Fise de lectura- capitoleIlie,

„ION”-Liviu Rebreanu

CAP 1-„INCEPUTUL”

Nestapanire

REZUMAT

Opera incepe cu descrierea drumului, care are o bogata semnificatie. Diegeza ia nastere intr-o duminca, la hora, unde se aduna
toti satenii. Ion, protagonistul, danseaza cu Ana, care este fiica lui Vasile Baciu si care este totodata promisa lui George Bulbuc. Dupa
ceva timp, apar in cadru noi personaje, preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu domnisoara Laura
si cu Titu, care schimba atmosfera. Ion se intalneste cu Ana intr-un loc retras, insa sunt vazuti de Ilie, care ii va spune lui George ce se
intampla. Tatal si Bulbuc ajung la locul faptei, unde incepe un scandal. Desi Ion este gata de atac, acesta se abtine. Dupa toate acestea,
Ana si tatal sau pleaca, iar toti ceilalti se duc la carciuma, unde Ion scapa de sub control si il bate pe George.

CARACTERIZARE

Ion este un barbat violent, dependent de valorile materiale, pe care si le doreste de cand era mic copil. Este tipic pentru categoria social ă
a ță ranului să rac ce dorește pă mânt, dar individualizat prin psihologia complexă , urmă rită în evoluție și prin tră să turile naturaliste:
obsesii tiranice, stă ri ale subconștientului, ființă neșlefuită , dominată de instinct, latura abisală a psihologiei. Ion este fiul lui Alexandru
Pop al Glanetașului, ță ran să rac, și de aceea crește în lipsuri, ceea ce determină în el pasiunea pentru pă mânt, garanție a prosperității și
a statului social ridicat. El o iubește pe Florica, dar pentru ca ea este să racă , se reorientează că tre Ana, fiica lui Vasile Baciu, cu care se
că să torește doar din dorința de a intra în posesia pă mânturilor socrului să u.

Ana este tipul omului coruptibil, crezand ca Ion chiar o iubeste pentru ceea ce este. Ea Evidentiaza totodata tipologia specifica femeii
din acele timpuri. Pe când Florica era «fata cea mai frumoasă din Pripas», Ana avea faţa «lunguiaţă , arsă de soare», iar pentru Ion, ea
este o fată slă buţă şi «urâţică ». Cu toate acestea, Ana «avea locuri şi case şi vite multe», pe când Florica era chiar mai să racă decât Ion.
Astfel, Ion alege să se îmbogă țească , înă bușindu-și sentimentele pentru Florica și fă cându-i curte Anei.

George reprezinta tipul lasului, ce isi doreste doar un renume, o faima cu care sa se poata lauda. Pe parcursul romanului, Ion dezvolt ă o
relație de tip antagonic cu un alt personaj din satul Pripas, cu o vârstă apropiată de a lui, dar cu un statut social radical diferit: George
Bulbuc (sau George „al Tomii”).

FLORICA Personaj secundar, individual, feminin, Florica este reprezentanta „glasului iubirii” în romanul „Ion”, fiind opusul
Anei, că reia îi corespunde „glasul pă mântului”. Ea este, așa cum o descrie însuși autorul, „fata cea mai frumoasă din Pripas”. Statutul ei
social este, însă , unul mai puțin favorabil, Florica fiind de o frumusețe răpitoare, dar foarte săracă. „Fata vă duvei lui Maxim Oprea”
era chiar „mai să racă decât Ion”, a că rui motivație principală era reprezentată de îmbogă țirea prin că să toria cu o fată înstă rită .

