Atletism-tehnica și metodica predării

CURS - UZ INTERN -

CONF. UNIV. DR.

CUCUI I ONELA ALINA
 SĂRITURA ÎN ÎNĂLȚIME CU PĂȘIRE
https://youtu.be/tOFavaxtuf0

Scopul săriturii în înălțime este autoproiectarea corpului pe o

traiectorie preponderent verticală, cât mai înaltă. Structura tehnică a
săriturilor respectă mecanismul de bază, respectiv legarea logică a
fazelor săriturii: elan, bătaie, zbor și aterizare.
https://www.youtube.com/watch?v=Plndc4Muf2U
 Săritura în înălțime cu pășire sau cu forfecare, numită astfel datorită
aspectului pe care îl are acțiunea membrelor inferioare în timpul zborului,
este un procedeu impus de programă în activitatea școlară (cls. a VI-a) și
folosit cu atleții începători.
Argumentele care îl recomandă sunt:

• procedeul este simplu, natural, accesibil;

• procedeul poate fi utilizat în condiții materiale minime;

• procedeul consolidează formarea la practicanți a deprinderii de bătaie

blocată, cu desprindere pe traiectorie verticală.
 ASPECTE METODICE

Predarea-învățarea săriturii în înălțime cu pășire se realizează după însușirea unor elemente

fundamentale din școala săriturii: săritura cu desprindere de pe ambele picioare, de pe un picior și pasul
săltat;

În prealabil se lucrează pentru dezvoltarea forței, vitezei de execuție și îmbunătățirea

îndemânării-coordonării;

Viteza pe elan trebuie adaptată gradului de însușire a tehnicii, la început aceasta este scăzută;

Tehnica săriturii se învață executând un număr mare de sărituri;

În procesul de predare a săriturii în înălțime cu pășire, se urmărește în principal:

• însușirea bătăii blocate cu impulsie scurtă și energică;

• păstrarea ritmului de alergare pe elan;

 Metodica predării tehnicii probelor de sărituri
ETAPE
Etapa învățării verigii principale
Etapa învățării altor faze, în ordinea importanței
Etapa însușirii săriturii integrale
Etapa verificării tehnicii însușite și a nivelului de
performanță
Etapa de perfecționare a tehnicii
CONȚINUT
• Învățarea bătăii-desprinderii
• Învățarea zborului și a aterizării
• Învățarea elanului
• Asamblarea fazelor săriturii
• Execuții cu elan mediu pentru observare
imaginii tehnice a fazelor
• Execuții cu elan mare, sub formă de concurs;
• Execuții cu elan mare în condiții de concurs;
• Execuții ale unor faze ale săriturii pentru
perfecționare tehnici
 Metodica predării tehnicii
săriturii în înălțime cu pășire
ETAPA
Etapa învățării verigii principale
► Bătaia se efectuează pe piciorul puternic, aflat depărtat de
ștachetă, la 2-3 lungimi de talpă sau 70-90cm de proiecția
acesteia pe pista de elan. Bătaia se execută puternic, pe toată
talpa, cu vârful pe direcția elanului. Piciorul de avântare
efectuează o mișcare înainte-sus, cu genunchiul întins și talpa
în flexie dorsală. Piciorul rămâne întins până la depășirea
planului superior al ștachetei, după care se îndoaie ușor. În
același timp cu avântarea piciorului liber, acționează brațele și
umerii, care se avântă energic, dinapoi spre înainte.
CONȚINUT
• Succesiune de pași săltați executați numai pe piciorul de
bătaie cu piciorul de avântare întins în linie dreaptă;
• Exersarea bătăii la semnal și apoi liber la un număr precizat
de pași: 3-5-7 pași de alergare în linie dreaptă;
• Bătaie-desprindere în pas săltat precedată de 2-4 pași de
mers și apoi 2-4 pași de alergare pe turnantă;
• Din stând lateral faţă de ştacheta joasă, piciorul de atac
înainte, celălalt înapoi, pas cu piciorul de bătaie,
desprindere şi trecere peste ştachetă prin păşire;
• Elan de 3 paşi, bătaie-desprindere şi trecere prin pășire
peste ştachetă ridicată la o înălţime accesibilă, aterizare pe
saltea;
 Zborul începe din momentul întreruperii contactului piciorului de bătaie cu solul și se încheie la primul contact al
piciorului de avântare cu nisipul gropii sau salteaua. Zborul are aspectul unei pășiri în care piciorul de avântare urcă
întins, urmat de piciorul de bătaie, care întârzie liber in jos. După depășirea ștachetei, piciorul de avântare coboară
rapid, iar trunchiul se apleacă înainte și se răsucește ușor spre piciorul de bătaie, fapt ce favorizează depărtarea
bazinului de ștachetă...................................................................................................................................................................

 Aterizarea este faza care începe din momentul în care piciorul de avântare ia contact cu solul, prin flexie
controlată a gleznei, genunchiului și șoldului. Aceste articulații preiau greutatea și amortizează șocul produs de
coborârea corpului.

