Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORICUL SCHIULUI
CURSUL 1
APARIŢIA SCHIULUI PE PLAN MONDIAL
Înainte ca acesta să devină un sport, se practica drept mijloc de deplasare.
Potrivit descoperirilor arheologice, se pare că mersul pe schiuri, în forma
sa primitivă, a apărut acum mai bine de 6.000 de ani, dovadă fiind
picturile rupestre găsite în țările nordice.
Schiatul, în cele mai vechi timpuri
Cuvântul ”schi” vine de la ”skíð”, un cuvânt din limba nordică veche, care
înseamna ”băț din lemn”, acesta fiind cel mai răspândit înțeles.
La început, oamenii foloseau schiurile pentru a se deplasa eficient prin
zăpadă, iar populația cea mai iscusită în tainele acestui ”mijloc de
transport” era populația Sami sau laponii, cei mai nordici indigeni din
Scandinavia.
ENCICLOPEDIA BRITANICA - primele instrumente de schiat, au fost
descoperite pe teritoriul actualei Rusii.
Datările arheologilor le încadrează undeva între anii 8.000 și 7.000 i.e.n.
Mostre ale celor mai străvechi schiuri s-au găsit în diverse zone ale
Europei.
In Norvegia, aproape de Cercul Polar, arheologii au descoperit picturi
rupestre înfățisând oameni pe schiuri, cu vechimi de circa .4.000 î.Hr.
4810m
SLALOM
COBORÂRE
ŞCOALA ELVEŢIANĂ
Eugene Mathias şi Giovani
Testa
Influenţa şcolilor de schi, perfecţionarea materialului şi
echipamentului, diversificarea pârtiilor de concurs, v-a duce la
un progres tehnic, şi apariţia unei noi probe în familia schiului
alpin şi anume slalomul uriaş (S.U.), conceput ca probă "de
trecere" de la virajele de slalom (Sl.) la vitezele mari din
coborâre (C.).
Această probă, disputându-se iniţial într-o singură manşă, fiind
introdusă în programul olimpic din 1952 la Oslo.
NECESITATEA APRIŢIEI SISTEMULUI
COMPETIŢIONAL
Adune la start pe cei mai buni
specialişti ai probelor la momentul respectiv, iar acest sistem
conceput de ziaristul sportiv francez Serge Lang se va numi
„Cupa Mondială”, care traversează într-un sezon trei
continente (America, Europa şi Asia), stabilind anual, printr-
un sistem de punctaj, liderii momentului pentru fiecare
probă, ca şi învingătorul la total, recompensaţi cu „Globul de
Cristal.
De-a lungul C.M. şi a J.O. un număr tot mai mare de sportivi
renunţau (datorită stresului), să participe la toate probele, axându-se în
principal, pe cele care le ofereau mai multe şanse într-o clasare
meritorie. Astfel, apare specializarea pe probe: