CURSUL 4

SISTEMATIZAREA ÎNVĂŢĂRII
TEHNICII SCHIULUI

Componentele tehnicii
Clasificarea tehnicii şi metodicii schiului alpin
Modalitatea de transport a echipamentului
Prinderea și desfacerea clăparilor
Pregătirea organismului pentru efort
Exerciții de acomodare
Căderea și ridicarea din cădere
 CE ESTE SCHIUL?

SCHIUL - reprezintă un mijloc de transport, care folosește schiurile, pentru a

aluneca pe zăpadă.
Scopurile pot fi diferite:

1. Modalitate de
transport

2. Activitate recreativă 3. Activitate sportivă

(Loisir) competițională
SISTEMATIZAREA TEHNICII ÎNVĂŢĂRII SCHIULUI

SISTEMATIZAREA TEHNICII în schiul alpin, reprezintă modalitatea de

abordare în procesul de învăţare, a unui algoritm optim, în ceea ce priveşte
însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice specifice elementelor şi
procedeelor tehnice din schiul alpin.

Acest algoritm de învăţare, trebuie să plece de la învăţarea elementelor simple

(tipurile de mersuri, întoarceri, urcări, etc), către cele complexe (coborâri,
ocoliri, cristianii și şerpuiri).

TEHNICA SCHIULUI este un “ansamblu de deprinderi motrice, cu un

conţinut specific, care permite deplasarea pe terenuri acoperite cu zăpadă, în
diferite scopuri: formativ, utilitar şi recreativ” (Cârstocea V., Stroe S., Pelin F.,
Kacso L., 2001).
 COMPONENTELE TEHNICII

Se referă la totalitatea elementelor şi procedeelor tehnice, dar şi a acţiunilor

motrice desfăşurate în timpul alunecării.

ELEMENTUL TEHNIC - „structură motrică fundamentală care stă la baza

practicării unei ramuri sportive. Elementul tehnic fiind noţiune abstractă”
(Dragnea A., 2002).

PROCEDEUL TEHNIC - o „structură motrică concretă sau modul

particular de efectuare a elementului tehnic. Ele sunt procedee concrete,
concepute în vederea efectuării cu eficienţă maximă a acţiunilor
caracteristice sporturilor respective” (Dragnea A., 2002).

MECANISMUL DE BAZĂ AL UNUI PROCEDEU TEHNIC trebuie

înţeles ca un sistem de factori (spaţiali, temporali, dinamici şi energetici),
aflaţi în strânsă corelaţie, care determină o eficienţă crescută a execuţiei
finale, ale procedeului tehnic.
 CLASIFICAREA TEHNICII ŞI METODICII SCHIULUI ALPIN
1. MERSUL PE TEREN PLAT
A. MERSURI ALTERNATIVE
Mers alternativ cu doi paşi
Mers alternativ cu patru paşi
B. MERSURI SIMULTANE
Alunecare cu împingere simultană
Mers cu un pas şi împingere simultană
Mers cu doi paşi şi împingere simultană
2. MERSUL LA URCAREA PANTEI
Urcare în trepte
Urcare oblică
Urcare cu pas bătut
Urcare în foarfecă
Urcare în jumătate foarfecă
3. SCHIMBAREA DIRECŢIEI DE
PE LOC - ÎNTOARCERILE
Întoarcerea prin paşi adăugaţi în jurul
vârfurilor sau cozilor
Întoarcerea în evantai
Întoarcerea vârf peste vârf
Întoarcerea coadă peste coadă
Întoarcerea prin săritură
4. COBORÂRILE
Coborâre directă
Coborâre oblică
5. TRECEREA PESTE
DENIVELĂRI
Trecerile prin adaptarea poziţiei
corpului
Trecerea prin absorbţie
Trecerea prin escamotare
6. FRÂNARE
Frânare în plug
Frânare prin jumătate plug

7. SCHIMBAREA DIRECŢIEI DIN ALUNECARE

OCOLIRI DECLANŞATE PRIN PĂŞIRE
Ocoliri prin pași succesivi spre deal
Ocoliri prin pași succesivi spre vale

