Gestiunea financiară a

firmei
Conf. univ. dr. Marius DINCĂ
 Structura cursului
 1. Obiective
 2. Conţinut:
 Gestiunea financiară a ciclului de exploatare
 Gestiunea financiară a stocurilor,
 Gestiunea financiară a creanţelor,
 Gestiunea trezoreriei (inclusiv Cash Flow-urile),
 Eficienţa utilizării AC,
 Determinarea INAC,
 Analiza situației financiare a firmei
 Gestiunea financiară a firmei
 Bibliografie:
 1. Finanţe şi gestiune financiară, Ed. Universităţii
Transilvania, 2010
 2. Gestiunea financiară a firmei, Ed. Universităţii
Transilvania, 2011
 3. Finanţe, Ion Stancu, Ed. Economică, Bucureşti, 2006
 4. Fundamentals of Corporate Finance, Ross,
Westerfield, Jordan, McGraw-Hill/Irwin, 2013
 5. Corporate Finance: A Focused Approach, 4-th Ed.,
Ehrhardt, M., Brigham, E. South-Western Cengage
Learning, 2011
 Cerinţe
 Studierea bibliografiei, întocmirea şi susţinerea
proiectului, participarea activă la seminarii și cursuri
 Nota finală:
 60% nota de la examen (90%);
 30% proiectul (minim 12 pagini TNR 12 la 1 ½ rd.),
susţinut într-una din ultimele 2 întâlniri (0%)
 10% prezenţa şi activitatea la seminarii
 Gestiunea financiară pe termen scurt, denumită şi
gestiunea financiară a capitalului de lucru, se referă la
gestiunea ciclului de exploatare/a ciclului complet al
AC, respectiv
 a stocurilor, creanțelor, disponibilităților bănești şi
 a pasivelor circulante necesare pentru desfăşurarea în
bune condiţii a activităţii de bază a firmei, constituind o
parte importantă a gestiunii financiare a firmei.
 Ciclul investițional al activelor imobilizate de
producție și vânzări (propriu-zis)
 - caracteristici financiare:
 - durata:
 - indicatori:
 - capitaluri necesare pentru finanțare:
 Ciclul investițional al activelor circulante

 - caracteristici financiare:
 - durata:
 - indicatori:
 - influența asupra situației financiare
 - capitaluri necesare pentru finanțare
 Rentabilitatea firmei provine atât din utilizarea
corespunzătoare a activelor imobilizate (prin noi
investiții în AIP sau prin mentenanța
corespunzătoare a AI existente se obțin creşterea
eficienţei şi a productivităţii muncii care
determină creşterea veniturilor și/sau reducerea
cheltuielilor),
 dar şi dintr-o administrare corespunzătoare a

capitalului circulant.
  Pentru o firmă de producție, deciziile referitoare la
GFTS se regăsesc în următoarele aspecte:
Acțiunea Decizia aferentă
1. Achiziția materiilor prime Cât de multă materie primă se
cumpără într-o comandă
2. Plata datoriilor Firma se împrumută (folosește linia de
credit) sau își folosește disponibilul
din cont
3. Producția propriu-zisă Alegerea tehnologiei de fabricație
4. Vânzarea produselor Acordarea creditului comercial unui
anume client; acordarea
discounturilor pentru utilizarea mai
buna a capacitatii de productie
5. Încasarea creanțelor Modul de încasare
6. Alte aspecte legate de GFTS:
Importanţa gestiunii ciclului de exploatare poate fi
desprinsă din următoarele caracteristici ale acestuia:

 ponderea ridicată a AC și a PC în totalul K gestionate de

întreprindere;
 ca urmare a repetabilităţii şi a caracterului lor de
continuitate, operaţiile de exploatare au consecinţe
imediate asupra SitFinanc şi a rtb. firmelor;
 dublul caracter al PC, de sursă de finanţare şi respectiv
de datorii exigibile pe termen scurt impune o gestionare
atentă a acestora datorită impactului asupra CF-lor (prin
exigibilitatea părţii principale şi prin costul utilizării
surselor, respectiv dobânzile).
 Gestiunea financiară a capitalului circulant îşi
propune următoarele obiective:

 determinarea INV necesare a firmei în ST, în CR şi DB;

 stabilirea structurii capitalului ce va fi utilizat pentru

finanţarea AC, respectiv a ponderii Kinv, a dat. crt. de
exploatare şi a cr. bancare pe TS;

 precizarea surselor şi a structurii dat. crt. pe care firma le

utilizează în acest proces;

 calcularea INAC, care reprezintă necesarul net de finanţare a

activității curente.
 Gestiunea financiară a ciclului de
exploatare
 Gestiunea financiară pe termen scurt vizează ciclul de
exploatare şi componentele acestuia, activele şi pasivele
circulante, cunoscute şi sub numele de capital circulant.

 Ciclul de exploatare este reprezentat de timpul în care o

firmă îşi poate recupera (prin încasarea contravalorii
produselor vândute, a serviciilor prestate şi a lucrărilor
executate) investiţia iniţială în stocuri şi creanţe faţă de
clienţi.
 Interpretarea financiară a activelor și
pasivelor în contextul GFTS
 Plecăm de la egalitatea bilanțieră:
 AC + AI = Kpr + DTML + DC; INAC = AC – DC

 INAC + AI = Kpr + DTML

 INAC = AC – DC = (DB + alte AC – DC)

 (DB + alte AC – DC) + AI = Kpr + DTML

 DB = Kpr + DTML + DC – AI – alte AC

De aici rezultă activitățile care sporesc DB și
respectiv consumă DB

 - creșterea finanțării (creșterea netă a Kpr,

DTML, DC) sporește DB
 Cum se obține creșterea netă a Kpr

 - creșterea activelor (cum se numește în

abordarea financiară?) reduce DB
Ciclul de exploatare
 Ciclul de exploatare al unei firme constă de
obicei din trei activităţi principale:

◦ 1. procurarea resurselor,

◦ 2. prelucrarea resurselor şi realizarea lucrărilor,

produselor/serviciilor şi

◦ 3. valorificarea/ vânzarea produselor.

 În sectorul industrial achiziţia resurselor şi plata
contravalorii acestora se înregistrează de obicei înainte
de realizarea încasărilor din valorificarea
produselor/serviciilor la clienţii firmei.

 La aceasta se adaugă nesiguranţa care provine din

imposibilitatea previzionării cu exactitate a vânzărilor
viitoare, care generează încasările menţionate.

 O soluţie pentru echilibrarea financiară a acestor firme

ar fi, acolo unde este posibil, încasarea unor avansuri
de la clienţi, în contul comenzilor ce vor fi onorate în
perioada următoare faţă de aceşti clienţi.
 Pentru a funcţiona normal şi în condiţii de echilibru
financiar, firmele din domeniul industrial trebuie să-şi
păstreze un anumit sold de DB, pentru a putea face faţă
decalajului dintre momentul plăţii obl. şi momentul
încasării CR.

 În plus, întreprinderea trebuie să investească în ST de

mp şi produse finite pentru a-şi putea onora comenzile
şi ctr. faţă de CL. şi să acorde un anumit credit
comercial pentru a-şi menţine şi dezvolta clientela
actuală.
 În figura 1 este reprezentat ciclul de
exploatare al unei întreprinderi industriale, a
cărui durată poate fi apreciată atât din
perspectiva AC, dar şi a PC
Ciclul de exploatare
Încasarea
Plata Vânzarea produselor
resurselor produselor
pe credit

Durata de Durata de
conversie a conversie a
stocurilor creanţelor

Durata de folosire Ciclul de

a datoriilor conversie a
comerciale lichidităţilor

Ciclul de exploatare

   observă că ciclul de exploatare este dat de suma dintre durata
Se
de conversie a stocurilor şi durata de conversie a creanţelor:

 Ciclul de exploatare = Durata de conversie a stocurilor + Durata

de conversie de a creanţelor

 Durata de conversie a stocurilor este dată de perioada necesară

pentru a achiziţiona materiile prime, a le prelucra, a obţine şi livra
produsele, fiind definită după cum urmează:

 De ce se folosește stocul mediu la numărător?

