Nume: Nicolae Adriana Mihaela

EFS , gr 2 , an 1

Schi Alpin

Schiul alpin poate fi intitulat în termeni populari ,,regele pârtilor”. Această disciplină prezintă cea
mai amplă dezvoltare dintre toate disciplinele schiului, luând în considerație numărul de practicanți. Cu
toate acestea, schiul alpin se practică într-un număr mai mic de ţări decât schiul fond!

De asemenea, schiul alpin este practicat de către sportivi de performanţă care utilizează
echipamente moderne și care beneficiază de condiţii optime 58 practicării intensive a acestei discipline,
în scopul obţinerii unor performanţe înalte, materializate prin clasarea cât mai favorabilă în concursuri şi
probe de profil.

Tehnica schiului alpin reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice, cu un conţinut specific, ce

permite deplasarea schiorului pe terenuri acoperite cu zăpadă, în special în sens descendent față de
pantă, în diferite scopuri: formativ, utilitar, recreativ şi competiţional. În comparaţie cu alte discipline,
schiul alpin posedă un volum mai mare de procedee tehnice, considerânduse, pe bună dreptate, că
însuşirea tehnicii de bază a schiului alpin poate sta și la baza însuşirii tehnicii altor discipline ale schiului.
Elementele cheie în aplicarea tehnicii pe schiuri sunt relativ comune oricăror tipuri de 61
comportamente evidenţiate de către diferitele categorii de schiori şi sunt următoarele 10: -
Coordonarea generală a corpului cu referire la menţinerea echilibrului postural în alunecare,
coordonarea și ritmul mișcărilor; - Menținerea și controlul direcției de alunecare cu referire la controlul
presiunii pe schiuri, controlul muchiilor schiului și controlul rotației corpului; - Controlul vitezei de
alunecare; - Ajustările tehnicii în funcție de zăpadă și teren.

TEHNICI: acomodare cu schiurile; deplasare pe schiuri; întoarcerile de pe loc; urcarea pantei pe schiuri;
alunecarea în linie dreaptă; derapare și frânare; realizarea schimbărilor de direcție.

Progresia învăţării poziţiilor pe schiuri este următoarea: a. Poziţia de coborâre directă: medie,
joasă, înaltă. b. Poziţia de plug. c. Poziţia de coborâre oblică.

Exercițiile de încălzire pe schiuri vor cuprinde exerciții variate de pe loc precum: genuflexiuni pe
schiuri, schimb de greutate de pe un picior pe altul, atingerea vârfurilor şi cozilor schiurilor, sărituri pe
schiuri, cu aterizare în diferite poziţii: apropiată, depărtată, plug ori gimnastică pe schiuri; Învățarea
folosirii mijloacelor de urcare pe cablu este importantă la nivelul primar al învățării schiului și se va face
secvențial, pe măsura folosirii acestora.

Progresia metodică a însuşirii tehnicilor de mers pe schiuri, poate fi rezumată astfel:

a. Având un singur schi montat se fac câţiva paşi urmărind lăsarea cât mai mult a greutăţii corpului pe
schi. Exerciţiul seamănă cu mersul pe trotinetă;
b. Mers pe schiuri fără beţe, păşirea relaxată, exact ca în mersul obişnuit, la început ridicând mai mult
piciorul de la sol, braţele pendulând liber pe lângă corp;
c. Fără beţe, păşire mai alunecată, alungită, fără desprinderea schiului de pe zăpadă, sprijin alternativ pe
un picior şi pe celălalt;
d. Pe schiuri, ţinând beţele, se învaţă împingerea simultană. Acest procedeu se execută prin împingerea
în braţe, cu sprijin în beţe, pentru a aluneca spre înainte;
e. Mers cu un pas şi împingerea simultană;
f. Mers cu doi paşi şi împingerea simultană;
g. Aplicaţii de mers pe schiuri, pe teren uşor vălurit.

Pentru învățarea întoarcerilor de pe loc progresia este următoarea:

a.Întoarcerea prin paşi adăugaţi, executată pe plat;

b. Întoarcerea prin paşi adăugaţi în jurul vârfurilor şi apoi a cozilor, pe pantă, insistându-se pe un sprijin
puternic în beţe şi trecerea rapidă a cozilor pe cealaltă parte a liniei de pantă, până la aşezarea lor
perpendicular pe pantă;
c. Întoarcerea în evantai pe plat şi în pantă;
d. Întoarcerea vârf peste vârf pe plat şi în pantă, cu predare opţională la acest nivel;
e. Întoarcerea coadă peste coadă pe plat şi în pantă cu predare opţională la nivelul începătorilor;
f. Întoarcerea prin săritură - opţional.

Progresia exerciţiilor de învăţare-consolidare a coborârii directe este următoarea :

a.Învăţarea (repetarea) poziţiei de coborâre directă pe loc

b. Coborâre cu menţinerea poziţiei;
c. Coborâri cu balans vertical;
d. Coborâri cu balans şi desprinderea cozilor la ridicare;
e. Coborâri cu schimbarea picioarelor, imitând mersul alunecat;
f. Coborâri cu trecerea greutăţii de pe un schi pe celălalt.

Poziția de coborâre oblică necesită un studiu mai aprofundat, însușirea acesteia stând la baza
înțelegerii declanșării tuturor cristianiilor. Poziția de coborâre oblică se caracterizează prin abordarea
unei traiectorii oblice față de linia pantei, cu schiurile paralele, ușor depărtate, greutatea pe schiul din
vale, dispunerea schiului din deal puțin mai înainte și răsucirea ușoară a întregului trunchi spre vale.
Exercițiile de învățare a acestei poziții pot recurge la ridicarea schiului din deal, atingerea repetată, în
alunecarea, a bocancului din vale cu pumnul din deal, alunecarea cu bastoanele pe spate și sub coate
simultan cu ușoara dispunere a trunchiului spre vale, ori exerciții mai complexe precum ,,ghirlandele”.
Tehnicile de frânare sunt deosebit de importante pentru schiorul începător, prin intermediul lor acesta
reușind să-și dezvolte sentimentul siguranței, progresul ulterior fiind puternic influențat. În tehnica
schiului alpin se cunosc două mari categorii de frânări cu schiurile paralele (numite și derapaje) și cu
schiurile neparalele (numite si plug). Între cele două categorii de tehnici există o mare deosebire, 71
prioritatea învățării uneia sau alteia generând chiar controverse istorice la jumătatea secolului XX,
Școala Austriacă promovând o metodă de învățarea a virajelor bazată pe procedeele neparalele, în timp
ce Școala Franceză promova în special învățarea bazată pe schiul paralel. Fără a avea pretenția oferirii
celor mai bune argumente în acest sens observăm că în prezent, procedeele neparalele par a fi optime
pentru învățarea schiului în sfera publicului larg, fiind utilizate de majoritatea organizațiilor de monitori
de schi agremental, în timp ce utilizarea procedeelor de frânare paralele se pretează foarte bine
învățării schiului la grupele selecționate în mod elitist.