Tema 4: Mijloacele circulante ale întreprinderii

1. Mijloacele circulante: esenţa economică şi clasificarea lor

2. Sursele de finanţare a mijloacelor circulante
3. Normarea mijloacelor circulante
4. Indicatorii utilizării eficiente a mijloacelor circulante

1. Mijloace circulante: esenţa economică şi clasificarea lor

Pentru asigurarea efectuării procesului de producţie pe lângă mijloacele fixe întreprinderea
are nevoie de mijloace circulante (MC).
Mijloacele circulante (MC) - mijloace băneşti necesare pentru crearea stocurilor de mărfuri
şi materiale şi asigură continuitatea procesului de activitate a intreprinderii.
Pentru a analiza mijloacele circulante şi pentru ale caracteriza din punct de vedere a
calităţilor acestora mijloace circulante se clasifică după anumite criterii.
I. Conform sferei pe care o deserveşte:
 Fonduri circulante de producţie;
 Fonduri ale circulaţiei.
Fondurile circulante de producţie - deservesc sfera producerii. Fondurile circulante de producţie
sunt obiectele de muncă care participă o singură dată în procesul de producţie, îşi transformă costul
integral în costul producţiei fabricate şi îşi schimbă radical forma iniţială natural substanțială
Fonduri ale circulaţiei - deservesc sferele circulaţiei. Fondurile circulaţiei - sunt fondurile
care deservesc sfera circulaţiei şi asigură întoarcerea valorii în întreprindere.
Sfera de producere - începe cu recepţionarea materii prime de către secţiile de producere
şi se finisează cu obţinerea produsului finit în secţiile de producere.
Sferele circulaţiei cuprinde:
1. cuprinde perioada necesară pentru formarea tuturor felurilor de stocuri şi se foloseşte
sub formă de bani pentru procurarea materiei prime, materialelor, tuturor felurilor
de energie etc.
2. începe cu recepţionarea produsului finit de către depozit şi se termină cu mijloacele
băneşti pe contul de decontare a producătorilor.
Referitor mijloacele circulante deserveşte 3 stadii în circuit economic și anume:
B - M - B¹
B < B¹
B - mijloace băneşti
M - mijloace de producere (marfă)
B¹ - producţia realizată (primirea banilor pe contul de decontare)
II. După componenţa (după tipuri şi elemente )
 Fondurile circulante care includ valoarea:
- Stocurile de producţie
a. Materia primă;
b. Materiale principale şi auxiliare;
c. Combustibil şi energie;
d. Ambalaj şi materiale de asamblare;
e. Piese de schimb (pentru reparaţii )
f. Inventar şi instrumente
- Producţia neterminată
- Cheltuieli avansate
  Fonduri ale circulaţiei care includ:
- Producţia finită la depozit
- Creanţele sau datorii debitoare
- Mijloace băneşti în calcule (sunt mijloace banești aflate în casa intreprinderii, mijloace
bănești aflate în conturile de decontare a firmei).
Stocurile de producţie sunt obiectele de muncă neintrate încă în procesul de producţie
şi aflate sub formă de rezerve în depozit.
Cheltuielile avansate sunt cheltuielile care pe viitor sau efectuat în prezent, dar care
se vor include în costul producţiei în perioadele următoare. Acestea pot fi:
1. cheltuielile pentru pregătirea şi însuşirea producţiei noi, tehnologiilor noi;
2. plata pentru arendă;
3. reparaţiile în perioadele intersezonieră etc.
Producţia neterminată – include producţia, în expresie bănească, al cărui proces de fabricare
sau de montaj nu a fost terminat, având o situaţie intermediară între materia primă şi
semifabricate sau între semifabricat şi produs finit şi care se află în curs de prelucrare.
Mijloace băneşti include:
- mijloace băneşti în casă;
- mijloace în decontări;
- mijloace băneşti în contul de decontare în bancă.
Mijloace băneşti sunt necesare pentru:
- achitarea cu furnizorii;
- remunerarea muncii;
- achitarea cu bugetul şi alte organizaţii;
- datorii de plată.
Creanţe - datoriile altor întreprinderi, organizaţii întreprinderii date (pentru producţia
cumpărată sau prestarea serviciilor).
