Atletism-tehnica și metodica

predării.

Conf. univ. dr. Cucui Ionela Alina

CURS 1.
 ETAPELE ÎNVĂŢĂRII EXERCIŢIILOR/PROBELOR
DE ATLETISM

În metodica învăţării tehnicii probelor de atletism se estimează existenţa a trei etape, între
care există unitate şi interdependenţă:

 Etapa pregătitoare

 Etapa fundamentală

 Etapa finală

În etapa I-a – rolul principal îl are profesorul, care transmite informaţii, iar elevii recepţionează;
În etapele a II-a şi a III-a – rolul principal, activ îl are subiectul, care acţionează, respectiv exersează.
ETAPA OBIECTIVE:
PREGĂTITOARE

 Formarea unei reprezentării

Scopul primei etape este de a
iniţia, de a introduce subiectul în
tehnice corecte a exercițiului;

tehnica exerciţiului şi reprezintă  Formarea deprinderilor motrice

prima etapă de formare a deprinderii necesare;
motrice speciale.
 Dezvoltarea calităţilor motrice.
 1. Enunţarea exerciţiului Mijloace de
• profesorul denumeşte exact, corect
realizare
exerciţiul, proba, procedeul tehnic propus
spre învăţare: Exemplu: aruncarea mingii de
oină (NU azvârlirea mingii de oină);

• profesorul specifică unele aspecte de bază • Enunţarea exerciţiului;

din regulamentul probei, necesare activităţii • Demonstrarea tehnicii;
ulterioare;
• Explicarea, descrierea şi
• profesorul informează subiecţii despre proba
ilustrarea exerciţiului.
atletică de concurs, în legătură cu rezultate
(recorduri mondiale, naţionale, la feminin,
masculin, la juniori) şi personalităţi
internaţionale sau naţionale care s-au
evidenţiat în proba respectivă.
2. Demonstrarea tehnicii probei -
formarea imaginii motrice -

• demonstraţia iniţială (integrală) a

exerciţiului:
• demonstraţia este efectuată de
profesor sau de o persoană care
execută foarte corect;

• demonstraţia respectă integral viteza,

ritmul şi amplitudinea mişcărilor;

• demonstraţia se efectuează în limitele

vitezei unei execuţii corecte.
• demonstraţii speciale:
• exerciţiul integral sau părţi din el, care
întăresc execuţia tehnică;
• demonstraţie cu viteze reduse pentru
observarea elementelor de bază;
• subiecţii urmăresc demonstraţiile din
unghiuri de observaţie optime, stabilite de
profesor.

Exemplu: la sărituri, la alergări, elevii

urmăresc demonstraţia dintr-o poziţie
perpendiculară pe direcţia elanului, mai aproape
de locul de bătaie şi zbor; la alergarea de
garduri, profesorul orientează atenţia elevilor
asupra ritmului paşilor şi a execuţiei tehnice a
pasului peste obstacol.
 • profesorul precizează fazele exerciţiului,
accentuându-le pe cele determinante în
eficienţa tehnică.

Exemplu: bătaia la săritura în lungime; efortul final –

3. Explicarea, descrierea şi împingerea la aruncarea greutăţii; „biciuirea” finală la

aruncarea mingei de oină;
ilustrarea exerciţiului/probei prin
• profesorul explică şi descrie exerciţiul sau faze
fotografii, planşe, kinograme;
ale exerciţiului, cu o exprimare
→ întregesc, completează corespunzătoare nivelului de înţelegere al

imaginea execuţiei motrice: subiecţilor (elevi/studenţi);

• profesorul foloseşte cuvinte, termeni simpli,

concişi, pentru descrierea execuţiei tehnice;
4. Reproducerea exercițiului propus și
exersarea de către elevi a suitei de exerciţii
pregătitoare.
ETAPA FUNDAMENTALĂ
 ETAPA OBIECTIVE
FUNDAMENTALĂ
 Însuşirea mecanismului de bază;

 Însuşirea componentei structurale

Această etapă are scopul de a principale a probei (veriga de

învăţa începătorul execuţia propriu- bază);

zisă a exerciţiului de atletism prin  Însuşirea şi a celorlalte componente

exersarea temeinică a tehnicii. structurale ale tehnicii probei;

 Însuşirea integrală a probei;

 Dezvoltarea calităţilor motrice.

