UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SCHI

Profesor:
Asist. drd. Horea POP

Student: Gălățan Marius-Dacian

E-mail: dacian85@gmail.com

Cluj-Napoca
2021

1
 1. Acomodarea cu schiurile, mersul pe schiuri, întoarceri, tipuri de urcări în pantă;
2. Coborârea directă și oprirea în plug, ocolirile în plug;
3. Coborârea oblică
4. Coborârea oblică cu ocolire în plug

Scurtă descriere a schiului alpin;

Schiul alpin este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe zăpadă, prin anumite
puncte de trecere obligatorii, numite „porți”, pe schiuri cu legături cu călcâi fix. Schiatul a evoluat de
la schiul fond, datorită dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice)
în stațiunile de munte prin acestea schiorii erau duși până în vârful celor mai înalte pante, astfel încât
bucuria coborârii pantelor lungi care altădată erau prea greu de urcat se putea face de mai multe ori.
Acest sport este popular oriunde ninge sau există zăpadă combinată cu pante ale munților și
infrastructură. Astfel pârtii de schi se găsesc în Europa, America de Nord, Japonia, dar nu numai
acolo.
Principala preocupare tehnică a schiorilor este cum să își mențină schiurile paralele, direcția
de mers și viteza. Pentru un începător să întoarcă sau să oprească schiurile se folosește procedeul
numit tehnic „plugul”, dar schiorii mai avansați folosesc alte metode mai avansate, rapide și mai
elegante cum ar fi „cristianele”. Pentru a face o cristiană, schiorul trebuie să își lase greutatea pe
piciorul opus direcției virajului, adică pe piciorul din exterior dar în același timp să își mențină corpul
într-o poziție în care fața să fie înainte către vale, astfel încât numai genunchii și picioarele să se
rotească. Această metodă este mult mai rapidă și se folosește la concursurile de coborâre.
Ca schior câștigi încredere atunci când schiezi pe o pârtie mai abruptă, mai lungă și mai rapidă. În
Europa dificultatea pârtiilor se dă de culori, de la albastre, cele mai ușoare, urmate de roșii și negre,
acestea din urmă fiind cele mai dificile. Totuși nu există o regulă peste tot astfel încât fiecare stațiune
poate să își determine singură modul de marcare a dificultății pârtiilor.

1. Acomodarea cu schiurile, mersul pe schiuri, întoarceri, tipuri de urcări în pantă;

1.a. - Acomodarea cu schiurile:

Procesul de formare a deprinderilor motrice începe odată cu prinderea schiurilor de picioare și cu
primele încercări de deplasare cu ajutorul lor.
Primele lecții cu începătorii, trebuie să resolve urmatoarele sarcini:

2
 - prinderea și desfacerea schiurilor:
- exerciți de pe loc pentru obișnuirea cu lungimea și cu greutatea schiurilor.
- exerciții de pe loc pentru însușirea poziției pe schiuri.
Conținutul acomodării cuprinde procedee de mers întoarcere, schimbări de direcție sau combinații,
care se execută pe loc sau în deplasare, pe teren variat. Ele contribuie la obișnuirea cu echipamentul
și materialele de schi, dar și cu alunecarea pe schiuri.
Exemple de exerciții:
- ridicarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă și deplasarea lor la dreapta, stanga, în jos și în
sus;
- același exercițiu, dar numai cu ridicarea cozilor sau numai cu ridicarea vârfurilor;
- schimbări de direcție de pe loc (întoarceri);
- mers pe schiuri fără bețe, prin pășire, prin zapadă nu prea mare;
- mers la urcare;
- variante de mers și jocuri pe schiuri.

Fig. 1 – Aplecare, fandare, ridicarea din căzătură

1.b. – Mersul pe schiuri:

Mersul cu un pas și împingere simultană:
În mersul cu un pas și împingere simultană, schiorul efectuează o împingere cu piciorul, după care
împinge simultan cu ambele brațe și alunecă pe ambele schiuri. Efectuarea ciclului acestui mers
durează de obicei 1.2 – 1.6 sec., în decursul cărora, în funcție de condițiile de alunecare și forța
împingerilor, se parcurge o distanță cuprinsă între 6 și 8 m. Terminând împingerea cu brațul și
îndreptându-se, schiorul continuă să alunece pe schiuri datorită vitezei obținute mai înainte.
În timpul alunecării, schiorul se pregătește pentru împingerea cu piciorul și brațele. Pentru efectuarea
unei împingeri bune, puternice și rapide este necesar ca, după îndreptarea trunchiului, la fel ca și în
mersul alternativ cu doi pași, să se înceapă schimbarea repartizării greutății corpului pe schiuri,în așa

