EXERCITIILE APLICATIVE

Exercitiile aplicative constituie a treia grupa de mijloace de care dispune gimnastica de baza, cu rol important in formarea deprinderilor motrice de baza. Exercitiile aplicative sunt miscari care angreneaza in efort toate grupele musculare , avand ca obiective : dezvoltarea fizica generala a organismului si formarea tinutei corecte; corectarea deficientelor fizice; dezvoltarea aptitudinilor conditionale si coordinative ; insusirea unor deprinderi specifice ramurilor de sport; dezvoltarea aptitudinilor psihice, morale si intelectuale Aceste mijloace sunt des intalnite in activitatea cotidiana, in care includem, prin extensie, categoriile de deprinderi structurate in literatura de specialitate dupa cum urmeaza: -deprinderi motrice de baza, prezente in marea majoritate a ramurilor sportive , categorie care cuprinde mersul, alergarea, sariturile , aruncarea si prinderea; -deprinderi aplicativ utilitare in care sunt incluse echilibrul, tararea, catararea si escaladarea, ridicarea si transportul de greutati , tractiunea si impingerea .

Caracteristici:
sunt micri naturale ( au luat natere odat cu apariia omului ), atractive; le ntlnim n viaa cotidian; ofer posibilitatea gradrii efortului (prin greutate, numr de repetri); se execut n sal i aer liber; sunt mijloace valoroase pentru pregtirea fizic a tinerilor; sunt folosite sub form de ntrecere; constituie baza micrilor complexe din cadrul pregtirii de baz a nceptorilor din diferite ramuri sportive

Sistematizarea deprinderilor motrice

a) deprinderi motrice aplicativ-utilitare: trre crare escaladare ridicare i transport de partener i obiecte b) deprinderi motrice de baz: mers alergare aruncare-prindere srituri c) deprinderi motrice specifice ramurilor de sport d) parcursuri aplicative

Tararea
Este un mijloc de deplasare cu ajutorul bratelor si picioarelor in care centrul de greutate se afla cat mai aproape de sol. Exercitiile de tarare angreneaza in miscare grupele musculare ale membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului, favorizand o actiune complexa asupra sistemelor circulator si respirator. Exercitiile de tarare sunt folosite in scop corectiv, contribuind la formarea si mentinerea atitudinii posturale a corpului. Ele pot fi combinate cu exercitii de transport de obiecte si partener, aruncare, prindere, cu trecere pe sub sau peste obstacole.

Procedee de tarare
a) tarare pe brate si picioare tarare pe genunchi si maini tarare pe genunchi cu sprijin pe antebrate b) tarare din culcat: tarare din culcat facial cu sprijin pe antebrate tarare din culcat facial fara ajutorul bratelor si picioarelor (sarpelui) tarare din culcat dorsal, cu ajutorul picioarelor tarare din culcat dorsal, cu ajutorul bratelor si picioarelor

c) tarare laterala d) tarare cu transport de obiecte si partener e) tarare cu treceri peste, pe sub si cu ocolirea obstacolelor f) tarare pe banca, cu tractiune simultana sau alternative Tararile se pot executa pe directiile: inainte inapoi lateral

Pentru ca exercitiile de tarare sa fie eficiente, trebuie sa respecte anumite cerinte : exercitiile de tarare se vor invata si exersa numai pe covor sau saltele, in conditii de igiena maxima; la inceput, se vor invata procedeele simple si apoi cele combinate; efortul va creste treptat, iar dupa un numar de repetari, se vor introduce pauzele; viteza de executie, numarul de repetari si distanta de parcurs vor fi adaptate gradului de pregatire si de varsta al executantiilor; tararea la clasele mici poate fi predate sub forma de joc

Exercitiile de tarare pot constitui teme de lectie in faza de invatare a lor; pot fi incluse in partea lectiei destinata dezvoltarii calitatilor motrice cat si in cea de pregatire a organismului pentru efort si de influentare selectiva a aparatului locomotor, pentru corectarea tinutei.

Catararea
Este modalitatea de deplasare a corpului in diferite directii, executata in pozitia de atarnat simplu sau combinat, cu sprijin (cu ajutorul bratelor si al picioarelor sau numai al bratelor). Exercitiile de catarare ajuta la dezvoltarea fortei bratelor si centurii scapulo-humerale, precum si a coordonarii. Aparatele specifice pentru practicarea exercitiilor de catarare cunoscute sunt : -scara fixa -scara de gimnastica -scara de franghie -franghia -prajina -banca de gimnastica In afara de acestea mai pot fi utilizate aparate din gimnastica artistica.