 De ce apare costul bunurilor vândute la numitor?

  asemenea, durata de conversie a stocurilor mai poate fi
De
determinată utilizând cifra de afaceri:

 Durata de conversie a creanţelor sau durata medie de încasare a

creanţelor reprezintă intervalul de timp necesar pentru a încasa
veniturile din vânzarea mărfurilor livrate. Ea se determină astfel:

 De ce se folosesc vânzările pe credit la numitor?

 De asemenea, durata de conversie a creanțelor mai poate fi

determinată și astfel:

  
 Durata
  de folosire a datoriilor comerciale este perioada
de timp dintre momentul achiziţiei diferitelor resurse
utilizate în procesul de producţie (materii prime, forţă
de muncă, impozite, contribuţii) şi momentul plăţii
efective a obligaţiilor asumate astfel. Ea se calculează
după formula:

 Același indicator mai poate avea și următorul mod de

calcul:
  Ciclul de conversie a lichidităţilor reprezintă intervalul net de timp
dintre încasarea veniturilor din vânzarea produselor şi plăţile
realizate în contul achiziţiilor diverse de resurse.

 
 Ciclul de conversie a lichidităţilor = Ciclul de exploatare –
Durata de folosire a datoriilor comerciale.
 

 Ciclul de conversie a lichidităţilor arată intervalul de timp

pentru care sunt necesare surse de finanţare non-spontane (cu
remunerare explicită a AC) în vederea asigurării unei desfăşurări
normale a proceselor de producţie şi desfacere.

 Sursele spontane de finanţare se referă îndeosebi la creditul
comercial furnizori, care se află într-o legătură directă cu
volumul achiziţiilor de resurse (scade atunci când achiziţiile
scad şi creşte atunci când cumpărările sporesc).

 Sursele nespontane de finanţare (mai ales creditele bancare

pe termen scurt) nu evoluează în relaţie directă faţă de
volumul de resurse achiziţionate.
 BILANŢ
2007 2008
Active imobilizate 2.300.000 2.450.000
Active circulante: 1.850.000 2.000.000
- Stocuri 500.000 600.000
- Creanțe 1.300.000 1.350.000
- Disponibilități bănești 50.000 50.000
Capital social 1.400.000 1.400.00
Rezerve, prime de emisiune și profit 350.000 452.500
nedistribuit
Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 500.000 400.000
Credite bancare pentru investiții 1.000.000 1.100.000
Datorii curente de exploatare: 900.000 1.097.500
- Salarii 180.000 200.000
- Furnizori 650.000 800.000
- Impozite și taxe 70.000 97.500
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
Venituri din exploatare 8.600.000 9.300.000
- Cifra de afaceri 8.000.000 8.800.000
- Venituri din vânzarea unui activ 200.000 150.000
Cheltuieli de exploatare: 7.350.000 7.930.000
 Ca şi în cazul investiţiilor propriu-zise, concretizate în active
imobilizate de producţie sau comercializare, obiectivul principal al
gestiunii ciclului de exploatare îl reprezintă alocarea cât mai eficientă
a capitalului circulant în stocuri şi creanţe, în condiţiile diminuării
riscurilor aferente utilizării unor surse atrase sau împrumutate pe
termen scurt, cu exigibilitate apropiată.

Mărimea investiţiei unei firme în AC depinde de mai mulţi factori,

dintre care cei mai relevanţi sunt:
 sectorul de activitate şi tipul de produse;
 durata ciclului de exploatare;
 nivelul de risc aferent sectorului de activitate.
 Sectorul de activitate şi tipul de produse influenţează într-o
bună măsură nivelul investiţiei specifice în AC.

 Se apreciază, în general, că firmele din sectoarele comerţului

şi al serviciilor au cicluri de exploatare mai scurte, comparativ
cu firmele din domeniul industrial şi extractiv.
 Cu cât durata ciclului de expl. este mai mare, cu atât investiţia
necesară pentru procurarea AC este mai mare, iar riscurile şi
costurile asociate sunt mai mari în cazurilor ciclurilor lungi de
exploatare.

