palida. El se apropie de ea si-o cuprinse cu bratele
lui. Ea cdzu ca moarta de groazd pe pieptul lui, si
mdinile ei reci s-ascunserd-n sdnul lui. Ca sa se tre-
zeascdt, el ii sdruta ochii. Norii se rupeau bucati pe
cer, luna rosie ca focul se ivea prin sparturile lor risi-
pite; iar pe sdnul lui, Fat-Frumos vedea cum infloreau
doua stele albastre, limpezi si uimite - ochii miresei
lui. El o lud pe brat si incepu sa fuga cu ea prin fur-
tuna. Ea-si culcase capul in sdnul lui si pdrea ci ador-
mise. Ajuns langa gradina imparatului, el o Puse-n
luntre, ducdnd-o ca-ntr-un leagan peste lac, smulse
iarbd, fin cu miros gi flori din gradina qii cladi un
pat, in care-o asezd ca-ntr-un cuib.
Soarele, iesind din rdsarit, privea la ei cu drag. Hai-
nele ei umede de ploaie se lipira de membrele dulci
si rotunde, fala ei de-o paloare umedd ca ceara cea
alb6, mdnile mici gi unite pe piept, parul despletit 9i
rdsfirat pe sdn, ochii mari, inchigi gi adancili in frunte,
astfel ea era frumoasi, dar pirea moarta. Pe acea
frunte neteda si alba, Fdt-Frumos presura citeva flori
albastre, apoi gezu alaturi de ea si-ncepu a doini incet.
Cerul limpede - o mare, soarele - o fald de foc, ier-
burile improspdtate, mirosul cel umed al florilor invi-
orate o fdceau sd doarma mult gi lin, insofitd in calea
visurilor ei de glasul cel plAns al fluierului. CAnd era
soarele-n amiazi, firea tacea, si Fat-Frumos asculta
fericita ei rasuflare, caldd gi umeda. incet, se pleci ta
obrazul ei si-o sdruta. Atunci ea deschise ochii inca
plini de visuri gi, intinzdndu-se somnoroasa, zise incet
si zdmbind:
- Tu aici egti?
- Ba nu sunt aici, nu vezi cd nu sunt aici? zise el
mai lacramAnd de fericire.
Cum sedea el ldnga ea, ea-gi intinse un brat 9ii cu-
prinse mijlocul.
-tlai, scoala, zise el desmierdAnd-o, e ziua-n ami*
ztumare.
Ea se scula, igi netezi parul de pe frunte 9i-l dete
pe spate, el ii cuprinse mijlocul, e*i inconjura gruma-
zul si astfel trecura printre straturile de flori si intrara
in palatul de marmura al imparatului.
El o duse la imparatul gi i-o ardtd,, spuindu-i cd-i
mireasa lui. imparatul zfumbi, apoi il lua de mAna pe
Fat-Frumos, ca gi cAnd ar fi vrut sa-i spuie ceva in
taind, gi-l trase la o fereastrd mare, pe care vedea
lacul cel intins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se
uita uimit pe luciul lacului 9i ochii i se umplura de
lacrimi. O lebada igi inalfase aripile ca pe nigte pdnze
de argint pi cu capul cufundat in apa sfAgia fata seni-
na a lacului.
- PlAngi, imparate? zise Fat Frumos. De ce?
- Fat-Frumos, zise imparatul, binele ce mi l-ai facut
mie nu !i-l pot plati nici cu lumina ochilor, oricAt de
scumpa mi-ar fi, si cu toate astea vin sa-ti cer si mai
mult.
- Ce, irnparate?
- Vezi tu lebdda ceea indragita de unde? TAnir
fiind, ar trebui sa fiu indragit de viafa si, cu toate astea,
de cAte ori am vrut sd-mi fac sama... Iubesc o fata fru-
moasd, cu ochii ganditori, dulce ca visele marii - fata
Qenarului, om m6.ndru 9i salbatic ce isi petrece viata
vAndnd prin paduri batrdne. O, cdt e de aspru el, c6t
e de frumoasa fata luil Orice incercare de a o rapi a
l'ost degarta. incearca-te tul
Ar fi stat Fat-Frumos locului, dar scumpa-i era
fritlia de cruce, ca oricdrui voinic, mai scumpa decit
zilele, mai scumpa decat mireasa.
- imparate pr6 luminate, din cdte noroace-ai avut,
unul a fost mai mare decdt toate: acela ca Fat-Frumos
!i-i frate de cruce. Hai, cd md duc eu sd rapesc pe fata
Cenarului.
TF|SETF
17