Eleva :Onutu Mihaela Daniela

Gr:50688 Franceza
Tema 1 Sport Etapele formarii deprinderilor motrice
Deprinderile motrice aplicativ utilitare (târârea, cățărarea, escaladarea, trac țiune, transport
de greutăți, echilibru)
Târârea.

Târârea este deprinderea motrică, aplicativ-utilitară, reprezentând forma de deplasare pe orizontală a corpului, pe suprafața de
sprijin, deplasare realizată cu ajutorul brațelor și a picioarelor.

 este un procedeu de deplasare natural pentru nou născut, iar apoi perfecționat de adult, corespunzător cerințelor vieții;
 servește pentur deplasări în spații reduse ca înălțime sau pe sub diferite obstacole;
 se utilizează pentru dezvoltarea/educarea aptitudinilor motrice: forța, rezistența, îndemânarea; pentru educarea unor
trăsături de caracter;
 târârea și variantele ei sunt prezente în conținutul curriculei.
Greșeli:

 tehnica greșită; împingere insuficientă din brațe și picioare;

 forță insuficientă;
 lipsa de coordonare, efectuarea mișcărilor cu brațul și piciorul de aceeași parte;
 ridicarea bazinului prea sus;
 necorelarea actului respirator cu ritmul de deplasare;
 nu se acționează suficient cu picioarele (acțiunea de împingere).
Variante:

 târâre pe antebrațe și genunchi;

 târâre pe o parte;
 târâre joasă;
 târâre pe antebrațe și picioarele apropiate (ghemuit);
 târâre pe abdomen fără brațe și picioare;
 târâre pe spate;
 târâre cu transport de obiecte sau persoane.
Locul în lecție este în partea fundamentală, în funcție de obiectivele propuse.

 pentru ca târârea să se execute corect și să fie eficientăm se utilizează limitatori metodici: sfori, șipci, bastoane, diferite
aparate;
 dezvoltarea efortului se realizează prin mărirea sau micșorarea distanțelor parcurse, greutatea obiectelor transportate,
realizarea ei lentă sau sub formă de întrecere;
 pentru însușirea târârii se pot utiliza jocurile de mișcare, iar pentru consolidare și generalizarea cunoștințelor se
utilizează parcursurile aplicative și ștafetele.
Cățărare/escaladare.

Cățărarea este o deprindere motrică utilitară ce constă dintr-o urcare cu ajutorul mâinilor și a picioarelor pe diferite aparate,
obstacole naturale înalte. Cățărarea se poate efectua la frânghie verticală sau orizontală, pe prăjină, pe scară fixă, bancă de
gimnastică înclinată

sau pe diferite obiecte din natura: copaci, stâlpi, garduri, etc.

Escaladarea este o deprindere complexă ce presupune depășirea unor obstacole mai înalte. Cele două deprinderi se prezintă
simultan, contribuind la dezvoltarea aptitudinilor motrice: forța, rezistența, îndemânarea și la educarea unor trăsături de caracter:
curaj, voință, într-ajutorare. Escaladarea se poate realiza la ladă, cal, bârnă, capră, scară obișnuită, gard, trunchi de copac, etc.

Greșeli la cățărare:
  neînsușirea mecanismului de bază a mișcării;
 coordonarea insuficientă a mișcării brațelor cu cea a picioarelor;
 mișcări limitate din lipsă de forță.
Greșeli la escaladare:

 coordonarea insuficientă a mișcărilor brațelor și picioarelor;

 abordarea obstacolului fără a respecta tehnica de execuție indicată;
 asumarea unui risc ce depășește posibilitățile executantului;
 nu se acordă atenție și la coborârea de pe obstacole;
 lipsa curajului.
Variante de cățărare:

 cățărare la scară fixă, prin procedeul braț și picior opus, braț și picior de aceeași parte; cățărare din atârnat; cățărare cu
îngreuiere;
 cățărare cu spatele la scară fixă;
 cățărare la frânghia verticală în atârnat mixt, în doi sau trei timpi; în atârnat;
 cățărare la frânghia orizontală;
Variante de escaladare:

 escaladare cu apucare;
 escaladare cu sprijin și pășire pe obstacol;
 escaladare cu încălecarea obstacolului;
 escaladare cu apucare și sprijin pe șezută;
 escaladare cu apucarea și rularea pe piept și abdomen;
 escaladare cu apucare, sprijin și pășire pe obstacol;
Locul deprinderilor în lecție: se utilizează în partea introductivă, sub forma jocurilor de mișcare și în partea fundamentală.

Indicații metodice pentru cățărare:

 cățărările se învață mai întai pe banca de gimnastică, scara fixă, cu brațele și picioarele;
 înaintea începerii exersării se va verifica stabilitatea agățării obiectelor pe care se execută cățărarea;
 spațiul pe care se aterizează la coborâre se va asigura cu saltea;
 în prealabil se va acționa pentru dezvoltarea forței, cu precădere a musculaturii brațelor și picioarelor;
 se va evita blocarea respirației pe timpul cățărării;
 se va efectua relaxarea alternativă a segmentelor angrenate în efort;
Locul deprinderilor în lecție: se utilizează în partea introductivă, sub forma jocurilor de mișcare și în partea fundamentală.