OCOLIRI DECLANŞATE PRIN FRÂNARE DIRIJATĂ

Ocoliri prin frânare în plug
Ocoliri prin frânare în jumătate plug
8. OCOLIRI DECLANŞATE PRIN ROTAŢIE
Ocolire prin pivotare
Cristiania spre vale pe movilă
Cristiania spre vale cu desprindere
Cristiania spre vale cu depărtare
Cristiania spre vale prin rotaţie
Cristiania spre vale cu amortizare pe movilă
Cristiania spre vale cu păşire
Cristiania spre vale contraderapaj
Cristiania cu deschidere simultană

9. OCOLIRI DECLANŞATE PRIN TRANSLAŢIE - ŞERPUIRILE

Şerpuire rotunjită
Şerpuire frânată
Şerpuire accelerată
Şerpuire cu amortizare
 PREZENTAREA TEMELOR LECŢIEI

1.Cunoaşterea modalităţii de transport a

echipamentului în timpul deplasării

2.Învăţarea mecanismului de prindere şi desfacere a

clăparilor

3.Acomodarea cu echipamentul şi pregătirea

organismului pentru efort
 SUCCESIUNEA ABORDĂRII TEHNICII SCHIULUI ALPIN
T.1. Cunoaşterea modalităţii de transport a
echipamentului în timpul deplasării
Descriere tehnică
Schiurile se vor aşeza talpă în talpă, cu
vârfurile orientate înainte, spre zona în care ne
deplasăm.
Schiurile se vor aşeza pe un umăr, legătura
din faţă a schiului, fiind în spatele
omoplatului, iar braţul se aşează peste prima
jumătate a schiului, pentru susţinere.
Mâna rămasă liberă, trebuie să ţină beţele de
la jumătate, urmând ca rozeta să fie orientată
spre pământ.
Pentru a fi mai uşor transportul, mâna care le
susţine poate influenţa o forţă ca acestea să
ajungă cu vârfurile spre zăpadă, iar cozile
schiurilor, să fie mai sus poziţionate.
T2. ÎNVĂŢAREA MECANISMULUI DE PRINDERE ŞI DESFACERE A CLĂPARILOR

Descriere tehnică
Înainte de introducerea bocancului pe
schi, se curăţa talpa de zăpadă cu ajutorul
băţului de schi, apoi vârful clăparului va fi
aşezat sub dispozitivul legături din faţa,
urmând direcţionarea călcâiului în legătura
din spate.
Fixarea călcâiului se face printr-o apăsare
energică pe călcâi, în cazul schiurilor cu
sistem de declanşare automată.
 ÎNVĂŢAREA MODALITĂŢII
DE PRINDERE CORECTĂ A BEŢELOR

Descrierea tehnică
La capătul beţelor acestea prezintă o
curea (ajustabilă), circulară, prin care
trebuie introdus pumnul apoi se prinde
mânerul băţului, astfel încât cureaua să
treacă prin palmă.
Cu o astfel de priză pe mâner, se evită
pierderea băţului în timpul alunecării.
La partea inferioară este prevăzut cu o
rozetă, care nu permite afundarea în
zăpadă a băţului.

Link - https://www.youtube.com/watch?v=JUjCNUrVElA
 ACOMODAREA CU ECHIPAMENTUL ŞI PREGĂTIREA ORGANISMULUI
PENTRU EFORT

EXERCIŢII EXECUTATE ÎN CLĂPARI

Diferite tipuri de mersuri:

 mers prin zăpadă, cu faţa, cu spatele, pe distanţe scurte;
 mers cu ridicarea alternativă a picioarelor, pentru obişnuirea cu greutatea
clăparului;
mers cu ridicarea piciorulul și menținere la fiecare pas;
mers fandat, atât cu un picior, cât şi cu celălalt;
balansul piciorului în lateral, cu sprijin pe umărul colegului, sau pe bețele de
schi.
Diferite tipuri de sărituri:
 sărituri cu desprindere pe verticală;
 sărituri cu desprindere pe verticală şi amortizare la aterizare, sărituri laterale
în zăpadă mare, etc.
Diverse ştafete şi parcursuri aplicative!
 PREGĂTIREA ORGANISMULUI PENTRU EFORT

Pregătirea organismului pentru efortul

specific lecţiei, nu trebuie să lipsească şi
trebuie să conţină, atât o pregătirea fizică
generală (PFG), cât şi o pregătire fizică
specifică (PFS).