Producţia finită - producţia a cărei prelucrare a fost terminată în una din secţiile de bază
ale întreprinderii respective şi sunt destinate livrării în afară, precum şi producţia terminată
a secţiilor secundare.
III. După modul de planificare:
- Mijloace circulante normate;
- Mijloace circulante nenormate.
Mijloacele circulante normate - sunt acele mijloace, mărimea cărei poate fi calculată şi
se referă fondurile (capitalul) circulant şi producţia finită la depozit.
Mijloacele circulante nenormate – aceste mijloace nu se planifica şi la ele se referă
mijloacele băneşti şi producţia finită în cursul de expediere.
IV. După sursa de finanţare (formare)
1. mijloace circulante proprii;
2. asimilate proprii;
3. mijloace circulante împrumutate.
Componenţa şi raportul procentual al anumitor părţi şi elemente faţă de suma lor totală
formează structura mijloacelor circulante.
2.Sursele de formare (finanţare) a mijloacelor circulante
Pentru formarea mijloacelor circulante atât normate cât şi nenormate se utilizează diferite
surse de formare.
 Mijloacele circulante se finanţează din 3 surse:
1. surse proprii;
2. asimilate cu puterile proprii;
3. surse împrumutate.
Sursele proprii sunt sursele proprietarilor şi se finanţează în felul următor:
1. pentru întreprinderile private:
a. la momentul creării întreprinderilor – din mijloacele proprietarilor se introduc în
fondul statutar;
b. la momentul finanţării întreprinderilor – din mijloacele proprii ale proprietarilor şi
dintr-o parte de profit rămas la dispoziţia firmei.
2. pentru întreprinderile de stat:
a. la momentul creării întreprinderii – din sursele bugetului;
b. la momentul funcţionării întreprinderii - din sursele bugetare şi din profitul rămas
la dispoziţia întreprinderilor.
Când sursele proprii nu sunt suficiente întreprinderea utilizează anumite surse alăturate
celor proprii.
Mijloace circulante asimilate cu proprii - se referă aşa numitele pasive stabile.
Aceste mijloace nu aparţin în întreprinderii, dat se află permanent în circulaţie. La ele
se referă:
1. datoriile de plată minimale pentru remunerarea muncii şi defalcările pentru asigurarea
socială;
2. datoriile consumatorilor pentru ambalaj;
3. rezervele , plăţile viitoare;
4. soldul permanent pentru fondul stimulării materiale.
Sursele împrumutate - sunt alcătuite din creditele bancare pe termin scurt până la 18
luni.
În unele cazuri întreprinderea are nevoie de sume suplimentare de finanţare a activităţii.
Această nevoie poate fi asigurată pe baza creditelor bancare.
3.Normarea mijloacelor circulante
Normarea mijloacelor circulante – este determinarea necesităţii minimale în mijloace
băneşti, necesare întreprinderii, firmei în anul planificat pentru formarea stocurilor de mărfuri
şi materiale ce asigură funcţionarea lor normală.
Normarea mijloacelor circulante constă în elaborarea normelor şi normativelor mijloacelor
circulante.
Norma mijloacelor circulante - mărimea minimă a stocurilor de mărfuri şi materiale, suficientă
pentru îndeplinirea planului de producere şi realizare a producţiei. Se stabileşte în zile pe mai mulţi
ani şi serveşte ca bază pentru calculul normativelor mijloacelor circulante.
Normativul mijloacelor circulante - reprezintă mijloace băneşti (valori) minime, dar
suficiente pentru asigurarea volumului de vânzări planificate:
1. normativul total - suma totală a mijloacelor circulante;
2. normativul pe elemente – este mărimea mijloacelor circulante pe fiecare element:
- stocuri de producţie;
- producţia neterminată;
- cheltuieli avansate;
- producţia finită.
 Valoarea normativului mijloacelor circulante se stabileşte anual, deoarece ea depinde de
volumul de producţie, cantitatea şi nomenclatura materialelor consumate.
4. Indicatorii utilizării eficiente a mijloacelor circulante
Deservind procesul de producţie, mijloacele circulante sunt în continuă mişcare şi trec
neîntrerupt din sfera de producţie în sfera de circulaţie.
Trecerea consecventă şi continuă a mijloacelor circulante prin cele trei stadii (circulaţia
– producţia – circulaţia) reprezintă circuitul mijloacelor circulante.