3
fel încât partea principală (cea mai mare) să fie concentrată pe acel picior cu care se pregătește să
împingă. Trecerea greutății corpului pe un picior este mai bine să fie începută cât mai aproape de
momentul în care proiecția Cg se apropie de granița anterioară a sprijinului, adică la mijlocul
rostogolirii.
Exerciții:
• pe loc, fără bețe, imitarea pasului și pendulării brațelor;
• același exercițiu cu înfingerea bețelor în zăpadă;
• imitarea mersului fără bețe;
• executarea descompusă, cu numărătoare, a procedeului.
Indicații metodice:
În cadrul învățării se va urmări: însușirea ritmului mișcărilor; împinferea cu piciorul; intrarea
scuccesivă în acțiuune a trunchiului, brațelor, pendularea energică și apoi frânarea piciorului, corect
coordonată cu terminrea împingerii cu brațele și coordonarea brațelor, trunchiului și piciorului cu
respirația.

Fig. 2 – Mersul cu un pas și împingere simultană

Mersul cu doi pași și împingere simultană:

În mersul cu doi pași și împingere simultană, schiorul efectuează două împingeri cu piciorul și o
împingere cu ambele brațe. Pentru efectuarea acestui ciclu de mișcare, de obicei se cheltuiește 1,7 –
2,1 sec. în decursul căruia se parcurge o distanță cuprinsă între 8 și 11 m.
Din poziția fundamentală pentru începerea mișcării, schiorul trebuie să schimbe repartizarea greutății
corpului pe schiuri, concentrându-se pe piciorul pe care dorește să efectueze împingerea. În același
timp cu trecerea greutății corpului pe un picior, schiorul se deplasează înainte, în așa fel încât

4
greutatea să fie concentrată nu pe toată talpa, ci numai pe partea anterioară a labei piciorului, creând
premisele pentru pierderea echilibrului spre înainte și condiții pentru împingerea cu piciorul.
Împingerea cu piciorul, în funcție de viteza de deplasare, durează 0,15 – 0,25 sec. Piciorul, eliberat
de greutate, este deplasat spre înainte, pe o distanță de 80 – 110 cm., în fața piciorului de împingere.
După împingerea cu piciorul, când se trece la alunecarea pe un singur schi, fondistul trebuie să obțină
o poziție stabilă și de aceea deplasează trunchiul înainte, în direcția piciorului de sprijin. După
terminarea deplasării piciorului de împingere spre sus și înapoi, schiorul începe o pendulare activă a
lui spre înainte.
Exerciții:
• imitarea mersului fără bețe, deplasarea realizându-se prin pași mici (fără alunecare);
• acelați exercițiu, lungindu-se pașii și efectuând alunecarea;
• executarea unor pași mici alunecați (cu alunecare minimă) și coordonarea cu lucrul brațelor;
• în tempou lent, execuatrea procedeului la comandă, cu accent pe principalele faze.
Indicații metodice:
Perfecționarea procedeului se realizează folosind mersul în condiții variate de teren, precum și pe
porțiuni marcate, în care schiorul va trebui să execute un număr dat de cicluri. Procedeul se va preda
global, după însușirea împingerii simultane cu bețele.

Fig. 3 – Mersul cu doi pași și împingere simultană

5
 1.c. – Întoarceri:
Principalele procedee tehnice de întoarcere de pe loc sunt:
1. Întoarcere de pe loc prin paşi adăugaţi;
2. Întoarcere de pe loc prin săritură;
3. Întoarcere în evantai;
4. Întoarcere de pe loc „vârf peste vârf”.
5. Întoarcere de pe loc „coadă peste coadă”;
Vom descrie în continuare doar trei din aceste procedee tehnice considerând că întoarcerea de pe loc
„vârf peste vârf” şi întoarcerea de pe loc „coadă peste coadă” nu necesită o descrie amănunţită,
denumirea acestora indicând execuţia tehnică.
1. Întoarcere de pe loc prin paşi adăugaţi:
Acest procedeu tehnic de întoarcere se utilizează numai pe teren plat sau pe o pantă cu înclinaţie mică.
Se execută ca în imaginea alăturată, prin ridicarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă şi deplasarea
lor la dreapta sau la stânga, în funcţie de direcţia de întoarcere dorită, beţele de schi asigurând un
echilibru stabil.

Fig. 4 – Întoarcerea de pe loc prin pași adăugați

2. Întoarcere de pe loc prin săritură:

Procedeul tehnic se execută printr-o mişcare de flexie (ghemuire) a picioarelor urmată de extensia
(întinderea) bruscă a acestora, în aşa fel încât schiurile să se desprindă de pe zăpadă. În momentul
desprinderii de pe zăpadă, schiurile sunt antrenate într-o rotaţie imprimată de bust şi şolduri.
3. Întoarcere de pe loc în evantai:
Acest procedeu tehnic se execută din poziţia stând cu genunchii uşor flexaţi, greutatea corpului
repartizată pe unul din schiuri. Băţul din partea schiului de sprijin se înfige lateral-înainte, iar celălalt
lateral-înapoi. Schiul eliberat de greutate se ridică cu vârful în sus, se aşează pe coadă în poziţie
verticală iar apoi execută o mişcare sub formă de evantai până când ajunge cu vârful în dreptul cozii

6
schiului de sprijin. Greutatea corpului se transferă pe acest schi, celălalt alăturându-i-se prin
întoarcere.