Vasile Baciu, tată l Anei, fusese un om harnic, mereu printre fruntașii satului. Se însurase cu o fata bogată și urâtă , pe care însă a iubit-o
și a tratat-o cum se cuvine, că ci datorită ei a intrat in rândul oamenilor avuți".
Vă duv acum,îl durea gândul că va trebui să renunțe la o parte din pă mânturile lui pentru a-i face zestre Anei când se va mă rita.
Fire aprigă și autoritară ,Vasile Baciu îi declară lui George Bulbuc - pretendent înstă rit al fiicei sale, greoi și ume-roș ca un taur", că el
vrea un ginere cumsecade, nu jleandură ", co-municându-i totodată principiile sale: Io-ți dau fata, iar tu să ai bici să i scoți din cap
gă rgă unii!"
De îndată ce află că Ana se lă sase sedusă de să ră ntocul" de Ion, Vasile Baciu o va bate cumplit, fă ră a ține seama de copilul pe care
aceasta îl avea în pântece și de strigă tele sfă șietoare ale fetei. Fire violentă ,de o brutalitate ieșită din comun, Vasile Baciu se aseamă nă ,
în acest sens, cu Ion, dușmanul să u.
Vasile Baciu îi va ceda cu greu pă mânturile lui Ion. După moartea lui Ion, pă mântul acestuia, după învoiala fă cută de Vasile Baciu,
preotul Belciug și Ion, ră mâne bisericii.
CITATE REPREZENTATIVE

obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florica era mai saraca decât dânsul, iar Ana avea locuri si case si
vite multe... îi asculta glasul plângator si-l cuprindea mila, în acelasi timp însa se gândea la Florica. Apoi deodata tresari, o strânse la
piept si, fara sa rosteasca vre-o vorba, o saruta lung pe buze. Fata cuprinse cu bratele gâtul lui Ion, molesita si aprinsa, si inima-i batea
atât de navalnic încât el o auzea.

Ea fata cu stare, el fecior de bocotan, - se potriveau. Parintii lor erau întelesi mai demult, iar Ana îi placea. Nu zicea 18 ca-i cine stie ce
frumoasa, dar nici el nu pica. Era greoi, spatos si umeros ca un taur; umbla leganat si cu genunchii înmuiati... Fierbea. Se gândea mereu
sa-si croiasca drum pâna în gradina, s-o vaza cum sade ochi în ochi cu Ion. Dar mereu îsi lua seama, zicându-si ca poate mai mult ar
strica decât ar folosi, daca cumva nu s-ar isca si o bataie, caci Ion e artagos ca un viespe nemâncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va
înrai

O dorinta grozava îl cuprindea din ce în ce mai staruitor în mrejele ei: sa loveasca, sa sparga, sa se descarce ca sa se racoreasca. Se uita
în rastimpuri cu coada ochiului spre cealalta masa, unde George, înviorat, închina mereu si dandanea, cu glasul gros si neplacut, un
cântec domnesc, cu ochii fulgeratori, cu o trufie provocatoare pe fata. Privindu-l asa, hoteste, Ion simti deodata ca si când i-ar cadea o
pânza de pe ochi. îsi aminti ca Ilie Onu la vazut în gradina, îmbratisându-se cu Ana. Acuma Ilie sedea lânga George. Ilie trebuie sa-i fi
dat de veste, iar George a asmutit pe Baciu. Si fiindca nu s-a putut rafui cu Baciu, i se înfipse în creier gândul ca trebuie sa se rafuiasca
26 cu George. îndata ce-i veni hotarârea aceasta, începu sa-l chinuiasca. Se framânta si suferea pentru ca nu stia cum sa înceapa?

Ion însa îsi relua calea, fluierând si pasind mai apasat. Cizmele lui bocaneau pe ulita colbuita, iar uneori potcoavele zanganeau izbind
vreo piatra.

CAP 2- « ZVARCOLIREA »

« DECIZIE »

REZUMAT
Ion se trezeste, ducandu-se apoi sa munceasca pe felia sa de pamant, care se afla in mijlocul campului. Se intalneste aici cu Florica, pe
care chiar o iubeste pentru intreaga fiinta a sa si nu pentru bani. Cei 2 sunt vazuti de Ana, careia i-a fost interzis de catre tatal sau sa il
mai vada pe [Link] slujba, protagonsitul este mustruluit de catre preotul satului de bataia acestuia cu George ,caci Toma Bulbuc s-a dus
imediat sa I se planga preotului ca Ion I-a batut fiul. Actiunea se muta apoi asupra lui Titu,un carturar din Transilvania,care invata
adevaratele probleme din viata satului,la inceput ca ajutor de notar,apoi intelegand ca rolul sau trebuie sa fie mai important. In sfarsit,
Ion face cea mai importanta decizie a vietii sale, aceea de a lupta cu adevarat penbtru Ana, impotriva lui George pentru a obtine
pamantul sau.

