Morometii (1955) - Marin Preda

(rezumat volumul I)
Morometii (1955) - Marin Preda
(rezumat volumul I)
Expozițiune Incipit: ”În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită
răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.” (indici spațio-temporali)
Timp: perioada interbelică (1938) – acțiunea se derulează pe parcursul secerișului (prima parte: de sâmbătă seara până duminică seara; partea a doua:
două săptămâni; partea a treia – de la finalul secerișului până la fuga fiilor)
Spațiu: ”În câmpia Dunării” – satul Siliștea-Gumești (Teleorman), localitatea natală a scriitorului
Personaje:
1. Protagonist: Ilie Moromete (ultimul țăran al unei societăți în disoluție, tată al unei familii eterogene, măcinată de conflicte mocnite)
2. secundare: Catrina Moromete (a doua soție a lui Ilie), Achim, Paraschiv, Nilă (fiii lui Ilie din prima căsătorie), Ilinca, Tita, Niculaie
(copiii lui Ilie cu Catrina), Maria Moromete (sora lui Ilie), Cocoșilă, Iocan, Dumitru lui Nae, Din Vasilescu (prieteni din poiana lui Iocan,
Tudor Bălosu (vecinul lui Ilie), Aristide (primarul satului)
Intriga Partea I (de sâmbătă seara până duminică noaptea)
CONFLICT