Clasificarea exercitiilor de catarare: -dupa criteriul privind structura lor

catarari in atarnat mixt catarari in atarnat simplu (numai cu bratele) catarari cu opriri catarari cu ingreunari -dupa aparatele la care sunt executate: a) Scara fixa Pozitii de catarare: atarnat cu sprijin pe ambele picioare; atarnat cu sprijin peun picior; atarnat de un brat cu sprijin pe ambele picioare; atarnat de un brat cu sprijin pe un picior; atarnat costal; atarnat dorsal; atranat rasturnat; atarnat agatat de varful picioarelor;

b) Scara de gimnastica Acest aparat este mai putin present azi in salile de educatie fizica; el are forma unei scari de lemn obisnuite, distanta dintre sipci fiind in jur de 50 cm, partea de sus este fixate printr-un sistem ce permite departarea ei de perete, si prin sistemele de prindere din partea inferioara se realizeaza scara inclinata sau orizontala. Ca procedee de catarare scara de gimnastica, permite executarea variantelor de catarare ca si la scara fixa. Pe langa acestea insa, datorita constructiei sale, se adauga si alte procedee specifice din care amintim: catararea in spirala in jurul scarii; catarare pe margini, din lateral sau din fata cate unul sau cate doi fata in fata; catarare serpuita printer sipci; catararea numai in brate pe sipci sau pe marginile scarii. Atunci cand scara este orizontala sau oblica, mai apar si alte procedee. Pe deasupra scarii: deplasare prin pasire inainte si inapoi inghemuit cu sprijin pe maini; deplasare prin sarituri pe ambele picioare; deplasare prin pasire inainte si inapoi pe genunchi cu sprijin pe maini; deplasare cu transport de obiecte sau de partener, deplasare in spirala in jurul scarii; deplasare serpuita printre sipci; deplasare in culcat facial cu tractiune in brate si pasire. Pe sub scara: deplasare inainte si inapoi in atarnat mixt (fie cu sprijin la nivelul talpilor, fie agatat); deplasare inainte, inapoi si lateral in atarnat de sipci sau de marginea scarii; deplasarea in atarnat rasturnat printre sipci

c) Scara de franghie sau marinareasca

Este construita fie numai din franghie fie din margini de canepa si trepte de lemn. Aparatul se fixeaza de tavan, partea de jos ramanand mobile. Procedeele de catarare sunt aceleasi ca si cele de la scara de gimnastica, dar gradul de dificultate este sporit datorita instabilitatii si mobilitatii acestuia datorate constructiei sale. d) Franghia este alcatuita din impletitura de canepa cu o lungime de aproximativ 5 m, ea necesita o tehnica speciala a apucarii cu mainile si picioarele. e) Prajina sau catargul este un aparat folosit in exercitiile de catarare mai rar, procedeele de catarare folosite sunt in cea mai mare parte procedee specifice franghiei, cu unele mici schimbari datorate constructiei rigide ale acestuia. f) Catararea pe plan inclinat (banca de gimnastica)- Folosirea bancii de gimnastica in exercitiile de catarare prezinta avantajul ca se poate regla unghiul de inclinare, de care este dependent efortul executantului pentru realizarea anumitor sarcini motrice. Pentru a evita accidentele, este necesar sa: verificam aparatele si instalatiile pe care le folosim ; invatarea catararilor sa inceapa cu forme simple, in atarnat, combinat cu sprijin;

insusirea corecta a prizelor; pregatirea prealabila a musculaturii bratelor si centurii scapulo-humerale; gradarea efortului se va realiza prin marirea inaltimii tempoului de executie, transportarea de obiecte; alternarea exercitiilor de catarare cu cele de relaxare si respiratie, deoarece acestea ingreuneaza respiratia sau chiar o blocheaza; evitarea alunecarilor pe franghie la coborare, precum si sariturile de pe aparatele inalte.

Escaladarea
Escaladarea este modalitatea de trecere peste aparate (lad, capr, brn) i obstacole naturale i are rol important n dezvoltarea cu prioritate a forei braelor i a picioarelor. Ea presupune o crare efectuat pe un obstacol nalt pentru a trece pe partea cealalt sau pentru a continua escaladarea pe un alt obstacol. Escaladarea se poate realiza cu ajutorul: braelor i picioarelor; braelor i unui picior; unui bra i ambelor picioare; unui bra i unui picior. n predarea exerciiilor de escaladare, profesorul trebuie s adapteze nlimea obstacolelor n funcie de nivelul de pregtire, vrsta i sexul executanilor. Complexitatea exerciiilor poate crete prin combinarea lor cu exerciii de transport de obiecte.