 Elanul constă într-o alergare accelerată, în unghi de 35°- 45°, oblic față de planul ștachetei.
 ETAPA CONȚINUT ex. pentru zbor, aterizare și elan
Etapa învățării altor faze, în ordinea • balansarea membrelor inferioare în plan anterior;
• stând cu sprijin lateral, pendularea piciorului opus celui
importanței de bătaie;
• din stând lateral față de ștachetă, pășire peste ștachetă
joasă;
• din stând lateral față de ștachetă, desprindere și pășire
peste ștachetă joasă;
• din stând pe o ladă de gimnastică, desprindere și
forfecare peste ștachetă;
• din stând cu piciorul de avântare în față, pas cu piciorul
de bătaie, desprindere și pășire peste ștachetă din ce în
ce mai înaltă cu aterizare amortizată;
• din mers, apoi din alergare ușoară, forfecare peste
ștachetă din ce în ce mai înaltă;
• săritură în înălțime cu pășire, cu 3-5 pași de alergare. Se
va insista asupra avântării piciorului de atac;
• sărituri cu pășire, elan de 7 pași, cu ridicare progresivă a
ștachetei, sub formă de întrecere.
 ETAPA
Etapa însușirii săriturii integrale
Etapa verificării tehnicii însușite și a nivelului de
performanță
Etapa de perfecționare a tehnicii
CONȚINUT
• sărituri în înălțime cu pășire, cu 5-7-9 pași de alergare cu
accent pe:
• rectiliniaritatea și ritmicitatea elanului;
• etalonarea elanului;
• blocarea eficientă;
• avântarea amplă a piciorului de atac;
• aplecarea trunchiului spre ștachetă și răsucirea
acestuia spre piciorul de bătaie;
• impulsia scurtă și rapidă.
Sărituri cu elan mediu și mare, cu accent pe tehnica de execuție
a săriturii;
Execuții cu elan complet, sub formă de concurs;
• Executii cu elan complet în condiții de concurs;
• Execuții ale unor faze ale săriturii pentru perfecționare tehnici.
Ex. Sărituri în înălțime cu pășire, cu elan de 3 pași de alergare la
înălțime care să solicite bătaia-desprinderea;
Sărituri de pe loc, de pe ladă peste ștachetă prin forfecare;
Sărituri cu elan de 3-5 pași de alergare, bătaie pe obstacol și
forfecare peste ștachetă.
Sărituri cu așezarea ștachetei în plan oblic cu partea înaltă pe
stâlpul depărtat locului de bătaie. Exercițiul este folosit pentru a
determina sportivul să execute o mișcare de atac cât mai înaltă.
Se realizează în paralel cu dezvoltarea calităților motrice specifice
 REGULAMENT
• Concurentul trebuie să se desprindă de pe un singur
picior.
• Ordinea de concurs va fi trasă la sorţi, înainte de
începerea probei, arbitrii anunţă înălţimea la care
începe concursul şi înălţimile succesive.
• Un concurent va putea începe să sară la orice
înălţime deasupra celei minime şi va putea sări, după
voie, la orice înălţime care va urma.
• După trei ratări succesive, concurentul va fi eliminat
chiar şi atunci când aceste ratări s-au produs la
înălţimi diferite.
• Un concurent ratează încercarea dacă:
 după săritură ştacheta nu rămâne pe suporţi;
 atinge solul, inclusiv spaţiul de aterizare, dincolo de
planul stâlpilor, fie între, fie în afara acestora, cu orice
parte a corpului, fără ca mai întâi să fi trecut peste
ştachetă.
• Fiecărui concurent îi va fi acreditată cea mai bună
dintre toate săriturile, inclusiv săriturile efectuate
pentru departajarea unei egalităţi pentru locul întâi.
 Terenuri, instalaţii, materiale şi echipament
• Sector pentru sărituri cu pistă pentru elan, zonă de aterizare, stâlpi pentru susţinerea ştachetei;

• Echipamentul săritorului: pantof cu cuie special (cu talpă îngroşată şi cu cuie în toc), chilot (şort), maiou.
Grosimea tălpii va fi de 13 mm maxim şi cea a tocului de 19 mm.

• Stâlpii trebuie să fie rigizi. Suporturile ştachetei trebuie să fie plate şi dreptunghiulare, cu o lăţime de 40 mm şi
o lungime de 60 mm. Ele trebuie să fie fixate solid de stâlpi şi vor fi îndreptate fiecare către stâlpul opus, iar
extremitatea ştachetei va sta pe suporturi astfel, încât dacă un concurent atinge ştacheta, ea să cadă cu
uşurinţă, fie înainte, fie înapoi.

• Ştacheta va fi confecţionată din lemn, metal sau alt material potrivit. Ea va avea o secţiune circulară.
Lungimea ştachetei va fi cuprinsă între 3,95 m şi 4,02 m. Greutatea maximă a ştachetei va fi de 2 kg. Capetele
ştachetei, care se aşează pe suporţi, trebuie să fie plate. Zona de aterizare nu trebuie să măsoare mai puţin de
5 m în lungime şi 3 m lăţime.
 PRECIZĂRI!

Așa cum marea majoritate a probelor atletice a cunoscut o permanentă perfecționare, adaptare la materiale noi,
tehnici noi și săritura în înălțime a parcurs mai multe etape, precum de la cea de pășire peste ștachetă la cea de rostogolire
ventrală, apoi la cea de răsturnare dorsală...........................................................................................................................................
Procedeul actual utilizat de toți săritorii în competiții este cel cu răsturnare dorsală. Celelalte procedee sunt
folosite ca mijloace de consolidare a bătăii pregătitoare a zborului pe traiectorie ascendentă înaltă, a forței membrelor
inferioare, a coordonării generale a corpului, a coordonării segmentare, cât și ca mijloace auxiliare de pregătire sportivă, de
deconectare și refacere activă (în urma solicitării aceluiași picior de bătaie), iar la momentul acesta săritura în înălțime cu
pășire face parte din probele atletice ce se predau în școală......................................................................................................