ETAPELE ÎNVATARlI

EXERCIŢIILOR DE ATLETISM
 ETAPA I PREGĂTITOARE
Etapa pregătitoare cuprinde iniţierea (introducerea în tehnica probei),
în această etapă se urmăreşte crearea la elevi a unei reprezentări sau
imagini motrice despre tehnica exerciţiului.
Mijloacele folosite în acest sens sunt:
- enunţarea exerciţiului, demonstrarea tehnicii, explicarea, descrierea şi
ilustrarea exerciţiului;
- crearea imaginii motrice este strict necesară.
Eficienţa demonstraţiei este condiţionată şi de unghiul din care elevii
privesc demonstraţia.
Astfel, când se demonstrează startul de jos, profesorul va aşeza elevii
în linie pe un rând de o parte şi de alta a ,,culoarului" pe care va alerga, cât
mai aproape de linia de plecare;
- la săritura în lungime elevii vor sta de a parte şi de alta a gropii de la prag şi
până la locul de aterizare la 8-10 metri de groapa de sărit;
- zborul săriturii în înălţime cu rostogolire laterală trebuie urmărit din faţa
gropii de sărit la 4-6 metri distanţă;
- elanul la aruncarea greutăţii este bine urmărit dinapoia cercului de la 3-5
m.
- elanul de aruncare a mingii de oină şi suliţei din lateral (10-12 m) etc.
În acelaşi timp este indicat ca, pe parcursul procesului de învăţare şi
perfecţionare, unghiul de observare al demonstraţiei să nu rămână mereu
acelaşi.
Privind enunţarea exerciţiului aceasta cuprinde:
- denumirea exactă a exerciţului (respectiv probei)
 În enunţare este necesar să se folosească denumirea exactă,
terminologică, a exerciţului.
Astfel, se spune: săritura în înălţime cu "răsturnare dorsală“ (nu prin
răsturnare dorsală), "aruncarea greutăţii" (nu împingerea greutăţii),
"aruncarea suliţei, (nu azvârlirea suliţei) etc .
Demonstraţia şi explicaţia trebuie aplicate în mod unitar, în unele
cazuri explicaţia este precedată de demonstraţie, iar în altele, se recurge
mai întâi la explicaţie şi se continuă, apoi cu demonstraţie.
Eficienţa explicaţiei este determinată de unele calităţi pe care
aceasta trebuie să le îndeplinească:
- să fie adaptate capacităţii de înţelegere a elevilor;
- să mobilizeze atenţia elevilor pentru activitatea ce o desfăşoară;
- să fie concisă şi concretă sub raport terminologic.
 Înţelegerea de către elevi este favorizată şi de folosirea unor materiale,
intuitive cum sunt: fotografii, filmograme, alte mijloace video etc.
• Demonstraţia urmăreşte să formeze o imagine motrică a exerciţiului
cât mai exactă. Prima demonstraţie trebuie facută global, cuprinzând toate
fazele exerciţiului, şi cu respectarea vitezei, ritmului şi amplitudinii
mişcărilor, însă cu efort de intensitate mai redusă.
Reducerea efortului asigură un control mai eficient asupra mişcării,
ceea ce favorizează corectitudinea demonstraţiei.
• Conversaţia se desfăşoară sub forma unui dialog între profesor şi elevi,
cu ajutorul căreia se stimulează participarea activă a elevilor la procesul de
învăţământ. Această metodă trebuie aplicată în concordanţă cu
particularităţile elevilor, cu capacitatea lor de întelegere, şi cu etapa
învăţării în care aceştia se găsesc.
 ETAPA A II-A FUNDAMENTALĂ
ÎNVĂŢAREA ŞI
CONSOLIDAREA TEHNICII
Sarcinile etapei sunt:
- însuşirea mecanismului de bază şi consolidarea lui;
- însuşirea verigii principale a exerciţiului;
- complicarea treptat; a verigii fundamentale cu noi secvenţe tehnice şi
crearea de noi modele stadiale;
- însuşirea întregului exerciţiu, ca model final;
- verificarea gradului de însuşire a profilului tehnic brut şi a capacităţii de
performanţă.
Conţinutul etapei este determinat de următoarele elemente:
- succesiunea exerciţiilor pentru învăţarea şi consolidarea tehnicii;
- exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
- exerciţii pentru corectarea unor greşeli ce apar în execuţie;
- verificarea nivelului de însuşire şi stabilitate a tehnicii şi capacităţii de
performanţă.
 ETAPA A III-A PERFECŢIONAREA TEHNICII
Perfecţionarea tehnicii, constituie o continuare a activităţii depusă în etapele
anterioare între învăţarea şi perfecţionarea tehnicii.
Perfecţionarea tehnicii depăşeşte cadrul activităţii de educaţie fizica şi
sport din şcoală, încadrându-se în sfera antrenamentului sportiv.
Principalele mijloace folosite în etapa perfecţionării tehnicii sunt :
- repetarea exerciţiului (probei) în întregime cu toate detaliile de tehnică;
- efectuarea numai a unor părţi (secvenţe) din tehnica probei;
- executarea globală sau parţială a probei în condiţii îngreuiate (aruncări cu
obiecte mai grele decât cele de concurs) sau în condiţii uşurate (sărituri cu
desprindere de pe o trambulină) etc;
 În această etapă se folosesc pe scară largă exerciţiile suplimentare de
învăţare şi perfecţionare a detaliilor mişcării. O caracteristică a acestei
etape este concentrarea atenţiei asupra eficienţei şi rezultatutui sportiv
concret al alergării, săriturii sau aruncării
Un mijloc important pentru perfecţionarea tehnicii îl reprezintă studiul pe
film, caseta video (pe cale vizuală) care constă în analiza tehnicii unor
sportivi de înaltă performanţă şi compararea execuţiei acestora cu propria
execuţie (precum explicaţia, acţionându-se pe cale informaţională).
În etapa de perfecţionare a tehnicii, controlul capacităţii de
performanţă şi a gradului de stabilitate a tehnicii se verifică în cadrul
concursurilor şi a unor antrenamente de control.