 Optimizarea gestiunii ciclului de exploatare presupune realizarea

în condiţii de eficienţă şi calitate a obiectului de activitate al
firmei (producţia şi comercializarea de b,s) prin:

◦ raţionalizarea INAC şi
◦ prin reducerea costului de procurare a surselor financiare aferente.

 Reducerea riscurilor de expl. vizează nu numai
riscurile specifice finanţării pe TS, ci şi riscurile
aferente AC, reprezentate îndeosebi de
 rupturile de stoc,
 de organizarea defectuoasă a ciclului de fabricaţie
şi recuperarea greoaie a CR faţă de CL.
 Dualitatea AC-PC, caracteristică ciclului de expl. se reflectă şi în
cele două domenii complementare ale gestiunii financiare pe TS,
respectiv:

 determinarea necesarului de AC (de ST, CR şi lichidităţi) implicat

de desfăşurarea normală a activităţii curente a firmei şi

 determinarea modalităţii de finanţare a AC circulante, respectiv

apelul la FR, la datoriile de exploatare şi la creditele bancare pe
TS.
 Politici de gestiune a activelor circulante
 AC sunt reprezentate de investițiile pe care le face firma în ST, CR
și DB pentru a-și putea desfășura în bune condiții activitatea
curentă de producție și comercializare.

 AC se individualizează prin următoarele trăsături:

 sunt capitaluri băneşti a căror necesitate este impusă de
asigurarea continuităţii activității productive, al căror nivel este
influenţat de parametrii proceselor de aprovizionare, producţie şi
desfacere;
 AC nu dispar după momentul efectuării cheltuielilor, ci se
transpun dintr-o formă materială în alta şi rămân în permanenţă
în circuit, la un anumit nivel, fie ca ST, fie ca şi CR sau DB
 AC au un circuit economic, marcat de aprovizionarea cu
resurse materiale şi respectiv de livrarea produselor finite
către CL şi un circuit financiar, marcat de plăţile din ct. Crt. în
contul resurselor achiziţionate şi respectiv de încasarea
contravalorii produselor livrate către clienţi;

 reprezintă o parte considerabilă a capitalurilor firmei,

investită pe termen scurt, în vederea realizării obiectului de
activitate al firmei.


 Spre deosebire de AI, durata plasamentului în AC este mai

scurtă, încadrându-se într-un singur ciclu economic.
 Efectuarea neîntreruptă a circuitelor, în concordanţă cu caracterul
continuu al proceselor productive, determină rotaţia AC, ca o
succesiune de activități economice necesare pentru obținerea CA
și a PR anuale.
 AC nu trec în totalitate şi în acelaşi moment din forma
bănească în forma productivă şi de aici în forma marfă, spre a
ajunge în totalitate şi în acelaşi moment din nou în forma de
DB.

 AC nu pot fi în totalitate într-o singură formă, la un moment

dat.

 În permanenţă se lansează comenzi în fabricaţie, se consumă

ST de valori materiale, dar se şi reconstituie ST, se finisează
produsele, se livrează beneficiarilor, concomitent cu
asigurarea ST de PF din depozite, pentru asigurarea
ritmicităţii livrărilor.
 Astfel, rotația AC constă dintr-un şir continuu de cicluri de expl.,
care se suprapun parţial pe un interval dat de timp, de regulă un
trimestru sau un an.


 Ca urmare a rotaţiei neîntrerupte, ansamblul AC utilizate se află

concomitent în toate formele sale funcţionale, determinate de
condiţiile şi amploarea proceselor de aprovizionare, producţie şi
desfacere.