CARACTERIZARE

Ion devine tot mai obsedat de valorile materiale, hotarandu-se intr-un final ca trebuie sa se lupte cu adevarat pentru Ana pentru
a-si implini destinul. Este un om muncitor, care isi doreste intotdeauna mai mult, fiind tipul lacomului.

PREOTUL BELCIUG

Chiar dacă ță ranul și destinul lui ocupă un loc central în cadrul romanului, nu toate personajele operei aparțin acestei categorii sociale.
Pe lângă ță rani, care lucrau pă mântul, satul avea nevoie de cel puțin un dască l, precum și de un preot. Ambii au rolul de a veghea asupra
aspectelor intelectuale și spirituale din viețile să tenilor, al că ror timp era dedicat, în cea mai mare parte, muncii pă mântului și îngrijirii
propriei gospodă rii.

În satul Pripas, preotul se numește Belciug. Personaj secundar, masculin, individual, unul dintre „domnii” comunită ții, acest apelativ
marchează o diferență de clasă socială între el și ceilalti sateni. Se asa condus de asemenea de puterea valorilor materiale, fiind tipul
omului care stie ca detine anume autoritate si de care profita intr un mod necinstit.

Titu Herdelea, fiul Mariei și al lui Zaharia Herdelea. El este unul dintre cei trei copii ai soților Herdelea, ală turi de Laura (cea mare)
și Ghighi (cea mică ).

Personaj secundar, masculin, individual, Titu este un tână r în vârstă de două zeci și trei de ani, una dintre prezențele predominant
pozitive în desfă șurarea acțiunii romanului. Autorul îi face un portret fizic succint, din care reies informații privind ținuta, tră să turile
fizice, dar și statutul social al personajului: „Titu Herdelea, un tână r de vreo două zeci și trei de ani, în haine cură țele și să ră cuțe, cu o
cravată albastră -azurie la gulerul înalt și țeapă n, ras de mustăți și lung cât un par”. „Mândria familiei Herdelea”, Titu era „înalt,

CITATE

N-ai venit aseara... Si te-am asteptat pâna dupa miezul noptii... - Am fost necajit rau, Anuto, stii bine... Ai vazut doar ce rusine mi-a
facut badea Vasile?... - Parca tu nu-l stii pe dânsul cum e la betie? Apoi, dupa o tacere scurta, adaoga: - Si te-ai razbunat pe George... -
Ca George-i cu viclesugul, ehe! facu repede Ion cu o lucire atât de stranie în cautatura încât Ana se cutremura.

- Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul meu... Crede-ma! în inima mea însa tot tu ai ramas craiasa... Ochii fetei se
umplura de lacrami, îngaimând: - Te faci de râsul lumii ca s-o iei pe ea... Flacaul tacu. Apoi ofta. Clocotea. Fara sa mai scoata o vorba, o
lua în brate, o strânse s-o înabuse si o saruta pe gura cu o patima salbateca. Fata se^vârcolea, dar cu fiece miscare se lipea mai tare de
pieptul lui si, printre sarutari, murmura: - Ionica... lasa-ma... Te vad oamenii... Lasa-ma... Te vad... oamenii...

- Mai bine te tai eu în bucatele decât s-ajungi bataia de joc a Glane-tasilor... Barem sa stiu ca eu te-am facut, eu te-am omorât... Glasul
lui însa nu-i patrundea în suflet, caci sufletul ei se împietrise de amaraciune. Se simtea neputincioasa si parasita. îmbratisarea celor doi i
se parea nesfârsita, îi sorbea toata lumina ochilor. Doar buzele subtiri, înalbite mai puteau murmura, tremurând de durere: - Nu ma
iubeste.... Tot nu ma iubeste.... Of, Doamne, Doamne!... Satul fierbea.

CAP 3-IUBIREA

ADEVAR ASCUNS

REZUMAT

Ion si George se impaca aparent, dar de fapt cei doi raman dusmani intrucat Ion nu renunta la decizia de a o castiga pe Ana.
Protagonistul incepe sa o viziteze pe fata tot mai mult, incercand sa se ascunda de lumea exterioara. Actiunea se transpune mai apoi
asupra Laurei, o tanara de 19 ani, care crede in puterea adevarata a dragostei. Aceasta nu vrea sa se marite cu Pintea, care este instarit si
placut totodata de familia sa, iubindu-l pe Aurel Ungureanu, care este vazut cu ochi rai de catre parintii fetei. In tot acest timp, Ion
doreste sa isi mareasca bucata de pamant, luand luand din bucata altuia crezand ca nimeni nu o sa bage de seama. Insa, Simion Lungu,
cel care detinea initial bucata furata doreste sa il dea in judecata pe protagonist pentru fapta facuta, nelasandu-l sa scape fara sa
plateasca. Diegeza se reintoarce Laura, care il asteapta pe Aurel, in timp ce familia sa isi doreste ca Pintea sa soseasca. Pintea vine
primul, apoi incepe sa danseze cu Laura. Aurel soseste in timpul dansului, iar dupa acest moment, Laura ii spune despre propunerea lui
Pintea. Aurel ii admite faptul ca este de acord cu acest pact, fata intristandu-se.
Familia Herdelea il astepta pe Pintea in timp ce Laura il astepta pe [Link] a venit si in timp ce dansau,Laura ii spune de
propunerea pe care i-a facut-o Pintea,si acesta spunandu-i ca este de acord cu totul,fapt ce a intristat-o pe Laura.

Intre timp Titu se plimba prin afara satului,cand se intalneste cu Roza Lang,de care este profund indragostit. Fata il ademeneste in
primele momente,dar in final il refuza.

CARACTERIZARE

Se poate observa cum ION isi creeaza déjà un plan pentru obtinerea Anei, intrucat acesta decide sa se impace cu George.

LAURA pare a fi doar un alt reprezentant al tipologiei visatorilor, care cred in iubirea adevarata si nu pot vedea in intregime realitatea
adevarata.

Pintea – tipul omului instarit, care poate obtine orice doar prin intermediul avutiei sale.

Zaharia Herdelea este învă ță torul satului Pripas și capul propriei familii. Statutul lui social este unul înalt, întrucât în orice sat tradițional
românesc, dască lul și preotul se bucură de cel mai mare respect din partea oamenilor. Este caracterizat atât în mod direct (de că tre alte
personaje, de că tre autor și prin autocaracterizare), cât și în mod indirect. Cauza socială principală pentru care militează este apă rarea
drepturilor etnicilor români din Ardeal.

CITATE REPREZENTATIVE

Ei, parca toata lumea-i ca Pintea, sa se uite numai la zestre! zise repede Ghighi.

Titu, desi rugat în mai multe rânduri, sa-si spuna parerea, tacu ca un filozof.

în curând Zenobia afla ca Florica, împreuna cu mama ei, au umplut satul ca Ion a cerut-o de nevasta. Daca ar fi lovit-o cineva cu parul în
cap tot parca nu s-ar fi suparat atât de rau. Veni acasa galbena si se rasti la Ion din poarta: - Tot la saracie tragi, dragul mamii, tot? Alta
mireasa, afara de Florica vadanei lui Maxim, n-ai gasit câtu-i satul de mare?... Da ce ma mai mir, dragul mamii, ce ma mai mir? Flacaul
întelese îndata si se înfurie, dar nu de cele ce raspândea Florica, ci de mânia Zenobiei. - Nu-s eu destul de catranit, ma mai amarasti si d-
ta? Zenobia însa nu-l slabi, încât peste câteva clipe Ion, scos din fire, se repezi la ea s-o loveasca. Glanetasu sari în ajutorul femeii,
ostoindu-l:

Ion strângea dârz coarnele plugului, apasa fierul adânc în trupul pamântului si, cu palaria pe ceafa si cu fruntea umeda de sudoare si de
înfrigurare, îndemna blând si staruitor vacile care trageau din rasputeri, încovoindu-si spinarea. Dupa ce croi un hat nou si sfârsi de arat
câteva brazde din delnita lui Simion, astupând hotarul cel vechi, flacaul respira adânc si usurat. Deacuma nu mai trebuia sa se teama.
Inima îi tremura de bucurie ca si-a marit averea. Trei patru brazde nu e mult, nici nu se baga de seama.