Eficienţa utilizării mijloacelor circulante depinde de raportul între fondurile circulante şi
fondurile de circulaţie. Cu cât ponderea fondurilor circulante este mai mare, cu atât mai
efectiv sunt utilizate mijloacele circulante.
La eficienţa utilizării mijloacelor circulante influenţează şi timpul consumat de
întreprindere la mişcarea mijloacelor circulante prin fiecare stadiu a circuitului şi durata
şederii (găsirii) lor în aceste faze.
Cu cât mai puţin timp se reţin mijloacele circulante în anumite stadii a circuitului, cu
atât mai repede se petrece circuitul lor întreg.
Viteza mişcării mijloacelor circulante prin toate stadiile circuitului în procesul reproducerii
se caracterizează prin viteza de rotaţie a mijloacelor circulante.
Gradul de utilizare eficientă a mijloacelor circulante se determină în baza anumitor
indicatori.
1. COEFICIENTUL VITEZEI DE ROTAŢIE A MIJLOACELOR CIRCULANTE
(coeficientul direct Kd - de utilizare a mijloacelor circulante) - determinat ca raportul
dintre valoarea producţiei realizate şi valoarea mijloacelor circulante medii anuale:
Cr = PR / MC
PR (VN, CA) – producța realizată sau(vânzările nete, cifra de afaceri) pe parcursul unei
anumite perioade;
MC - mijloace circulante medii anuale. Se determină ca media aritmetică dintre
mijloacele circulante la începutul perioadei mijloacele circulante la sfârşitul perioadei.
MC = MCîa + MCsa / 2
Cr (coeficientul vitezei de rotație) – indică ce volum de vânzări se obţine la fiecare lei
de mijloace circulante utilizate sau
Cr – numărul rotaţiilor efectuate de mijloacele circulante într-o anumită perioadă de timp
(an, trimestru). Cu cât e mai mare numărul rotaţiilor cu atât mai eficient se folosesc
mijloacele circulante.
2. CAPACITATEA MIJLOACELOR CIRCULANTE Cmc (coeficientul indirect)
Kind - indică gradul de implicare a mijloacelor circulante în producerea sau câţi lei
de mijloace circulante revine la 1 leu de vânzări.
Cmc = MC / PR = 1 / Cr
3. DURATA UNEI ROTAŢII - se calculează prin raportul dintre numărul de zile în
perioada dată (T) şi numărul rotaţiilor (Cr)
Dr = T / Cr = 365 / Cr = 365 x MC / PR
Acest indicator ne arată în câte zile se petrece un circuit. Cu cât e mai scurtă
durata, cu atât e mai bine.
Gradul de utilizare eficientă a activelor întreprinderii în întregime
se caracterizează după nivelul rentabilităţii activelor.
 1. rentabilitatea economică – indică gradul utilizării capitalului în întregime
(propriu - împrumutat) - indică cât profit se obţine la fiecare leu de capital
utilizat total.
Re = (profit brut sau net / capital total(Ct)) x 100 %
Re – rentabilitatea economică;
Ct – capitalul total (capitalul propriu + capitalul împrumutat )
2. rentabilitatea financiară – indică nivelul utilizării capitalului propriu. Se
determină ca raportul dintre profitul net (Pn) către capitalul propriu (Cp)
Rf = Pn / Cp x 100 %
Rf – rentabilitatea financiară;
Cp – capital pasiv (datoriile pe termin lung + datoriile pe termen scurt)
Viteza de rotaţie a mijloacelor circulante poate să accelereze şi să se micşoreze. Prin
accelerarea mijloacelor circulante în urma îmbunătăţirii utilizării mijloacelor circulante se
minimizează necesitatea în aceste mijloace şi ele se eliberează din circulaţie.
Problemă de calculat:
1. Durata unei rotații (DR) a mijloacelor circulante (MC) pentru firma A și B în anul curent.
2. Coeficientul de rotații anul curent și planificat.
3. Valoarea mijloacelor circulante eliberate din circuitul economic în anul planificat, reeșind
din următoarele date:
Indicatorii A B
1. Producția realizată PR, mii lei
- Anul curent 3000 1800
- Anul planificat 3150 1880
2. MC, mii lei
Anul curent 180 100
3. Dr, planificat, zile 15 25