Intriga – concentrată în scena cinei

Din primăvară până la Sfântul Nicolae Moromeții mănâncă în tindă, la o masă mică, joasă, plină de arsuri de tigaie, scăunelele fiind mici cât palma. La
cină membrii familiei sunt așezați după fire și neam: fiii mari, Achim, Paraschiv și Nilă stau cu spatele spre ieșirea din tindă, gata parcă în orice moment
să se ridice de la masă și să plece. Copiii Catrinei cu Ilie, Ilinca, Tita și Niculaie stau lângă mama lor, care este în picioare lângă vatră. Niculaie nu are
scaun (statut clar în familie). Ilie stă pe pragul dintre tindă și odaie, parcă deasupra tuturor, stăpânindu-i pe toți cu privirea.
Din această scenă se disting principalele conflicte ce macină familia:
1. fiii mari (instigați de Guica) se consideră exploatați și vor să fugă la București (cu oile și banii familiei)
2. Catrina – a vândut un pogon de pământ în timpul foametei, cerându-i lui Ilie să o treacă în actul de proprietate pe casă
3. Maria – a vrut să îi crească ea pe băieți după moartea mamei lor
La cină, Achim îi propune lui Ilie să plece cu oile la București cu fiul lui Cătănoiu, pentru a obține bani din vânzarea produselor obținute de la oi.
Problemele familiei:
1. neînțelegerile dintre cele două generații de copii și dintre fiii mari și mama lor vitregă
2. datoriile presante: rata anuală la bancă, fonciirea (impozitul de pământ: 6000 lei), taxa de școlarizare a lui Niculaie (în perspectivă)
Desfășurarea Tăierea salcâmului
acțiunii Duminică dimineața Ilie îl trezește pe Nilă să taie salcâmul (înainte de răsăritul soarelui). La căderea salcâmului totul devine bicisnic (timpul invadează
câmpia, intrând în criză). Ilie Moromete îi vinde salcâmul vecinului Bălosu, care îi dă pe el 1200 lei. Bălosu îl întreabă pe Ilie dacă nu vine pământul din
spatele casei, că vrea să-i ridice casă fiului său, Victor (se anticipează vânzarea lotului din spatele casei din deznodământul romanului pentru ca familia să
depășească criza financiară în care se află).
Poiana lui Iocan
Duminică Ilie se duce în poiana lui Iocan, sub pretextul că vrea să ascută secerile. Înainte de a merge în poiană trece pe la bărbier (respectă un adevărat
ritual pentru a participa la discuțiile din poiană). Este așteptat de prietenii de dialog, Cocoșilă, Iocan, Dumitru lui Nae. La întrunire Ilie Moromete citește
din ziarul adus de Cocoșilă, Dimineața (cei doi prieteni sunt adversari politici: Cocoșilă e țărănist, Ilie e liberal). Moromete citește:
- discursul majestății sale regele: Cocoșilă și cei din poiană comentează articolul raportând realitatea socială și politică la nivelul propriu de înțelegere –
regele iese la arat primăvara ca să-l hrănească pe ăl mic, fiul regelui are pământ de la mama sa, cam un lot și jumătate;
- luptele din Guernica – germanii atacă Spania, mitraliindu-i pe spanioli din avioane – neștiind ce presupune acest aspect (nimeni nu participase la
război), nu au niciun comentariu; Cocoșilă observă că nemții sunt la alde Crîșmac care a sărit la bătaie la Voicu Câinaru – l-a bătut Voicu Câinaru, și a
doua zi Crâșmac sare iar la bătaie; când Voicu Câinaru îl înreabă pe Crâșmac ”nu te bătui alaltăieri?”, Crâșmac spune ”n-are-a face!”, și iar mănâncă
bătaie
1
 Morometii (1955) - Marin Preda
(rezumat volumul I)
- se vorbește de starea de asediu declanșată de guvern împotriva presei – Moromete o aseamănă cu greva de la Grivița: statul (care este privit ca o
persoană) le spune muncitorilor să intre în uzină, însă cum aceștia refuză, statul scoate pușca și-i împușcă
Ilie Moromete citește cuvântul cu slavă cu o tonalitate religioasă, iar enunțul s-au comis crime cu siguranța impunității devine s-au comis crime cu
siguranță (nu știe ce înseamnă impunitate și consideră că e utilizat fără rost).
Concluzia este că cei din sat pliază politica pe nivelul propriu de înțelegere.
În timp ce se discută politică, Din Vasilescu îi cere băiatului lui Iocan o bucată de lut (moale, pentru că plouase) și modelează din el un cap
pe care îl pune pe polița fierăriei să se usuce. Spre finalul întâlnirii, cei din poiană observă uimiți că acel cap îl reprezintă pe Moromete, însă
fără familie, fără cai, fără prieteni și fără poiana lui Iocan
Plata fonciirei
Dezbaterile din poiană sunt întrerupte de Ilinca ce-l cheamă acasă pe Ilie pentru că a venit Jupuitu după fonciire.
Ajuns acasă, Ilie Moromete se preface că nu-i vede pe Jupuitu și pe agent, făcându-le observații fiilor absenți că nu au luat o sapă de lângă gard. Cere un
foc să aprindă o țigară, apoi se întoarce brusc spre Jupuitu și spune ”N-am!”, însă Jupuitu nu se lasă păcălit: el scrie tacticos chitanța. Moromete îl lasă s-
o scrie, însă nu are de gând să plătească. Amenințat de Jupuitu că-i ia bunuri din casă, Ilie scoate o mie de lei din suma luată pe salcâm și i-i dă lui
Jupuitu, care-l somează să plătească restul de fonciire peste două săptămâni (mai are de plătit aproximativ 5000 lei - 4863). Începând din acest moment ,
Ilie Moromete începe să fie presat de datorii. La plecarea lui Jupuitu poștașul îi aduce lui Moromete ziarul „Mișcarea”, pentru care Ilie plătise doar
abonamentul pentru o lună, însă îl primisese neîntrerupt. Jupuitu obsevă că Moromete nu-și plătește fonciirea, dar bani pentru ziare are.
După plecarea lui Jupuitu, Moromete îi spune vecinului său, Tudor Bălosu, că l-a păcălit pe percitor cu 200 lei (Bălosu crede că-și bate joc de el, Jupuitu
neștiind cât a luat Moromete pe salcâm).
Partea I se finalizează cu fuga fiicei lui Tudor Bălosu, Polina, cu tânărul sărac Birică, împotriva voinței tatălui ei.
Partea a doua (două săptămâni – plecarea lui Achim cu oile la București – Premiul I primit de Niculaie)
Achim pleacă la București cu oile, promițând că va trimite lunar bani acasă pentru plata datoriilor.
Împrumutul de la Aritstide (primarul satului)
Pentru a depăși dificultățile financiare, Ilie Moromete apelează la primarul Aristide să-i împrumute bani. Ajuns la primărie, întrebat de Aristide pentru ce
a venit, Ilie spune că vrea un înscris care să-l scutească de plata taxelor, spre veselia primarului. Motivând că nu are bani la primărie, Aristide traversează
satul cu Ilie (pentru a fi văzut cu acesta) și-i dă bani la cârciumă (4 mii de lei) (Ilie Moromete trebuie să restituie banii după seceriș).
Cu banii împrumutați Ilie plătește jumătate din fonciire, iar cu restul cumpără uluci pentru a-și repara gardul (reîncepe să aibă simțul proprietății). Cât
timp construiește gardul, Moromete dovedește aceeași plăcere de a povesti istorisiri cu tâlc: Nastratin Hogea pusese poarta pe foc, dar continuă să se
îndrepte spre casă tot prin locul unde fusese poarta, parcă pentru a nu uita pe unde obișnuia să intre în curte.
Niculaie finalizează anul luând premiul I, la serbare participând și tatăl său. Însă nu poate spune poezia pentru că i se declanșează o criză de friguri, fiind
dus în brațe de tatăl său acasă. Este momentul în care Ilie este impresionat de dorința fiului său de a merge la școală, urmând să hotărască a-l da la școală
(în partea a III-a).
Partea a treia (de la finalul secerișului până la fuga fiilor la București)
Prânzul în câmp
Familia Moromete ia prânzul în câmp. Catrina încălzește fasolea și o așază pentru a fi mâncată. Moromete, flămând, ia o îmbucătură bună și se frige, însă
se abține, nu scoate niciun sunet, întrebând-o pe Catrina de ce n-a încălzit fasolea. Hulpav, Paraschiv înfulecă și el și se frige, Ilie întinzându-i o cană cu
apă să se răcoească. Această scenă stârnește râsul tuturor, spre ciuda lui Paraschiv. Catrina, mirată, spune că abia a luat-o de pe foc, moment în care toți
pricep că Ilie acționase în felul lui specific.
Întâlnindu-se cu Scămosu, negustor de găini care merge în tâg la București, Ilie află că Achim obișnuia să petrească la o cârciumă. Din acest moment Ilie
începe să se îndoiască de buna-credință a lui Achim.
Având nevoie de bani pentru achitarea ratei la bancă și pentru plata restului de fonciire, Ilie merge să vândă grâu la munte, luându-l cu el pe
Niculaie.Niculaie descoperă că drumul spre munte nu este așa de interesant după cum i se păruse din poveștile tatălui său, care avea felul lui propriu de a