EXERCIII DE RIDICARE I TRANSPORT

Exerciiile de ridicare i transport sunt exerciii cu caracter de for cu influen deosebit asupra sistemelor respirator i circulator, contribuind la dezvoltarea capacitii generale de efort, mrind rezistena organismului. Ele permit o dozare judicioas a efortului, solicitnd toate grupele musculare. Ridicrile se execut de pe loc, iar transportul, n deplasare; se pot combina cu celelalte exerciii aplicative . Exerciiile de ridicare i transport se mpart n dou grupe: 1. Ridicarea i transportul obiectelor i aparatelor de gimnastic Aceste exerciii constituie mijloace importante de organizare n cadrul leciei de educaie fizic; elevii trebuie s posede aceste deprinderi de transport al obiectelor i aparatelor, care pot fi efectuate de o singur persoan, de dou, trei sau n grup. 2. Ridicarea i transportul partenerului. Sunt cele mai des utilizate n leciile de educaie fizic, formele cele mai simple intrnd n coninutul exerciiilor de dezvoltare fizic general n perechi, cu caracter de for i sunt sistematizate. Astfel: transportul unei persoane de ctre alta transportul unei persoane de ctre doi

 transportul unei persoane de ctre trei transportul n grup Cerinele metodice privind utilizarea exerciiilor de ridicare i transport Aceste cerine vizeaz: exerciii de ridicare s precead pe cele de transport; numrul elevilor care transport aparate s fie n concordan cu greutatea aparatului; s se respecte particularitile individuale ale elevilor; transportul partenerului este recomandat s se execute la clasele mari; dozarea efortului se va face prin mrirea i micorarea greutii obiectelor, modificarea vitezei de deplasare, a distanei de parcurs. Traciuni i mpingeri se pstreaz permanent contactul picioarelor, cu suprafaa de sprijin, au caracter de ntrecere i se execut ntre doi parteneri, dou echipe.

Deprinderi motrice de baz

Din aceast grup fac parte mersul, alergarea, aruncarea i prinderea, sriturile.

MERSUL
Mersul este un mijloc simplu de deplasare natural a corpului n spaiu, o micare ciclic executat fr o solicitare fizic deosebit, angrennd n efort musculatura trenului inferior i activitatea sistemulor cardio-vascular i respirator. n timpul mersului, greutatea corpului se afl cnd pe un picior, cnd pe cellalt, contactul piciorului cu solul pstrndu-se permanent, iar braele se mic liber pe lng corp, evitnd oscilaiile laterale i verticale ale trunchiului. Variantele de mers se folosesc n partea de pregtire a organismului pentru efort n combinaie cu micrile de brae i trunchi, avnd ca scop realizarea unei nclziri generale. Variante de mers Mers obinuit Mers pe vrfuri Mers pe clcie Mers pe partea extern i intern a labei piciorului 109 Mers cu genunchii uor ndoii Mers ghemuit Mers pe genunchi Mers chioptat Mers fandat Mers cu balansarea unui picior ntins (nainte, lateral) Mers cu pai ncruciai Mers cu pai adugai (nainte, lateral) Mers cu genunchii sus Mers cu trunchiul aplecat, minile pe genunchi Mers cu minile sprijinite de glezne Mers cu sprijinul minilor pe sol

 Mersul pianjenului (culcat dorsal, cu sprijin pe mini i tlpi) Mers napoi (cu spatele pe direcia de naintare) Mers n ritm lent Mers n ritm rapid Mers n echilibru (prin micorarea suprafeei de deplasare, modificarea nlimii aparatului i reducerea bazei de susinere) Mers cu transport de obiecte (greuti, mingi, partener) Mers cu ocoliri i treceri peste obstacole Combinaii de mers pentru dezvoltarea ritmului Pentru dezvoltarea simului ritmului, se folosesc combinaii de mers. Exemplu: 4 timpi mers pe loc 4 timpi mers cu genunchii sus

