METODE SI TEHNICI DE CERCETARE

Master an II 2012 - 2013

NOTIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINTIFICA

CERCETAREA este o forma de cunoastere. De regula, ea poarta atributul de stiintifica. STIINTA este un ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire. Nu orice activitate, chiar daca este profesionala si de o calitate superioara este si stiintifica. Demersul este stiintific, numai daca este riguros fundamentat logic, obiectiv, vehiculand un limbaj precis semantic, bazat pe observare, masurare, interpretare si verificare a fenomenelor studiate.

In functie de interes, cercetarea poate fi privita prin mai multe directii (dupa Cornel Popa), astfel:

din perspectiva gnoseologiei: stiinta este un ansamblu de enunturi adevarate, organizate sub forma unor teorii stiintifice din perspectiva legico-metodologica: stiinta este un ansamblu de metode si tehnici, prin care se valideaza anumite enunturi din perspectiva sociologica: stiinta poate fi definita ca un fenomen sau institutie sociala, generata de anumite conditii istorice

Definim cercetarea, ca fiind, un ansamblu de activitati desfasurate in mod deliberat, sistematic si ordonat in vederea acumularii si prelucrarii de date informatii dintr-un anumit domeniu al realitatii, al caror concluzii sa contribuie la realizarea unui progres in cunoasterea si practica acelei stiinte. Scopul cercetarii consta in: cunoastere, rezolvare de probleme practice, descriere, explicare, predictie, control, interpretare si verificare.

Caracteristicile stiintei (dupa N. Margineanu, 1968 ):

1. rationalitatea, definita prin doua functii:

o cunoastere cat mai exacta, pe baza de observatie si experiment, a unui numar cat mai mare de fenomene; interpretarea acestora, printr-un numar cat mai redus de factori determinanti si legi explicative 2. obiectivitatea reprezinta reflectarea realitatii in mintea noastra; 3. completitudinea, carecteristica a etapei actuale, in care patrunde logica si matematica pentru sistematizarea si explicarea fenomenelor. Care sunt caile de cunoastere? Practica a dezvoltat o serie de metode si instrumente care permit scurtarea drumului de la necunoscut, la cunoscut. Orice cunoastere se bazeaza pe o anumita logica. Astfel,

rezultatul unui fenomen este efectul unei cauze, care, la randul ei, poate fi efectul unei alte cauze. Sau, acelasi efect poate avea cauze diferite. Cerinta este ca relatia dintre cauza si efect sa fie abordabila. Se doreste a se cunoaste : - in beneficiul personal, - ca instrument in suprematia sferei de activitate (in cazul nostru cea educationala, sportiva, de recuperare) Obiectivele stiintei: * descriere * explicare interpretare * predictie * control

Stiinta activitatilor corporale

studiaza omul in miscare. Denumirea stiintei omului in miscare a fost subiect de dezbateri si controverse, fara sa se ajunga la un consens. De aceea, o intalnim si ca stiinta a activitatilor de educatie fizica si sport sau stiinta a activitatilor fizice Mult timp, nu a fost considerata o stiinta de sine statatoare, faptul insa ca are: un domeniu propriu de activitate, se desfasoara dupa anumite reguli, se bazeaza pe anumite principii si are metode si tehnici proprii de cercetare, ii confera aceasta calitate. In plus, ea poate si foloseste metode de cercetare imprumutate din alte domenii , are obiective si ipoteze specifice. Definim stiinta activitatilor corporale, ca fiind, stiinta care studiaza legitatile dezvoltarii si perfectionarii fizice si psihice, a cailor de optimizare si maximizare a capacitatilor motrice a dezvoltarii armonice a personalitatii omului total, a adaptarii si integrarii sociale a lui.

Finalitatea cercetarii in domeniul activitatilor corporale este

expres aplicativa. Implicatiile educative ale activitatilor corporale sunt multiple si importante, in mod deosebit in sfera trasaturilor personalitatii umane. Caracteristica stiintelor corporale este pluridisciplinaritatea, ca o sinteza a obiectului de studiu, insumand: - stiintele biologice; - stiinte psihologice; - stiinte pedagogice; sociale; ale actiunii totodata tinand seama de faptul ca omul trebuie privit ca un sistem evolutiv.

Motricitatea si miscarea
Motricitatea si miscarea sunt termeni de baza in teoria domeniului activitatilor corporale si in stiinta sportului. De cele mai multe ori ei sunt folositi alternativ, desi exista unele diferente pe care specialistii le evidentiaza. In aceasta privinta, teoretic exista patru pozitii: 1. considera identici cei doi termeni; 2. miscarea este inclusa in motricitate; 3. cei doi termeni se intersecteaza; 4. cei doi termeni sunt disjuncti. Din punct de vedere stiintific este necesar sa avem in permanenta sensul exact al termenilor pe care ii utilizam. Motricitatea este ansamblul functiilor care asigura mentinerea posturii si executiei miscarilor specifice fiintelor vii; ea este gandita in opozitie cu functiile de receptie si senzoriale.

Dictionarele definesc motricitatea, drept capacitatea de a se / te misca functie a miscarii Fiziologic este ansamblul functiilor biologice care asigura miscarea la om si animal. In campul motricitatii se disting formele: - motricitate reflexa (complet independenta de vointa) - motricitate voluntara (in care fiecare gest este gandit inainte de a fi efectuat) - motricitate automata (in care vointa nu intervine decat pentru a declansa o succesiune de miscari automatizate ex. mersul, inghitirea) Act corporal orice actiune umana adaptata unui scop, cu caracter voluntar sau involuntar si considerat ca un fapt obiectiv si realizat: act instinctiv, voluntar, act de bunatate, de bravura. D.p.d.v. psihologic actul este cea mai simpla unitate structural functionala din care sunt formate operatiile, actiunile, intreaga activitate psihica si comportamentala.

Actiunile motrice sunt sinteze de acte motrice, care raspund rezolvarii unei sarcini imediate. Ele se modifica in functie de situatiile in care se afla individul.

Activitatile motrice este ansamblul actiunilor desfasurate de om dupa anumite strategii, cu mijloace adecvate, in vederea atingerii unui scop propus. Ele se desfasoara individual sau in grup