Unitatea de învățare 1.

Activitatea Motrică

Unitatea de învățare 1
ACTIVITATEA MOTRICĂ
U.1.1 Itroducere
U.1.2 Competențele unității de învățare
U.1.3 Argument
U.1.4 Arie de cuprindere
U.1.5. Forme organizatorice şi de practicare
U.1.6. Test de autoevaluare

U.1.1 Introducere
Această unitate de învăţare este dedicată descrierii şi conţinutului activității
motrice. Astfel, unitatea este structurată în două părţi, una dedicată înțelegerii
terminologice, iar cea de-a doua este orientată pe conţinutul direct al activității motrice
ca știință a domeniului de activitate.

U.1.2 Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să:
- definească şi să descrie terminologic fenomenul motricității umane;
- identifice şi să clasifice aria de cuprindere a activității motrice, formele
organizatorice și de practicare a activității motrice.

Parcurgerea unităţilor de învăţare presupune atât familiarizarea cu noţiunile

teoretice cât şi rezolvarea aplicaţiilor de tip To Do, sau a Testelor de autoevaluare.
Astfel, durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.
 U.1.3 Argument

Ştiinţa activităţilor motrice îşi justifică apartenenţa la statutul de ştiinţă prin

îndeplinirea următoarelor cerinţe enunţate anterior şi pentru alte discipline ştiinţifice
de unii specialişti ai domeniului (A. Dragnea):
 are un domeniu propriu de cercetare – respectiv mişcare umană cu
obiectivele , sarcinile şi finalităţile ei;
 are metode de cercetare proprii, chiar dacă unele dintre acestea sunt
întâlnite şi în alte discipline, ele îmbrăcând în domeniul nostru teme particulare;
 are principii, reguli, cerinţe şi norme proprii;
 dispune de un ansamblu de cunoştinţe ştiinţifice pe baza cărora emite noi
ipoteze de lucru.
U.1.4 Aria de cuprindere

„Teoria activităţilor motrice” se constituie „într-o sintagmă generoasă ce ar

putea cuprinde studiul tuturor formelor de mişcare, umană sau animală, voluntară,
reflexă sau instinctuală, organizată sau întâmplătoare, sistematică sau sporadică,
instituţionalizată sau neinstituţionalizată” [Prescorniţă A. 2006, pag. 14].

De interes pentru noi rămâne însă activitatea motrică umană, voluntară,

organizată şi desfăţurată sitematic.
Cel puţin prin prisma obiectivelor, a finalităţilor urmărite, acest gen de
activitate motrică ar putea integra studiul conţinutului, mijloacelor şi metodologiei
unor domenii deja consecrate precum ar fi:
  EDUCAŢIA FIZICĂ – proces instructiv-educativ cu caracter general,
organizat şi desfăşurat sistematic şi care are ca obiective: întărirea şi menţinerea
sănătăţii, dezv. fizică armonioasă, formarea unui bagaj de deprinderi şi priceperi
motrice de bază, utilitar-aplicative şi specializate, dezvoltarea calităţilor motrice etc.
[Dragnea A., Bota A., 1999]

 ANTRENAMENT SPORTIV, COMPETIŢIE.

Acestea presupun un proces de pregătire specializată, de înalt nivel în vederea

competiţiilor, a întrecerii ce generează în final performanţa.Au printre obiective
creşterea capacităţii de efort, perfecţionarea unor priceperi şi deprinderi motrice,
precum şi a unor calităţi motrice specializate etc.
 EDUCAŢIA (INSTRUCŢIA) FIZICĂ PROFESIONALĂ, proces
instructiv-educativ care vizează abordarea unor eforturi şi mişcări specifice anumitor
profesiuni precum şi mijloace de realizare a unor efecte compesatorii dictate de
specificul unora dintre aceste activităţi.
  ACTIVITĂŢILE DE TIMP LIBER care au ca obiective au ca obiective
menţinerea unei condiţii fizice şi psihice corespunzătoare sau compensarea vieţii
sedentare, a stress-ului, a excesului de activitate intelectuală su a unor activităţi fizice
unilaterale.

 ACTIVITATEA FIZICĂ A PERSOANELOR ÎN SITUAŢII BIOLOGICE

SPECIALE: copii de la 0 la 3-4 ani, femeia insărcinată, persoane vârstnice etc., care
temporar nu pot fi cuprinse în celelalte grupe şi categorii de practicanţi a exerciţiilor
fizice.
  EDUCŢIA FIZICĂ A PERSOANELOR CU DEFICIENŢE FIZICE
(KINETOTERAPIA) care are ca principal obiectiv ameliorarea, recuperrea sau
compensarea respectivelor deficienţe precum şi recuperarea motorie şi funcţională în
asociere cu alte mijloace cu caracter medical sau ai unor factori naturali etc.
Această arie de cuprindere a activităţilor motrice are în interiorul ei zone de
intersectare a unor domenii, cu tendinţa divizării în domenii relativ de sine stătătoare,
cu un specific aparte.
Exemplu:
- activ. motrică din instituţiile militare
- activ. motrică specifică unor profesiuni legate de artă etc.
Rezumat

Mişcarea omului se caractereizează ca fiind expresia care indica totalitatea

actelor motrice realizate de om pentru intretinerea relaţiilor sale cu mediul natural si
social si efectuarea deprinderilor specifice diferitelor discipline sportive [1973, pag.
45];

Studiul mişcărilor omului şi a omului în mişcare se constituie într-o activitate

deosebit de complexă, în special datorită faptului că omul – obiectul şi subiectul
acestor studii – este el însuşi o fiinţă deosebit de complexă, mai precis cea mai
complexă formă de viaţă.
Dată fiind complexitatea fiinţei umane – fiinţă raţională, socială, şi ludică, în
studiul activităţilor sale motrice este necesară contribuţia unor ramuri ale unor ştiinţe
ce au ca obiect de studiu diverse aspecte legate de om şi de manifestări umane:
ştiinţe biologice (anatomie, fiziologie, biochimie, biomecanică, medicină etc.),
psihologie, pedagogie, sociologie, informatică etc.

U. 1.6 TEST DE AUTOEVALUARE

1. Definiţi kinesiologia.
2. Argumentați de ce știinţa activităţilor motrice îşi justifică apartenenţa la
statutul de ştiinţă .
3. Enumerați care este aria de cuprindere a activității motrice.

Folosiţi drept sursă directă de răspuns paragrafele U.1.3.; U.1.4.