ALERGAREA
Alergarea constituie un mijloc simplu de deplasare natural a corpului, mai rapid dect mersul bazat pe micri ciclice; la trecerea de pe un picior pe cellalt intervine o mic faz de zbor cu efecte deosebite asupra aparatului locomotor i sistemelor cardio-vascular i respirator. Alergarea constituie mijlocul cel mai important pentru dezvoltarea vitezei i rezistenei, fiind folosit pentru angrenarea treptat a organismului n efort, n combinaie cu exerciiile de mers. Variante de alergare - alegare pe loc n tempo lent i rapid - alergare obinuit - alergare cu genunchii sus pe loc i n deplasare - alergare cu pendularea gambelor napoi - alergare cu pendularea gambelor nainte - alergare cu picioarele ntinse nainte-napoi - alergare lateral cu pai adugai - alergare lateral cu pai ncruciai - alergare cu spatele pe direcie - alergare cu schimbri de direcie - alergare cu ntoarcere de 360 spre stnga i spre dreapta 110 - alergare pe plan nclinat - alergare cu joc de glezne - alergare peste obstacole - alergare pentru dezvoltarea simului ritmului - alergare ritmat - alergare cu schimbarea tempoului

ARUNCARE I PRINDERE

Exerciiile de aruncare i prindere constituie mijloace adecvate pentru dezvoltarea coordonrii generale a micrilor, a musculaturii centurii scapulare i a bra elor, a vitezei de execuie i reacie, aprecierea distanei i a preciziei n execuie. Prinderea este mai dificil dect aruncarea din punctul de vedere al coordonrii, deoarece trebuie apreciat viteza de deplasare, volumul, forma i greutatea obiectului aruncat. Exerciiile de aruncare i prindere se pot executa de pe loc, din deplasare i sritur, att cu mna stng, ct i cu mna dreapt, pentru dezvoltarea ambidextriei. De asemenea, trebuie avute n vedere spaiul unde se desfoar activitatea, greutatea obiectelor, nivelul de pregtire, vrsta i sexul executanilor. Materiale folosite: mingi de oin, de cauciuc, de tenis, medicinale, bastoane, cercuri, mciuci. Sistematizare: aruncri la distan (se execut n aer liber) aruncri la int (att n sal ct i n aer liber): fix mobil aruncri i prinderi individuale n perechi n grup Procedee folosite la aruncare: cu o mn cu dou mini (de sus, de la old, de la umr, de la piept, din lateral) Poziiile de aruncare vor fi variate (din stnd, din pe genunchi, din aezat). n cadrul leciilor de educaie fizic, exerciiile de aruncare a mingilor mici (de oin sau medicinale) se vor face sub comanda i sub supravegherea direct a profesorului.

SRITURILE
Sriturile sunt desprinderi singulare sau succesive efectuate rapid, pe un picior sau pe ambele picioare. Sriturile reprezint un mijloc aplicativ natural cu efecte n dezvoltarea fizic general a celor care le practic, angrennd n activitate un numr mare de grupe musculare i de articulaii, cu influen asupra aparatelor circulator i respirator. Ele sunt atractive, contribuind la dezvoltarea aptitudinilor condiionale, a capacitii de 111 orientare spaio-temporal, a echilibrului, a curajului, a ncrederii n forele proprii. Sriturile se mpart n dou grupe: srituri fr sprijin libere ( sunt incluse toate sriturile care se execut fr sprijinul minilor pe aparat, de pe loc, cu elan, cu diferite micri de brae i de picioare, cu ntoarceri, cu treceri peste obstacole; srituri cu sprijin sunt prezentate n capitolul rezervat sriturilor n gimnastic,

Sriturile libere: simple: dreapta cu ndoirea genunchilor cu deprtarea picioarelor n echer srituri aplicative: n lungime (de pe loc i cu elan) n nlime (de pe loc i cu elan) n adncime de pe diferite aparate prin fereastr (echer, ghemuit i prin rostogolire); srituri cu coarda (pe ambele picioare, pe un picior, de pe loc, din deplasare); srituri la trambulina elastic (srituri cu ntoarcere, cu genunchii ndoii, cu echer); srituri artistice folosite n exerciiile de la brn i sol i n toate probele din gimnastica ritmic. Variante de srituri: - srituri ca mingea, pe loc i deplasare (nainte, napoi, lateral, cu ntoarcere 180, 360); - srituri pe un picior, cu deplasare nainte, napoi, lateral, cu ntoarcere 360; - srituri de pe un picior pe cellalt (pas srit); - pe acelai picior (pas sltat); - srituri cu genunchii sus; - srituri din ghemuit n ghemuit; - srituri cu obiecte; - srituri pe aparate (banc, capacul de lad); - srituri pentru dezvoltarea simului ritmului; - srituri n adncime de pe banc, de pe lad (simple, cu ntoarcere 180, 360); - srituri peste obstacole (partener, banc).