2
 Morometii (1955) - Marin Preda
(rezumat volumul I)
face relatările interesante (munteanca despre care vorbise Ilie nu era nici pe departe atât de fascinantă pe cât o prezentase Ilie).
Moromete îi plătește lui Jupuitu fonciirea, spre disperarea lui Niculaie, banii fiind puși deoparte pentru a-i plăti taxele de școlarizare (Ilie nu primise bani
de la Achim).
Mergând la Scămosu pentru a cere bani cu împrumut, acesta îi spune că nu poate să-i dea, cu atât mai mult cu cât Achim nu avea de gând să-i trimită bani
tatălui său. Ilie mai află de la Scămosu că Achim se despărțise de Cătănoiu (cu care plecase la București), că avea de gând să vândă oile și că Paraschiv și
Nilă intenționau să fugă și ei la București (Moromete se întreabă de ce să fugă, când pot merge și încet). Zguduit de veste, Ilie merge la capătul satului
pentru a-și regăsi echilibrul. Trecând pe lângă poiana lui Iocan, strigat de cei din poiană, Ilie nu le răspunde, ci li se adresează întunecat: ”Voi altă treabă
nu mai aveți?” Ajuns cu lotul său de la marginea satului, Ilie se așază pe piatra de hotar cu capul în mâini (acum seamănă cu capul din humă arsă făcut de
Din Vasilescu în poiană). Se intreabă unde a greșit în educarea fiilor săi și ajunge la concluzia că lumea i-a stricat și că nu au decât să se scufunde odată
cu ea. Întrebarea care-l preocupă pe Ilie acum este ”Cum să trăiești dacă nu ești liniștit?” Este momentul în care Ilie îşi pierde liniștea și în care constată
că i-a iertat de nenumărate ori pe fii. Hotărât, se ridică de pe piatra de hotar și se îndreaptă spre casă. Salutat de consăteni, Ilie nu mai răspunde la salut,
uitându-se uimit la cei care credeau că lumea este bună și că merită să comunici cu semenii.
Nilă și Paraschiv se pregătesc să fugă, însă nu inainte ca Paraschiv să se întâlnească cu o fată din sat (Manda lui Bodârlache), cu care vrusese să se
însoare.
Punctul A doua zi de dimineață după întâlnirea lui Paraschv cu Manda, Moromete îi trezește pe Nilă și pentru a-l ajuta să repare coșarul și să pună
culminant sacii în căruță pentru a merge la moară. Paraschiv, agresiv, își respinge tatăl, iscând scandal în casă: sparge lada de zestre a fetelor pentru a
lua șosete curate, o pleznește pe Ilinca. Venind din grădină, Ilie le pleznește pe Catrina și pe Ilinca, după care se roagă iar de Paraschiv și
Nilă să iasă la treabă. Cum aceștia îl refuză, Ilie ia un par pe care îl ascunde la spate, intră în casă încet și începe să-și bată fiii cu parul.
După ce ostenește, începe să țipe: ”Cu-i nu-i place la târla mea, să se ducă! Să plece!” După care se îndreaptă spre poartă și, întrebat de
Nilă unde se duce, răspunde: ”O, mi-e sufletul plin de bucurie, Nilă! răspunse. Mă duc să mă laud!”
Deznodămân A doua zi, Ilie află de la Catrina că Paraschiv și Nilă au fugit cu caii, după ce spărseseră lada de zestre din nou și luaseră banii și cele mai
t bune covoare. Moromete vinde lotul din spatele casei lui Tudor Bălosu, cu banii obținuți plătind datoria lui Aristide, rata la bancă, restul de
fonciire, taxa de școlarizare a lui Niculaie. Însă problema este mult mai gravă: Ilie conștientizează că datoriile se repetă, că va avea nevoie
de bani iarăși pentru a plăti rata, fonciirea, taxele lui Niculaie...