Indicații metodice pentru cățărare:

 cățărările se învață mai întai pe banca de gimnastică, scara fixă, cu brațele și picioarele;
 înaintea începerii exersării se va verifica stabilitatea agățării obiectelor pe care se execută cățărarea;
 spațiul pe care se aterizează la coborâre se va asigura cu saltea;
 în prealabil se va acționa pentru dezvoltarea forței, cu precădere a musculaturii brațelor și picioarelor;
 se va evita blocarea respirației pe timpul cățărării;
 se va efectua relaxarea alternativă a segmentelor angrenate în efort;
 pentru consolidare se poate utiliza cu eficiență sportită metoda problematizării.
Indicații metodice pentru escaladare:

 escaladările se învață în ordinea următoare: cu apucare/sprijin și pășire pe aparat (obstacol), cu apucare și încălecarea
obstacolului, cu apucare și rulare în așezat, cu apucare și rulare pe piept (abdomen);
 înaintea începerii exercițiilor de escaladare, profesorul trebuie să verifice starea aparatelor și stabilitatea lor;
 se vor lua măsurile necesare pentru sprijin și asigurarea aterizării pe suprafețe moi;
 exersările se vor începe cu efectuarea descompusă, lentă a mișcărilor, înălțimea obstacolelor fiind mică, dându-se
explicații individualizate și realizând demonstrații;
 gradarea înălțimii aparatelor se va face cu prudență;
 aceste deprinderi se introduc în ștafete și parcursuri doar când sunt bine însușite;
  pentru consolidare se poate utiliza cu eficiență sporită metoda problematizării.
Tracțiune/împingere.

Tracțiunea – această deprindere implică în conținutul ei o acțiune de deplasare prin tragere a unui obiect sau partener, fără a-l
ridica de pe sol. Implică angajarea mușchilor flexori ai corpului, priza realizându-se prin apucare.

Împingerea – această deprindere constă dintr-o activitate de deplasare a unui obiect sau persoană fără a fi ridicate de la sol.
Implică angajarea musculaturii extensoare a corpului, priza pe obiect făcându-se prin apucare sau sprijin. Aceste deprinderi
contribuie la dezvoltarea aptitudinilor motrice și la educarea trăsăturilor de caracter: dârzenie, curaj, voință, spirit competitiv și
conlucrare între elevi.

Greșeli la tracțiune:

 cunoasterea insuficientă a tehnicii de execuție;

 constituirea perechilor cu talie și greutate diferite;
 lipsa de acțiune simultană în cadrul activităților în grup;
 dozarea necorespunzătoare a efortului;
 lipsa de relaxare și refacerea actului respirator după eforturi scurte de intensitate maximă;
 prelungirea prea mare a duratei de tracțiune.
Greșeli la împingere:

 cunoașterea insuficientă a tehnicii de execuție;

 constituirea perechilor inegal din punct de vedere al gabaritului;
 opoziția exagerată a partenerului;
 efectuarea împingerii pe distanțe prea mari;
 dozarea incorectă a efortului și blocarea actului respirator.
Variante de tracțiune:

 tracțiuni executate individual – tracțiuni la bară fixă;

 tracțiuni executate pe perechi: tracțiuni concomitente de un baston vertical;
 tracțiuni executate în grup – tracțiuni la frânghie, echipele dispuse față în față.
Variante de împingeri:

 împingeri executate individual;

 împingeri executate pe perechi;
 împingeri executate în grup.
Locul în lecție: în partea pregătitoare și cea fundamentală.

Indicații metodice pentru tracțiune:

 în realizarea acestor deprinderi important este sprijinul tălpilor pe sol, pentru mărirea suprafeței de sprijin;
 se vor utiliza obiecte și aparate cu dimensiuni și greutăți care pot fi învinse de copii;
 formarea perechilor în mod echilibrat;
 stabilirea distanțelor care se parcurg;
 instruirea elevilor cu privire la efectuarea actului respirator;
 priza și modalitățile de lungire a acesteia;
 se pot aplica sub formă de joc, ștafete, parcursuri aplicative, folosind întrecerea.
Indicații metodice pentru împingere:

 se va începe exersarea prin împingerea unor obiecte ușoare;

 se va acționa pentru pregătirea forței;
 însușirea poziției corecte a corpului;
 se va alterna efortul cu odihna;
 se va adapta actul respirator la calitatea efortului depus.
Ridicare și transport de greutăți.
Acestea sunt deprinderi frecvent utilizate în activitatea cotidiană. Implică acțiunea întregului corp, iar efectuarea greșită a
acestora pot determina leziuni la nivelul coloanei vertebrale (zona lombară), leziuni ale articulațiillor și mușchilor.

După cum arată și denumirea sa, această acțiune implică două momente:

1. priza și ridicarea obiectului;

2. transportul acestuia.
Această deprindere are o mare aplicativitate în viața cotidiană și doar sporadic în activitatea de educație fizică, când este necesară
manipularea aparatelor și a diverselor materiale sau pentru dezvoltarea calității motrice de forță.

Transportul se poate realiza individual sau în grup, înainte, lateral sau cu spatele, obiectele sau partenerii pot fi transportați prin
susținere cu unul sau ambele brațe, în apropierea șoldului, pe brațe, pe umeri, în spate sau chiar pe cap (când este implicat și
echilibrul).