Se batura ca orbetii vre-o jumatate de ceas, sfâsiindu-si camasile si zgâriindu-si obrajii. Fiindca nu era nimeni sa-i desparta, numai
osteneala îi mulcomi. Pe urma se apucara amândoi de lucru, înjurându-se într-una, toata ziua. Simion Lungu se jura pe copiii lui ca-l va
trage în judecata si nici nu se va lasa pâna nu-l va vedea în temnita, chiar de-ar sti ca-si cheltuieste si opincile, ca sa-l învete sa mai intre
alta data în locurile oamenilor de treaba. Ion însa scuipa cu dispret, strigând ca nici de Dumnezeu din cer nu-i mai pasa.

CAPITOLUL 4- NOAPTEA

SUMMUM

REZUMAT

George observa ca interesul lui Ion pentru Ana este din ce in ce mai mic, fapt pt care, incearca sa o castige, insa ANA il respinge de
fiecare data. Ion ajunge la judecata si se duce la invatator pentru a primi un sfat. Se impaca cu Simion, insa tot isi primneste pedeapsa de
a sta 2 sapt in inchisoare. Seara, Pintea vine in sat deoarece duminica avea sa se desfasoare un eveniment la care toata lumea va fi
invitata. Aici se aFfla totodata ca Laura se va marita cu Pintea. Inapoi la Ion, acesta depune in final o plangere la judecatorie
caci,dupa cum era sfatuit si de ceilalti nu era drept ca el sa stea la temnita. Peste 2 saptamani,vine in sat profesorul de
greaca,Maiereanu,in cinstea caruia avea sa fie data o [Link] vrea sa o invite pe Roza la acest eveniment, insa nu stie cum sa faca
intrucat fata merge déjà impreuna cu sotul sau. Cand Titu se intalneste pe furis cu Roza, sunt pe caole de a fi surprinsi de sotul fetei,
Lang.

CARACTERIZARE
ION este tipul omului care isi asculta succesorii, avand un respect deosebit fata de invatator. Din acest motiv, el decide sa il asculte cu
privire la sfatul primit.

TITU, la fel ca sora sa ,se crede in acea putere supranaturala , iubirea, pe care are impresia ca o va putea impartasi cu Roza. Desi este
naiv, incearca sa se lupte cu probele care il intampina, nerenuntand la femeia iubita atat de usor.

Lang, sotul Rozei, reprezinta tipul omului care impune o anumita autoritate si care isi controleaza femeia.

CITATE REPREZENTATIVE

Sufletul ei cauta o dragoste sfioasa si adânca. Zburdalnicia o întrista. Chiar peste veselia ei plutea totdeauna o umbra de melancolie. în
Ion al Glanetasului apoi descoperise deodata tot ceea ce-i dorea inima. întâia oara, acum câteva luni, când au stat de vorba mai îndelung,
s-a simtit ademenita. De atunci îsi zicea mereu ca fara de el va trebui sa moara.

Noaptea era neagra §i mohorâta, noapte de toamna, trista si nabusitoare. Nouri grosi, plumburii maturau coastele dealurilor care
împrejmuiau Pripasul, învâltorându-se în vazduh, înnegrindu-se si limpezindu-se ca niste balauri napraznici porniti parca sa înghita
dintr-o sorbire satul ce dormea adânc si mut. Pomii prin gradini dârdâiau cutremura ti de frig, cu niste glasuri plângatoare si obosite.

Atunci a picat 93 aprodul cu împacarea rasturnându-i deodata toate intentiile. I se paru ca taranii s-au întovarasit ca sa-si bata joc de
dânsul. - Piei din ochii mei, magarule! se rasti la Simion, indignat. M-ai adus pâna aici ca acuma sa ma faci de râs înaintea oamenilor?...
Las ca stiu eu ce poama esti si tu! Am sa te învat eu minte si pe tine, beciznicule!

