Argumentarea apartenentei la specia literara basmul

Basmul este o naratiune populara in proza de mare intindere. Personajele basmului

au puteri supranaturale, reprezentand binele si raul. Din confruntarea celor doua
forte, binele iese intodeauna invingator.
In primul rand, textul este un basm datorita prezentei a formulelor tipice initiale,
mediane si finale. Formula initiala indica intrarea in timpul imaginar in care este
plasata actiunea, un timp nedeterminat: a fost odata ca niciodata. Spatiul este si
el marcat de nedeterminare: o imparatie si o gradina frumoasa.
In al doilea rand, se disting cele doua taramuri specifice basmului: imparatia cu
gradina apartinand taramului de aici, iar palatele zmeilor fiind cel de dincolo. Intre
acestea, ca o granita greu de trecut, se afla o prapastie.
In al treilea rand, drumul personajului principal are caracter initiatic, acesta fiind
supus la diferite probe. In urma parcurgerii acestora, el isi confirma maturitatea.
La fel ca orice creatie populara basmul Praslea cel voinic si merele de aur are
caracter anonim, oral si colectiv.
De asemenea, textul este un basm datorita prezentei cifrelor magice, cea mai
frecventa fiind cifra trei (trei zmei, trei fii/fice de imparat, trei palate.)
Caracterul epic al textului este sustinut si de structura actiunii/momentele
subiectului.
In concluzie, textul Praslea cel voinic si merele de aur este ca specie literara un
basm deoarece intr-uneste trasaturile de mai sus: dimensinea mare a textului,
existenta formulelor tipice, actiune plasata intr-un timp si spatiu imaginare, spatiul
delimitat in doua taramuri, personajele pozitive sau negative si victoria binelui
contra raului.