Unitatea de învățare 2.

U.1.5. Formele organizatorice şi de practicare ale activităţii

motrice
Activităţile motrice se pot desfăşura într-un cadru organizatoric bine definit
sub stricta îndrumare şi supraveghere a unor cadre de specialitate: lecţia de educaţie
fizică, lecţia de antrenament sportiv, şedinţa de recuperare, şedinţa de refacere; sau
sub formă independentă ori ca activitate dirijată (cu o organizare mai puţin riguroasă),
cum ar fi „minutul” de educaţie fizică, gimnastica de înviorare, jocul, sportul şi
turismul de masă, activităţile de „outdoor” etc.
LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ este principala formă organizatorică prin
care sunt programate să se desfăşoare activităţi motrice specifice unităţilor şcolare de
toate gradele la noi în ţară (de la grădiniţe la universităţi) condusă în general, de cadre
de specialitate.

Timpul de desfăşurat este stabilit riguros in funcţie de categoriile de vârstă ale

subiecţiilor şi posibilităţilor lor fizice, fiziologice şi motrice.
Structura acesteia diferă de la o categorie de vârstă la alta, fiind determinată de
obiectivele şi sarcinile prevăzute în planurile şi programele de învăţământ şi adaptată
particularităţilor de vârstă ale subiecţilor.
LECŢIA DE ANTRENAMENT este forma organizatorică prin care sunt
programate să se desfăşoare activităţi motrice specializate, specifice unor ramui de
sport.
 Duratele de desfăşurare ale lecţiilor de antrenament sunt mai puţin riguroase,
au variaţii mai mari, determinate de obiectivele, sarcinile şi perioadele de pregătire
sportivă.
În consecinţă şi structura lecţiei de antrenament are componente diferite,
aceast fiind adaptată obiectivelor şi sarcinilor programate.
ŞEDINŢELE DE RECUPERARE ŞI DE REFACERE sunt forme de
organizare a unor activiăţi specifice, cu caracter igienic sau medical care au ca
finalitate refacerea potenţialului sportivului sau pacientului şi care se desfăşoară sub
îndrumarea unor cadre de specialitate. O parte din aceste actiităţi au un pronunţat
caracter pasiv (masaj, aero-ionizări, băi. Jacuzzi etc.), iar altele impun activitate
motrică (auto- masaj, gimnastică recuperatorie, miscări compensatorii, tehnici de
respirţie etc.).
 „MINUTUL” DE EDUCAŢIE FIZICĂ se organizează de obicei în şcoală, în
timpul recreaţiilor, are în principal valenţe recreative şi compensatorii şi poate fi
condus sau nu de profesorul de educaţie fizică, de către alt profesor sau elev.

GIMNASTICA DE ÎNVIORARE este o formă de practicare a exerciţiilor

fizice care are ca scop principal angrenarea organismului şi trecerea acestuia de la
starea de inactivitate din timpul somnului sau atimpului de odihnă pasivă spre
activitatea fizică mai susţinută.
JOCUL, SPORTUL ŞI TURISMUL de mase sunt, în general, activităţi cu
caracter recreativ, de cele mai multe ori organizate ocazional sau sporadic, din
iniţiativa unuia sau a mai multor lideri de grup. Parte dintre acestea se pot desfăşura
individual, pe perechi sau în grupuri mai mari sau mai mici de participanţi, cu
structuri ocupaţionale şi de vârstă eterogene şi cu potenţial motric diferit.
ACTIVITĂŢILE DE OUTDOOR, LOISIR, DE TIMP LIBER etc. Înglobează
activităţi cu caracter diferit, activităţi care pot avea su nu caracter motric. De cele mai
multe ori se preferă activit. Din aria motricităţii şi care urmăresc, pe lângă aspecte
recreative compensatorii, şi aspecte legte de socializare (coeziune de grup,
întrjutorare, colaborare între parteneri, comunicare). Acest gen de activităţi pot avea
caracter sportiv (joging, aerobic, fitness) sau pot fi activităţi motrice fară a avea
caracter sportiv.

Rezumat

Mişcarea omului se caractereizează ca fiind expresia care indica totalitatea

actelor motrice realizate de om pentru intretinerea relaţiilor sale cu mediul natural si
social si efectuarea deprinderilor specifice diferitelor discipline sportive [1973, pag.
45];

Studiul mişcărilor omului şi a omului în mişcare se constituie într-o activitate

deosebit de complexă, în special datorită faptului că omul – obiectul şi subiectul
acestor studii – este el însuşi o fiinţă deosebit de complexă, mai precis cea mai
complexă formă de viaţă.
Dată fiind complexitatea fiinţei umane – fiinţă raţională, socială, şi ludică, în
studiul activităţilor sale motrice este necesară contribuţia unor ramuri ale unor ştiinţe
ce au ca obiect de studiu diverse aspecte legate de om şi de manifestări umane:
ştiinţe biologice (anatomie, fiziologie, biochimie, biomecanică, medicină etc.),
psihologie, pedagogie, sociologie, informatică etc.

U. 1.6 TEST DE AUTOEVALUARE

1. Definiţi kinesiologia.
2. Argumentați de ce știinţa activităţilor motrice îşi justifică apartenenţa la
statutul de ştiinţă .
3. Enumerați care este aria de cuprindere a activității motrice.
4. Care sunt formele organizatorice şi de practicare ale activităţii motrice.

Folosiţi drept sursă directă de răspuns paragrafele U.1.3.; U.1.4. și U.1.5.