 AC prezintă astfel o anumită structură, ce poate fi stabilită pe baza

soldurilor din A bilanţului firmei.
 De regulă se poate stabili o legătură directă între
nivelul CA şi nivelul AC aferente, iar în funcţie de
această relaţie se pot identifica trei politici de
gestiune a AC (vezi figura 2):
 o politică agresivă, care îşi propune obţinerea unei anumite CA cu
investiții în ST şi CR cât mai mici. În acest caz se poate obţine o
rtb. ridicată, însoţită însă de un risc sporit, care provine din
probabilitatea ridicată a apariţiei rupturilor de ST, a lipsei de DB şi
a eventualei insolvabilităţi;

 politica defensivă îşi propune realizarea aceluiaşi nivel al CA cu

ST şi DB ridicate. Cel mai adesea această politică are ca rezultat o
rtb. scăzută, datorită creşterii costurilor de achiziţie şi păstrare a
ST;

 politica echilibrată (intermediară) se concretizează într-o

armonizare a relaţiei dintre rtb. scontată şi riscul suportat.
Active Politica
circulante defensivă

Politica
intermediară

Politica
agresivă

Cifra de
afaceri
Cifra de afaceri
scontată
 Dacă ne referim la finanţarea AC şi aceasta poate fi realizată
printr-o politică agresivă, defensivă sau neutră.

 Politica agresivă se caracterizează prin utilizarea datoriilor

curente (dat. de expl. şi cred. bancare pe TS) pentru finanţarea
AC, datorită costului mai redus al acestor surse.

 Un dezavantaj este reprezentat de instituirea unei dependenţe

faţă de băncile finanţatoare, care pot impune uneori condiţii
foarte restrictive de creditare sau pot mări costul finanţării.

 Un alt dezavantaj îl constituie creșterea riscului operațional (de

exploatare) datorită scadenței apropiate a acestor surse de
finanțare
 Politica defensivă vizează folosirea surselor permanente
(a FR), care au un cost de oportunitate mai mare, dar
care reduc considerabil riscurile legate de reînnoirea
creditelor şi de creşterea nivelului dobânzilor.

 Politica neutră sau intermediară constă în

sincronizarea perfectă a scadenţelor AC şi PC. În acest
caz rtb. şi riscul ce însoţesc formarea AC şi PC au
niveluri considerate ca acceptabile, iar FR reprezintă o
marjă de siguranţă la care se apelează în situaţii de
urgenţă.
 GFTS are ca obiectiv finanțarea în bune condiții a activității
curente productive (a ST și a CR), utilizând sursele temporare de
finanţare de care dispune întreprinderea (credite de la furnizori,
salariați, stat, credite de trezorerie şi de scont, etc.), precum și
capitalurile investite pe termen mediu și lung de către acționari și
creditori.

 GFTS urmăreşte optimizarea gestiunii ST de mat. şi produse, a

creanţelor-CL, a DB în vederea creşterii gradului de rtb. şi a
lichidităţii lor, în condiţii de optimizare a riscurilor.
 Se urmăreşte, de asemenea o corelație optimă între CR. comercial
primit de către firmă și CR. acordat clienților firmei.
 O parte importantă a GFTS este gestiunea ciclului de expl.

 Rolul esenţial al gestiunii ciclului de expl. pentru GF a firmei

rezultă din trei considerente foarte importante:
 a) ponderea ridicată a ACE și PCE;

 b) gradul ridicat de repetabilitate a operațiunilor specifice

activităţii de exploatare;

 c) rolul determinant al datoriilor pe termen scurt în gestiunea

financiară a firmei.
Denumirea Atribuții legate de Managementul financiar Activele/Pasivele
managerului pe TS influențate
Trezorerier Încasări, plăți, concentrarea acestora. Disp. Bănești,
Investiții pe termen scurt; Împrumuturi pe plasamente financiare
termen scurt, relația cu băncile pe TS, credite pe TS
Managerul de Monitorizarea și controlul conturilor de Conturile de creanțe
credite comerciale creanțe; deciziile de creditare comercială
Managerul de Decizii de creditare comercială Conturile de creanțe
marketing
Managerul de Decizii despre achiziții și furnizori; poate Stocuri, conturi de
achiziții negocia termenele de plată a datoriilor datorii comerciale
Managerul de Stabilirea termenelor de producție și Stocuri, conturi de
producție necesarul de materiale datorii comerciale
Managerul de Decizii despre politicile de plată a datoriilor Datorii comerciale
datorii comerciale comerciale și dacă se adoptă discounturile
propuse
Controller Informații contabile despre cash flow-uri; Conturile de creanțe;
reconcilierea conturilor de datorii conturile de datorii
comerciale; încasarea creanțelor comerciale