 Exemple:
Mecanism de baza
• la saritura în lungime: elan,
bătaie-desprindere, zbor și
aterizare;
Reprezintă succesiunea obligatorie a
unor mișcări cu structură definite,
• la aruncări: elanul și efortul final
succesiune orientată în scopul realizării unei sau aruncarea propriu-zisă;
forme determinate de deplasare a • la alergările de garduri: succesiuni
corpului.
de „unităţi ritmice”, în care
Mecanismul de bază este alternează alergarea cu trecerea
reprezentarea sistematică a tuturor fazelor peste un obstacol→alergare cu
constitutive ale unei probe, la un nivel
ritm de 3 sau mai mulţi paşi.
tehnic elementar.
 Exemple:
VERIGA DE BAZĂ
• Alergarea de garduri –

pasul peste gard;

Reprezintă acel element
• Alergarea de ștafetă –
constitutiv al tehnicii care
transmiterea bățului de ștafetă;
determină atât modelul de
• Sărituri- bătaia-desprinderea;
execuție al celorlalte elemente,
cât și eficacitatea realizării. • Aruncări - efortul final
(aruncarea propriu-zisă).
 Mijloace de realizare

 Executarea unor faze, cu accent asupra verigii de bază, apoi asupra altora, secvenţe din

tehnica probei, concretizată prin parcurgerea unei game însemnate de exerciţii din

arsenalul celor fundamentale;

 Executarea integrală a probei sub formă simplificată, urmărind însuşirea componentei

structurale principale şi însuşirea celorlalte secvenţe ale probei;

 Executarea integrală a probei complicând treptat condiţiile de efectuare;

 Executarea integrală a probei în condiţii de concurs;

 Executarea exerciţiilor impuse de corectarea greşelilor ivite la fiecare elev în parte.

 PRECIZĂRI

 Însușirea mecanismului de bază constituie o condiție fără de care trecerea la

însușirea tehnicii unei probe atletice devine imposibilă;

 Învățarea tehnicii începe prin însusirea componentei structurale principale a

probei;

 Invațarea tehnicii presupune existenta unei pregatiri fizice generale și

speciale minimale.
 ETAPA FINALĂ

În această etapă se urmărește perfecţionarea execuţiei tehnice a

exerciţiului atletic pe baza particularităţilor individuale, să se
dobândească comportarea motrică cea mai raţională, cu cei mai înalţi
indici de execuţie (coordonare, viteză, precizie, automatism etc.) de
care dispune atletul la un moment dat, în vederea realizării performanţei
sportive optime.
 CONȚINUTURI
OBIECTIVE
• Efectuarea integrală a probei cu toate detaliile

tehnice;

• Efectuarea unor componente structurale separate

• stabilirea căilor de şi a unor exerciții suplimentare corespunzătoare;

perfecţionare a tehnicii; • Executarea exerciţiilor reclamate de corectarea

greşelilor;
• stabilirea particularităţilor • Efectuarea, în număr mare, a exerciţiilor pentru

individuale ale tehnicii. dezvoltarea adecvată a calităţilor motrice

dominante.

• Evaluarea capacităţii de performanţă – prin probe de

control specifice şi mai ales în concursuri.

 PRINCIPALELOR COMPONENTE
ALE ŞCOLII ALERGĂRII
 alergare uşoară;

 alergare cu joc de glezne;

 alergare cu genunchii sus;

 alergare cu pend. gambelor înainte şi înapoi;

 alergare de viteză;

 alergare de garduri;

 alergare de ștafetă;

 alergare de semifond;

 alergare de cros;
 ŞCOLA SĂRITURII
- COMPONENTE -

sărituri cu desprindere de pe două picioare şi de

pe un picior, pe loc și din deplasare;

sărituri pe, de pe şi peste diferite obstacole;

pas săltat;

pas sărit;

plurisalturi (triplusalt, pentasalt, decasalt)

combinații de sărituri.

săritura în lungime cu elan;

săritura în înălțime cu pășire.

 ŞCOLA ARUNCĂRII
- COMPONENTE -

Aruncări tip:
• împingere – aruncarea
greutății;
• azvârlire – aruncarea mingii
de oină
• lansare;
SFÂRȘIT!