Structuri de exerciţii pentru influenţarea

selectivă a aparatului locomotor.
Rotări de braţe înainte, înapoi, răsuciri ale
trunchiului stânga – dreapta, extensii şi
aplecări, fandări şi răsuciri laterale la nivelul
membrelor inferioare, balansări ale
picioarelor etc.
2. Stretching static şi dinamic la nivelul
membrelor superioare şi inferioare.
 PRESIUNE
ȘOLD - GENUNCHI - GLEZNĂ

ÎNCEPĂTORII IN CAZUL IN CARE SE FLEXEAZĂ DOAR

NU FLEXEAZĂ ŞI ARTICULAŢIA GENUNCHII FĂRĂ GLEZNĂ GREUTATEA
GLEZNEI SE DUCE SPRE COZI ȘI NU ÎN FAȚĂ, UNDE
TREBUIE SĂ FIE
 ACOMODAREA CU ECHIPAMENTUL

EXERCIȚII PENTRU ACOMODARE DE REȚINUT!!!!!

Ridicări alternative ale schiului de pe zăpadă, cu sprijin pe bețe.
Ridicări alternative ale schiului de pe zăpadă, cu menținere 2-3 secunde și
sprijin pe bețe.
Ridicări alternative ale cozilor schiurilor de pe zăpadă, cu sprijin în bețe.
Ridicări alternative ale primei jumătăți a schiurilor de pe zăpadă, cu
sprijin pe bețe.
Pas fandat alunecat, cu sprijin pe bețe.
Balans pe verticală (flexii și extensii la nivelul membrelor inferioare).
 Balans antero-posterior (faţă-spate), cu sprijin în beţe, şi transferarea greutăţii
din faţă în spate.
 Ridicarea alternativă a schiurilor, cu așezarea schiului pe coadă, și revenire
în poziția inițială.
 Ducerea piciorului spre înapoi, cu sprijin pe vârful schiului și pe bețe.
 Exercitarea unei presiuni pe tibii, cu ducerea trunchiului spre înainte, într-o
extensie, cu brațele depărtate lateral, și revenire la poziția inițială.
 Joc de muchi din stând.
 Sărituri cu desprindere pe verticală şi amortizare la revenire.
 Sărituri succesive, cu desprinderea cozilor de pe zăpadă şi aterizare cu
amortizare, adică flexia genunchilor.
 CĂDEREA ŞI RIDICAREA DIN CĂDERE

Pentru a prevenii accidentele ar trebui să se ţină cont de următoarele

modalităţi de aterizare în timpul căderii:

orice cădere ar trebui să se realizeze spre înapoi, cu corpul cât mai

relaxat şi întins, pe lateral;
trebuie să evităm aterizarea cu sprijin pe mână, pe braţ, în cot, direct
pe genunchi, deoarece acestea vor produce microtraumatisme, sau
posibile rupturi la nivel osos (radius şi ulna, carpiene şi metacarpiene);
în cazul în care se pierde controlul schiurilor, şi există posibilitatea
ieşirii din pârtia amenajată, individul trebuie să se ghemuiască cât mai
repede, şi să se arunce pe partea laterală, pe şod, cu picioarele cât mai
grupate, cu schiurile poziţionate pe canturi, perpendicular, pe suprafaţa
de alunecare, pentru a putea oprii căderea într-o prăpastie, etc.
Există TREI PROCEDEE prin care un schior căzut se poate ridica, şi
anume:
Ridicare cu ajutorul ambelor beţe;
Ridicare cu ajutorul unui alt schior;
Ridicare cu ajutorul beţelor poziţionate în vale.
1.Ridicarea din cădere cu sprijin pe ambele beţe, poziţionate de o parte şi
de alta a corpului

MECANISMUL DE BAZĂ - Indiferent de zona unde s-a realizat căderea,

(pârtie cu suprafaţă plată sau înclinată), schiorul va executa următoarea
succesiune metodică:
 poziţionarea trunchiului în deal, indiferent de cum a căzut, (cu corpul în deal
sau în vale);
 poziţionarea schiurilor paralele, ușor depărtate şi perpendiculare pe pantă;
 poziţionarea schiurilor pe muchiile din deal în cazul în care pârtia este
acoperită cu gheaţă, pentru a evita alunecarea;
 poziţia corpului cât mai grupată înainte de încercarea de a se ridica;
 poziţionarea beţelor corespunzătoare braţelor, spre înapoi, oblic, spre
coada schiurilor şi înfipte bine în zăpadă;
 palmele sunt poziţionate pe capul băţului pentru un sprijin mai bun.
 2. RIDICARE CU AJUTORUL BEŢELOR POZIȚIONATE ÎN DEAL