Începând din acest moment, Ilie nu mai este văzut vorbind cu oamenii (devine însingurat). Întâlnirile din poiana lui Iocan se vor sfârși,
lipsite de cel mai important om din sat. Peste trei ani izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial. ”Timpul nu mai avea răbdare.”
Final: ”Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare. ”

Volumul II (cinci părți) - 1967

După ce cumpără pământ, se duce la București fără știrea Catrinei pentru a-și aduce feciorii. Aceștia însă îl refuză, la plecare Ilie strigându-le: ”Mi-am luat mâna de pe voi!
Mâna mea asupra voastră nu mai există!”, însă la plecare lasă ușa deschisă, semn că cei plecați hoțește se pot întoarce oricând din locul în care fugiseră. Întors acasă, Ilie nu mai
vrea să trăiască, așezându-se cu fața spre perete. Din această stare îl scoate Catrina, cătrănită că fusese la București și că nu se ținuse de cuvânt (dorea să fie trecută în actele pe
casă). Moromete se trezește din letargie, pune mâna pe un par și o fugărește pe Catrina. Aceasta, de frică, fuge la fiica ei, Alboaica, de unde nu se va mai întoarce. Este momentul
când reîntregirea familiei este zădărnicită, mama, care avusese atâta grijă de toți, părăsindu-l pe Ilie.
3
 Morometii (1955) - Marin Preda
(rezumat volumul I)
Niculaie se va înscrie la școala de partid, atras de noua religie a binelui și a răului (doctrina comunistă). Va reveni în sat în timpul unei campanii de vară, evenimentele de după
război care marchează viața comunității rurale fiind reforma agrară și colectivizarea agriculturii. Tatăl și fiul sunt departe a se înțelege, aceștia aparținând unor lumi distincte.
Încercara fiului de a-și împăca părinții se soldează cu un eșec răsunător.
La finalul campaniei, Niculaie este victima unui eveniment neprevăzut: un țăran, Gheorghe, moare înecat în râu din cauza celor care se duc să ridice de la el cotele de grâu și care
găsesc în beci o armă. De acest eveniment este învinuit Niculaie care însă nu este exclus din partid, ci retras de mentorul lui, notarul, undeva la București, unde va studia
horticultura (subiect al romanului ”Marele singuratic.”)
În timp ce în sat au loc tulburări generate de acest eveniment, Ilie își protejează o șiră de paie de ploaia torențială de vară, vorbind cu imaginarul Bâznae, căruia îi reproșează că nu
are ce lăsa copiilor lui: ”Și ce-o să le spui, bă, tâmpitule, copiilor alăra ai tăi?”
Moromete se stinge ușor, de bătrânețe, îngrijit în ultimele momente de Catrina (înainte de moarte, Ilie a vrut să-și refacă viața alături de Fica, sora primei sale soții, de care se
îndrăgostise în tinerețe). Catrina îi povestește lui Niculaie, la înmormântare, ultimele cuvinte ale tatălui său adresate doctorului au fost ” Domnule, eu totdeauna am dus o viață
independentă!” La un an după moarte, participând la pomenirea tatălui său, Niculaie trece printr-un moment de criză: acum pricepe că este un copil fără tată. Acum fiul pricepe
(moment când devine el însuși tată, având un fiu cu Marioara Fântână) că, dacă tatăl său nu fusese așa cum voise el, nici el nu fusese fiul dorit de tată. Are o viziune în care se vede
pe câmpul de acasă secerând cu spor, fiind cu mult înaintea fetelor, deși se știe că mezinului nu-i plăcuse niciodată munca la câmp. Este momentul în care fiul se împacă cu tatăl,
pe care îl vede în eterna lumină a zilei de vară. Dimineața, Marioara i-a spus lui Niculaie că l-a auzit râzând în somn.