Moromeţii - Fişă de lucru

„Moromete nu răspunse, dar tuşi liniştitor. Totuşi Catrina nu-şi văzu de somn.
Se întâmpla ceva în familie!? Poate plecarea lui Achim la Bucureşti, dar despre asta se
vorbise de prin iarnă, se gândiseră destul. În timpul mesei fusese pomenit numele agentului de
urmărire care avea să vină mâine dimineaţă după fonciire. Dar şi asta era poveste veche;
Jupuitu venea în fiecare an şi anul acesta nu avea nimic deosebit faţă de celălalt. Banca? Dar
banca venea taman la toamnă. Poate că toate aceste ameninţări care se târau cu anii în urma
lor, să se îngrămădească în acest an pe capul familiei? Da. Dar nici asta nu se putea, fiindcă
timpul era foarte răbdător şi ameninţările mari se sfărâmau în puzderie de ameninţări mai mici
pe care cu ajutorul timpului le ducea zilnic în spinare. Aşa se întâmplase că timpul făcuse să
rămână în urmă una din cele mai cumplite ameninţări de care îşi aduceau aminte şi anume
datoria făcută la banca pentru plata loturilor primite la reforma agrară de după război. Mulţi
au vândut loturile iar alţii au rămas de tot fără pământ şi au căzut în mizerie. Ei au avut însă
răbdare, au dus-o de la an la an până când, într-o zi, statul văzând că ţăranii tot n-au cu ce
plăti, n-a mai avut încotro şi a trebuit să şteargă datoriile. N-aveau să poată plăti? Se gândiseră
mult şi mai mare nenorocire decât să piardă ceea ce nu câştigaseră ce putea fi? Era deci
limpede că numai Moromete singur era pricina propriilor sale gânduri şi Catrinei i se păru atât
de ciudat acest lucru, încât se închină.
- Se vede că ai intrat în anul morţii, şopti ea. Şi îşi lăsă capul pe căpătâi, pomenind că
aşa se întâmplă când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de el şi îl lasă singur în faţa
păcatelor.
- Pentru că, mai bolborosi ea cu faţa în căpătâi, numai păcatele nu te lasă să dormi. La
aceste cuvinte din urmă, Moromete tuşi cu înţeles şi răspunse cu o veselie supărată:
- D-aia dormi tu buştean, lovi-te-ar moartea, că n-ai păcate! Aruncă ţigarea, se dădu
jos de pe prispă şi o luă încet spre grădină, fără să mai asculte răspunsul femeii. Catrina era
credincioasă şi de aceea pomenise de păcate.”

Cerinţe:
1. Prezintă perspectiva narativă a romanului
2. Prezintă starea de spirit a personajului principal
3. Alcătuiţi propoziţii cu paronimele: abuziv/aluziv, atlas/atlaz
4. Precizaţi sinonimele cuvintelor subliniate în text
5. Alcătuiţi propoziţii în care cuvintele morţii şi mizerie să aibă sens conotativ şi denotativ
6. Scrieţi expresii şi locuţiuni care să conţină cuvintele: moarte, pământ, război
7. Alcătuiţi propoziţii cu omonimele faţă, cap, era
8. Demonstrează în trei enunţuri polisemia cuvântului a (se) schimba
9. Comentează în 6-10 rânduri ultimul paragraf al textului
10. Explicaţi elementele de ortografie şi punctuaţie din următorul fragment: „Ei au avut însă
răbdare, au dus-o de la an la an până când, într-o zi, statul văzând că ţăranii tot n-au cu ce
plăti, n-a mai avut încotro şi a trebuit să şteargă datoriile. N-aveau să poată plăti?”
11. Prezentaţi conflictul ce reiese din textul dat