Fig. 5 – Întoarcerea de pe loc în evantai

1.d. – Tipuri de urcări în pantă:

Principalele procedee tehnice de urcare pe pantă sunt:
1. Urcarea în trepte;
2. Urcarea oblică pe linia pantei;
3. Urcarea prin pas bătut;
4. Urcarea “în foarfece”;
5. Urcarea “în jumătate de foarfece”.
Plecând de la principalul obiectiv al primei lecţii de schi, obişnuirea schiorului cu echipamentul
de schi, trebuie să menţionăm faptul că pe lângă acest obiectiv, procedeele de urcare pot fi folosite
drept mijloace pentru pregătirea organismului pentru efort şi în acelaşi timp se pot adapta, în cadrul
lecţiei de schi, sarcinilor de amenajare a terenului unde se va desfăşura lecţia.
1. Urcarea în trepte:
Acest procedeu tehnic de urcare a unei pante este cel mai simplu din procedeele de urcare şi se execută
ca în imaginea alăturată, prin ridicarea - aşezarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă, schiurile fiind
aşezate perpendicular pe linia pantei şi aşezate pe canturile din deal.

7
 Fig. 6 – Urcarea în trepte, (Manuel Jeunesse+Sport, EFSM, 1991)

2. Urcarea oblică pe linia pantei:

Se execută identic cu urcarea în trepte diferenţa constând în faptul că urcarea este oblică pe linia
pantei.
3. Urcarea prin pas bătut:
Procedeul tehnic se poate folosi numai pe pante cu înclinaţie mică.
Este asemănător ca execuţie tehnică cu mersul pe schiuri. Se efectuează cu corpul uşor avântat, schiul
bătând zăpada şi cu ajutorul beţelor care se înfig la nivelul legăturilor de pe schiuri sau înapoia lor (în
funcţie de înclinaţia pantei) pentru a opri alunecarea înapoi.

Fig. 7 – Urcarea prin pas bătut, (Manuel Jeunesse+Sport, EFSM, 1991)

4. Urcarea „în foarfece”:

Schiorul deplasează alternativ schiurile, cu vârfurile schiurilor orientate spre exterior, greutatea
repartizată pe canturile interioare ale schiului, astfel încât la fiecare pas coada schiului cu care s-a
păşit să fie situată aproximativ la nivelul clăparului celuilalt picior.

8
 Fig. 8 – Urcarea „în foarfece”, (Manuel Jeunesse+Sport, EFSM, 1991)

5. Urcarea “în jumătate de foarfece”

Se execută după acelaşi mecanism tehnic ca şi urcarea în foarfece, cu deosebirea că numai un schi
are vârful orientat spre exterior, celălalt schi fiind aşezat pe toată talpa şi orientat perpendicular pe
linia pantei.
După învăţarea acestor procedee tehnice de bază ale schiului alpin, recomandăm consolidarea
acestora, în cadrul timpului alocat în lecţie pentru pregătirea organismului pentru efort şi amenajarea
terenului de lucru. În acest sens, şcoala franceză de schi recomandă crearea şi utilizarea unor trasee
pe care le numesc „trasee şcoală”. Pentru o mai bună imagine a acestei afirmaţii, vom exemplifica în
imaginea următoare un astfel de traseu:

Fig. 9 – Model pentru un traseu școală

9
 2. Coborârea directă și oprirea în plug, ocolirile în plug;
2.a. – Coborârea directă:
- Schiurile sunt depărtate cu 20-30 de cm şi menţinute pe toată talpa.
- Greutatea egal repartizată pe ambele schiuri şi pe toată suprafaţa lor de contact cu zăpada.
- Articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldurilor sunt uşor flexate.
- Bustul foarte puţin înclinat spre înainte.
- Braţele uşor depărtate lateral şi spre înainte, coatele flexate iar pumnii ţin beţele orientate
oblic spre înapoi.