Pe Ion îndârjirea preotului îl ului. în gând îi rasari deodata întrebarea: Ce-o fi avînd cu mine? O presimtire urâta încerca sa i se încuibeze
în inima. Pleostit, se apropie de fereastra ce dadea în curtea judecatoriei. Se razima de perete si se uita din ce în ce mai zapacit împrejur.
în antreu se coborâse o tacere grea, întretaiata numai de pasii preotului care îsi reluase plimbarea de ici-colo, mai nervos, aruncînd
deseori priviri zdrobitoare spre Simion Lungu. Când Belciug obosi si se opri, se auzira din sala de judecata întrebari grabite, într-o
româneasca pocita, rostite de un glas aspru si urmate de raspunsuri umile înfricosate...

Titu schimba o privire cu Roza care începu sa se plânga ca i-e frica sa ramâna singura, ca sa nu mai mearga nicaieri, mai bine le
pregateste aici câte un ceai... Lang nici n-o asculta. - Vino draga, nu te potrivi toanelor femeiesti! mormai el catre Titu care încerca sa
linisteasca pe Roza. Fiindca tânarul mai zabovea, Lang o porni înainte. în aceeasi clipa Titu saruta puternic mâna Rozei si sopti putin
ragusit: - Ai sa te superi daca vin sa te vad mai târziu? Femeia nu raspunse. Ochii ei însa straluceau ca o chemare...

CAP 5- RUSINEA

INDIFERENTA

REZUMAT

Laura si Pintea isi planuiesc logodna, care va fi adica a doua duminica dupa [Link] trece si astfel cei 2 se logodesc, fara a
avea o petrecere cu multi invitati. Actiunea se muta dupa care la Ana, despre care se spune ca este insarcinata. Tatal ei incerca sa o ajute,
aducandu-i doctorul pentru a nu pati ceva, acesta crezand in tot acest timp ca George este tatal copilului. Se duce la Bublubuc acasa
pentru a-i spune sa ii ceara fata de sotie deoarece a facut-o de ras, insa atunci este momnentul in care tatal afla adevarul. Se intoarce
acasa si incepe astfel sa o bata pe Ana. Dupa ce se calmeaza, o sfatuieste pe Ana sa se duca la Ion acasa pentru a-i propune casatoria.
Spre surprinderea tuturor, Ion refuza, intrucat doreste sa discute cu tatal ei pt a se asigura ca toata averea este pe numele sau.

CARACTERIZARE

Tatal Anei- nu stie sa isi controleze emotiile, drept pt care nu se gandeste la consecintele care s-ar putea intampla daca isi loveste fara
care este insarcinata. I se aseamana lui Ion, fiinmd dependent de valori materiale si neinteresandu-l de sentimentele fetei sale.

Ana este inocenta si gandeste doar cu sufletul, drept pt care va avea atat de mult de suferit,.

Ion- se dovedeste inca o data a fi determinat doar sa isi capete averea Anei, aratand o indiferenta enorma fata de sentimentele fetei

Laura este nevoita sa renunte la principiul dragostei adevarate, cazand in plasa modernismului, ce pune averea pe primul loc si nu
sentimentele.

CITATE

Laura, de când se logodise, trecuse printr-o schimbare mare. Serioasa fusese ea totdeauna, dar acuma parca seriozitatea îi sedea mai
bine. De unde pâna atunci nu se potrivise deloc în pareri cu mama ei, azi vorbeau ca doua tovarase si nu se sfia s-o întrebe mereu, ba
cum se gateste cutare mâncare, sau cum se croiesc pantalonii barbatesti, sau cum se fac muraturile... Era hotarâta sa fie o gospodina
desavârsita, sa vaza Pintea ca, desi ea n-a avut zestre, are atâtea alte calitati pretioase încât se poate lua la întrecere cu orice domnisoara
din Ardeal. Mai ales se gândea ca va iubi foarte mult pe George, ca astfel sa-l rasplateasca pentru dezinteresarea lui care, pe lânga ca-i
face cinste, e o floare asa de rara în lumea asta materialista. Dar îndata ce voia sa-si închipuie cum îl va iubi, se izbea de nedumerire. Nu
ca i-ar mai fi pasat de Aurel Ungureanu. Lasitatea lui o scârbea, îndeosebi de când auzise din gura viitorului ei socru pomelnicul
neamurilor distinse care, era sigura, o asteptau cu bratele deschise.

