Ion

Particularități ale romanului realist, interbelic/

Particularități ale unui text narativ scris de Liviu Rebreanu

1. Date despre autor Autor de referință pentru literatura română interbelică, Liviu Rebreanu se
+ Alegerea operei + impune prin noutatea concepției asupra țăranului și prin situațiile
Viziunea existențiale fundamentale în care sunt prezentate personajele. Ilustrativ
pentru viziunea realist-obiectivă despre lume a lui Liviu Rebreanu este
romanul interbelic „Ion” (1920), care îl determină pe E. Lovinescu să
afirme: „Este o revoluție față de lirismul sămănătorist și atitudinea
poporanistă, constituind o dată istorică în procesul de obiectivizare a prozei
noastre epice.”
2. Realismul Realismul este o mișcare literară ce corespunde interferenței secolelor al
XIX-lea și al XX-lea și care are la bază observarea atentă a realității și
reprezentarea ei veridică și obiectivă. Specifice realismului sunt și
importanța acordată epicului, marcată de prezența unui narator obiectiv,
omniscient și omniprezent, alături de diversitatea personajelor, care
reprezintă tipuri umane, beneficiind de modalități complexe de
caracterizare.
3. Tema Tematic, romanul doric „Ion” prezintă monografia satului ardelenesc de la
începutul secolului al XX-lea. Astfel, destinele personajelor sunt ilustrate
alternativ, în planuri narative diferite: cel al țăranilor (Ion, Ana, Florica,
Vasile Baciu, George) și cel al intelectualilor (familia Herdelea și preotul
Belciug). Primul plan este guvernat de tema condiției țăranului mistuit de
glasul ancestral al pământului, în timp ce planul intelectualilor surprinde
lupta pentru apărarea drepturilor romanilor din Ardeal.
4. Indicii spațio- Din punct de vedere compozițional, se remarcă reperele spațio-temporale
temporali – R3 bine precizate, care creează impresia de veridicitate. În acest sens, acțiunea
este plasată în orasul Armadia și, în special, în satul Pripas, ce reprezintă
un spațiu închis, arhetipal, un tipar al unui mod de a înțelege viața. În plus,
numele simbolic al satului definește condiția unei ființe legate vremelnic
de un loc și de un rost. De asemenea, coordonata temporală este bivalentă -
exista un timp al satului, al existenței statornicite prin tradiție, dar și un
timp al omului -, fragmentarea acesteia fiind evidențiată în final: „satul a
rămas înapoi, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins,
alții le-au luat locul.” În egală măsură, imaginea roților căruței lui Herdelea
este o paralelă la timpul ce se scurge indiferent de evenimentele din sat.
5. Tehnicile O trăsătură caracteristică realismului rezidă în utilizarea anumitor tehnici
compozitionale narative. Astfel, se remarcă simetria incipit-final, întrucât romanul începe
specifice cu descrierea drumului ce urmează cursul Someșului și intră în satul Pripas
realismului – R1 şi se încheie cu aceeaşi descriere, dar în sens invers, alegere ce
simbolizează intrarea şi ieşirea din lumea ficţională. Astfel, este evidenţiat
aspectul de „corp sferoid” al romanului, care închide în sine un bogat
univers rural. De asemenea, în conturarea satului se folosește tehnica
 detaliului semnificativ: sunt descrise crucea strâmbă, mâncată de carii –
sugestie a faptului că legile morale nu mai sunt respectate – și casele
personajelor importante din roman. Specifică realismului este și tehnica
narativă a contrapunctului, care constă în prezentarea alternativă a
destinului lui Ion și a familiei Herdelea.
6. Actiunea O altă trăsătură specifică romanului realist o constituie importanța acordată
complexa, bazata pe epicului si a relatarii evenimentelor in ordine cronologica. În acest sens,
conflicte – R1 principalul fir epic este construit în jurul protagonistului Ion Pop al
Glanetașului, al cărui suflet este sfâșiat între cele două voci interioare:
„Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. Astfel, Ion trăiește o dramă
interioară generată de faptul că, pentru el, pământul nu este doar un mijloc
de subzistenţă, ci un criteriu al valorii individuale. Pentru a-și îndrepta
destinul, Ion recurge la gesturi imorale: o ia de nevastă pe Ana, de care se
folosește pentru a obține toate pământurile lui Vasile Baciu, o lasă
însărcinată – făcând-o, astfel, de râs și dezonorând-o – , se arată indiferent
la bătăile administrate de tatăl ei și o înşală cu Florica, femeia frumoasă,
dar săracă, pe care el o iubeşte. Pentru a scăpa de durerea pricinuită, Ana
ajunge să se sinucidă. In final, Ion devine o victima a propriei alcatuiri
sufletesti si este ucis de George cu o sapa, dupa ce este surprinsa vizita
protagonistului la Florica. În planul secundar al romanului, exista
deopotrivă un conflict între învăţătorul Zaharia Herdelea şi preotul
Belciug, dar şi unul interior, în sufletul lui Herdelea, între convingerile
patriotice şi siguranţa materială a familiei, acesta fiind silit să facă unele
compromisuri pentru a asigura viitorul copiilor lui: Laura, Titu, Ghighi.
7. Smulgerea Ilustrativă pentru romanul realist și pentru tipologia protagonistului este
brazdelor lui scena în care Ion smulge câteva brazde din pământul lui Simion Lungu,
Simion Lungu – R2 care odinioară aparținuseră familiei sale, fiind declanșat conflictul moral.
Gestul personajului principal este pedepsit de Simion Lungu, care se ceartă
cu Ion și îl dă în judecată, la îndemnul preotului Belciug. Ion cere ajutorul
învățătorului, însă mărturiseste că Herdelea îi scrisese jalba, astfel că lipsa
de scrupule a protagonistului determină conflictul între preot și învățător.
8. Secventa sarutarii Patima nefirească a protagonistului pentru pământ este surprinsă în scena
pamantului – R2 sărutării pământului. Astfel, Ion nu își încape în piele de bucurie și,
îmbrăcat în haine de sărbatoare, „își lipește buzele cu voluptate de
pământul ud”, fiind prezentată dovada supunerii eroului față de ceea ce
devenise principiul său ordonator. Secvența este, de altfel, inspirată dintr-o
experiență personală a autorului, trasfigurată artistic: gestul hieratic al unui
tânăr de a săruta pământul „ca pe o ibovnică”, drept simbol al posesiunii.
9. Personajele sunt Personajele reprezintă un alt element compozițional important, Rebreanu
tipuri umane – R3 intenţionând să surprindă diverse tipuri de personaje ilustrative pentru
întreaga ierarhie socială a satului ardelenesc: ţăranii bogaţi (Vasile Baciu,
George Bulbuc), ţăranii săraci (Ion, Florica) şi intelectualitatea (Herdelea,
Belciug). În aceeaşi intenţie se înscrie şi interesul acordat conturării
condiţiei femeii, apărând patru ipostaze diferite ale feminităţii: fata bogată,
dar urâtă (Ana), fata săracă, dar frumoasă (Florica), tânăra educată,
apartinand mediului intelectualilor (Laura), femeia ajunsă la maturitate,
 înrăită de greutăţile vieţii (Zenobia).
10. Concluzia În concluzie, opera rebreniană „Ion” este un roman realist, obiectiv şi
interbelic, prin ilustrarea temei sociale, alături de tema familiei, prin
circularitatea incipitului cu finalul, care accentuează ideea unui „corp
sferoid”, funcţionând după legi proprii și, totodată, prin conturarea unor
personaje care înfăţişează oameni obişnuiţi în situaţii obişnuite.
945