Introducere in pedagogie

LUCRARE DE VERIFICARE NR.1

1.Defineste stiinta si enumera diferentele dintre cunoasterea stiintifica si

cea comuna (cu exemple din domeniul disciplinar propriu).

Prin stiinta desemnam, in principiu, un ansamblu de cunostinte

abstracte si generale, veridice fixate intr-un sistem teoretic coerent, obtinut
cu ajutorul unor metode adecvate si avand menirea de a explica, prevedea si
controla un domeniu determinant al realitatii obiective (naturala, sociala si
umana).
Cunoasterea stiintifica se caracterizeaza prin enunturi argumentate si
demonstrate, prin capacitatea de a conceptualiza datele empirice si de a
elabora teorii explicative. Cunoasterea comuna se caracterizeaza prin
enunturi considerate adevarate fara a fi sustinute si justificate printr-o teorie
explicativa.
Cunoasterea comuna consta in insusirea de catre subiectul cunoscator
a unor informatii legate nemijlocit de activitatea practica in care este
angrenat (observarea spontana a unor fenomene ale naturii, viata plantelor a
animalelor,..) in timp ce cunoasterea stiintifica presupune in plus folosirea
unor metode speciale de cunoastere, precum si organizarea intr-un sistem a

1
rezultatelor acestora (observarea dirijata realizata intr-un cadru organizat,
sub indrumarea unei persoane specializate).

2. Care sunt criteriile fundamentale de legitimare a unei stiinte?

Stiinta se defineste si se legitimeaza prin trei conditii esentiale:

- obiectul de studiu;
- metoda de cercetare;
- tipul de explicatie stiintifica.

3. De ce paradigma experimentala este mai potrivita pentru stiintele

naturii?

Paradigma experimentala este mai potrivita pentru stiintele naturii

deorece studiaza fenomenele naturale prin metodele explicativ cauzale
(predominant cantitative) si realizeaza un control experimental al
rezultatelor cercetarii, in timp ce stiintele socio-umane studiaza fenomenele
sociale si umane (caracterizate prin subiectivitate, intentionalitate si
capacitate de simbolizare), prin modalitati dominant intuitiv-empirice ( de
tip comprehensiv).

4. Defineste conceptul de stil explicativ si analizeaza principalele lui

componente.

Un stil explicativ se defineste prin trei elemente:

- obiectul de cercetare;
- tipul de cauzalitate avut in vedere;

2
- metoda de cercetare folosita.
Obiectul de cercetare este definit de catre cercetator ca un lucru, sau
ca o actiune individuala orientata de intentionalitati, motivatii si semnificatii.
Stilul explicativ mobilizeaza un tip de cauzalitate particulara, care
face parte dintr-un tip de explicatie specifica. Explicatia este un ,,gest
intelectual” un mecanism al gandirii prin care atribuim o cauza
eveniumentelor, situatiilor si fenomenelor. Exista doua tipuri de cauzalitati:
cauzalitate externa (care se apropie mult de modelul explicativ din stiintele
naturii) si cauzalitate interna (intalnit in stiintele socio umane si care face
apel la resorturile psihologice ale actiunii umane).
Metodele de cercetare folosite in stiintele socio-umane sunt de tip
cantitativ dar si calitativ. Metodele cantitative se potrivesc in cazul
cercetarilor in care obiectul de cercetare este definit ca o realitate externa si
avantajam o explicatie cauzala externa. Metodele calitative sunt potrivite in
cercetarile care vizeaza actiunile individuale si explicatiile prin cauzalitati
interne.