MECANISMUL DE BAZĂ
Se realizează mecanismul explicat anterior!!
Persoana căzută, trebuie să respecte succesiunea
metodică de la descrierea anterioară!
Trebuie să se efectueze următoarele mișcări:
se poziționează ambele bețele în zăpadă, unul
lângă celălalt (în deal), puțin înapoia șezutului
căzut;
mâna stângă, se așează peste rozete, și ia
contact cu zăpada, pe decubitul lateral al palmei;
mâna dreaptă este așezată peste capătul
mânerelor, pentru o priză mai bună;
se realizează o impulsie la nivelul picioarelor,
alături de o forță generată, de cele două prize ale
palmelor (mâna stângă – dreaptă), pe lungimea
bățului.
Asfel, persoana căzută se poate ridica singură,
fără ajutor.
 3. RIDICARE CU AJUTORUL UNUI ALT SCHIOR

MECANISMUL TEHNIC

Poziţionarea corpului şi schiurilor în raport cu panta.

Schiorul care ajută la ridicarea unei persoane pe o pârtie de schi, se
poziţionează în josul individului, cu schiurile paralele şi perpendiculare, pentru
a bloca cu schiul din deal, schiurile persoanei căzute, care sunt şi ele poziţionate
perpendicular şi paralel.
Punctul de sprijin pentru cel care ajută rămâne piciorul din vale.
Astfel, cel care ajută întinde mâna dreaptă, urmând ca cel căzut, să întindă
mâna stângă pentru a se putea echilibra.
La un semnal propus de comun acord, cel căzut împinge în picioare iar
celălalt, ridică şi echilibrează persoana căzută.
Ridicare cu ajutorul beţelor ţinute de mâner şi de partea lor inferioară.
Acest procedeu de ridicare, este identic cu ridicarea cu ajutorul beţelor ţinute
în fiecare mână, diferenţa constând în faptul că schiorul se va sprijinii pe
ambele beţe de schi după cum se poate observa în figura de mai jos.
 TITLU INFORMATIV - SPM
SCHIUL ALPIN este considerat un sport complex, care necesită din
partea sportivilor un sistem cardiovascular, neuromuscular și senzorio - motor,
cât și o condiție fizică foarte bună (Kahn și colab., 1996; Müller și Schwameder,
2003; Malliou și colab., 2004; Krautgasser et al., 2009).
Tomas Fanara - Baza de poziționare_echilibru_direcția de alunecare - Forțe
aplicate conducere / împingere / direcție / apăsare / cantare / angulație /
anticipare.

SCHIUL ALPIN necesită: condițiție fizică, forță musculară și abilitățile de

echilibru, datorate acestor mișcări sau tehnici specifice (Ferguson, 2010), dar și
coordonarea și performanță senzorio – motorie, care sunt, de asemenea, foarte importante
pe lângă componentele de rezistență și forță (Wölfel și colab., 2003; Bambach și colab.,
2008).
 TITLU - INFORMATIV – SPM
SCHIUL ALPIN este o activitate caracterizată printr-o combinație (mix), de
activitate musculară dinamică și statică (Müller și Schwameder, 2003; Tesch,
1995; Kröll și colab., 2010).
ACESTĂ ACTIVITATEA se desfășoară - într-un context provocator, cu un
mediu variabil, care necesită un control postural optim.
Mulți factori, cum ar fi: structura pistei, zăpada, condițiile, vremea,
schimbarea vitezei în timpul alunecării, afectează controlul postural, și
individul, care trebuie să se adapteze rapid la această situație, pentru a oferi
control postural.

SCHIUL ALPIN, este un sport care necesită o postura fină și un control

pentru a menține echilibrul în condiții dificile (Schaff și Hauser, 1989).

TEHNICA MODERNĂ DE SCHI (CARVING), trebuie să aibă un nivel

ridicat de echilibru datorită schiurilor mai scurte, folosite de schiori și a
unghiurilor largi de înclinație ale corpului, spre interior în timpul rotației
(Raschner și colab., 2001).
 TITLU INFORMATIV - SPM

Un schior își poate finaliza coborârea, fără să cadă, atâta timp cât
poate echilibra suma tuturor forțelor care acționează asupra centrului de
greutate în timp ce alunecă (Le Master, 2010). În caz contrar, schiorul care nu
este în echilibru, poate genera o situație în care va cădea, și care, va crește
riscul de accidentare.