Fig. 10 – Coborârea directă

Deoarece schiorii începători se confruntă în coborârea directă cu instabilitatea echilibrului lateral,

recomandăm:
- Distanţa dintre schiuri să fie la început ceva mai mare, pentru a asigura o suprafaţă de sprijin
mai mare, pe măsura creşterii siguranţei în coborâre această distanţă dintre schiuri
micşorându-se.
- Primele coborâri se vor face pe o pantă uşor înclinată şi terminată cu teren plat.
- Se coboară panta fără a modifica poziţia de coborâre directă, până ce crisparea de la început
dispare.
- Se va căuta să se simtă schiurile menţinute pe toată talpa.
- Pe măsură ce procedeul tehnic se însuşeşte, pantele de lucru vor fi schimbate, alegându-se
terenuri mai înclinate, cu denivelări şi zăpadă variată.
2.b. – Oprirea în plug:
Procedeu prin care se pierde înălțime pe pantă, schiurile find deschise în poziție de plug și
orientate pe muchiile interioare.
Mecanismul tehnic:
- din coborare directa se departeaza simultan si progresiv ambele cozi ale schiurilor, prin
impingerea calcaielor spre exterior.Varfurile schiurilor raman apropiate, la 15-20cm si la

10
 acelasi nivel. Greutatea corpului este egal repartizata pe ambele schiuri si usor pe cozile
acestora;
- gambele sunt ținute perpendicular pe schiuri, cu gleznele flexate. Genunchii sunt ușor flexați
și orientați înainte și spre interior. În acest mod, schiurile sunt așezate pe muchiile interioare;
- bustul este ridicat, lăsat spre înapoi, cu spatele ușor rotunjit. Umerii sunt relaxați, brațele ușor
flexate din coate, iar pumnii orientează bețele oblic spre înapoi și lateral;

Fig. 10 – Oprirea în plug

https://www.youtube.com/watch?v=UX8aghnUGLQ - ( Oprirea în plug)
2.c. – Ocolirile în plug:
Acest procedeu de ocolire prin frânare cu schiurile deschise în poziţie de plug se execută cu
schiurile deschise în poziţie de plug.
Declanşarea ocolirii se realizează trecerea greutatea corpului pe schiul opus direcţiei spre care
se ocoleşte, înşurubând genunchiul membrului inferior pe care s-a trecut greutatea.
Prin flexia acestuia şi orientarea lui spre înainte şi spre interiorul ocolirii. Concomitent cu
această mişcare, trunchiul se orientează spre schiul care a preluat greutatea corpului. Conducerea
ocolirii se realizează prin accentuarea flexiei iniţială anterior, în accelaşi timp executându-se o
presiune a călcâiului spre exteriorul ocolirii. Schiurile se menţin permanent în poziţie de plug.

Fig. 11 – Ocolirile în plug

https://youtu.be/_0NvNlxPrzQ - (Explicția coborârii directe și ocolirea în plug)
3. Coborârea oblică:

11
Schiurile vor fi paralele şi apropiate iar schiul din deal va fi ceva mai înainte (cca.10 cm).

Fig. 12 – Coborârea oblică pe linia pantei

- Schiurile vor fi mai înclinate pe canturile din deal prin orientarea genunchilor spre deal, pentru
a menţine direcţia de înaintare;
- Greutatea corpului repartizată mai mult pe schiul din vale;
- Articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldurilor flexate;
- Bustul uşor răsucit spre vale, înclinat spre înainte, cu umărul din vale mai coborât decât cel
din deal;
- Genunchii şi bazinul orientaţi spre deal;
- Braţele uşor depărtate lateral şi spre înainte, ţinând beţele orientate oblic spre înapoi;
- Privirea la 20-30 de metri înainte spre direcţia de deplasare;
- Întregul corp adoptă o atitudine arcuită.
Exerciţii:
Pentru a obţine siguranţa în alunecare coroborată cu atitudinea arcuită a corpului în timpul coborârilor
oblice, recomandăm câteva exerciţii simple executate din alunecare:
- Coborâre oblică cu ridicarea cozii schiului din deal de pe zăpadă;
- Coborâre oblică cu ridicarea completă a schiului din deal de pe zăpadă;
- Coborâre oblică cu răsucirea trunchiului spre vale şi atingerea clăparului din vale cu mâna din
deal;
- Coborâre oblică cu ridicări şi ghemuiri înlănţuite;
- Coborâre oblică cu beţele ţinute sub axilă;
- Coborâre oblică cu beţele ţinute la spate, prinse sub coate;

4. Coborârea oblică cu ocolire în plug:

https://www.youtube.com/watch?v=DnBaTi7kU84 – (Explicație coborâre oblică cu ocolire în plug)

12
Bibliografie :

1. Gheorghe Balint (2005). Bazele Teoretice Şi Metodice Ale Predării Schiului. Iași: Tehnopress
2. http://cadredidactice.ub.ro/balintgheorghe/files/2011/03/indrumar-aplicatii-in-sporturi-de-
iarma.pdfopress;
3. https://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/TEHNICA-si-METODICA-INVATARII-62.php
4. http://educatie-fizica.ro/mersul-cu-un-pas-si-impingere-simultana/
5. https://www.youtube.com/watch?v=DnBaTi7kU84

13