Fata se aseza nepoftita pe lavita, caci genunchii îi tremurau ca piftia, si ramase cu ochii umezi atintiti asupra lui Ion care, linistit, ca si
când nici n-ar fi zarit-o, taia cu briceagul câte o muscatura de slanina, o potrivea pe o felie teapana de malai, o vâra în gura, tavalea prin
sare ceapa crestata si apoi îmbuca dintr-însa cu multa pofta. Ana tacea fara sa stie ce asteapta si se minuna de nepasarea lui neînteleasa,
atunci când în sufletul ei clocotesc durerile numai si numai pentru ca l-a iubit pe el mai adânc decât orice pe lume.

Apoi daca te-a trimis pe tine, rau te-a trimis - zise el, având un surâs de mândrie pe buze si stergându-si briceagul pe cioareci cu mare
bagare de seama. Asa, Anuto! Asa sa-i spui! Ca eu cu tine n-am ce sa ma sfatuiesc, dar cu dumnealui om vorbi si ne-om chibzui, de s-o
putea, ca doar oameni suntem... Dar fara tocmeala cum sa ne învoim? Cine dracu a mai vazut învoiala fara tocmeala? Ca nici noi nu
suntem câini, nu, nu... Sa-i spui negresit lui badea Vasile c-asa ti-am spus, ca sa stie... Ana ar fi vrut sa mai vorbeasca, sa plânga, sa-l
roage, sa-i cada în genunchi si totusi se pomeni curând în ulita, mergând spre casa, obosita, suflând greu. Parca nici n-ar fi auzit ce i-a
spus Ion si nici povetele Zenobiei, care se silise s-o învete cum sa ia cu binisorul pe tatal sau ca sa-l dea pe brazda cea dreapta, si nici tiu
se gândea ce are sa pateasca acasa sau macar ce raspuns aduce. Simtea însa o caldura mai vie în pântece si din când în când câte-o
usoara zvâcnire ce-i umplea inima de o bucurie mare si o facea sa uite toate suferintele

CAPITOLUL 6-NUNTA

O CONTINUA INCERCARE

REZUMAT

Titu pleaca din sat ca sa o uite pe Roza,dar tot timpul el este cuprins de ramuscari.

Se face o plangere pentru Ion din partea preotului si al lui Herdelea,pe baza faptului ca este un element periculos pentru [Link],dupa
ce sE sfatuiesc,si dupa ce Vasile este de acord sa puna averea pe numele lui Ana si lui Ion,Ion se gandeste ca este o propunere destul de
buna,si accepta sa-i ia fata de sotie.

Titu incepe sa se simta din ce in ce mai bine acolo unde este,sa se inteleaga bine cu lumea,si mai ales ca avea cariera care si-a dorit-
o,prin care putea sa asculte durerile poporului sa fie sprifinul lui,si sa fie in mijlocul [Link] nu dureaza mult ,caci lumea nu este
multumita de capacitatile sale.

Herdelea este suparat pe Ion fiindca i-a inselat asteptarile,prin faptul ca l-a tradat inspectorului scolar ungur,pentru toate falsele alegeri si
falsa democratie.

Cu toate acestea, Ion mai are curajul sa apara in fata lui Herdelea.

In acest timp,Titu se gandeste din ce in ce mai mult la Roza,datorita careia se si intoarce in Jidovita.O gaseste pe aceasta
acasa,singura,plangand,pentru ca subinspectorul Horvat l-a gasit pe Lang beat,si din aceasta cauza vrea sa-l destituie din functie.

Laura se casatoreste cu George Pintea,intr-o duminica,apoi pleaca cu o trasura la Bistrita,si de acolo urmeaza sa-si continue calatoria cu
trenul.

O alta nunta este aceea dintre Ion si Ana,care a durat trei zile,dupa cum era [Link] pe Ion nu il mai interesa Ana ca persoana,
incepand sa se uite pe furis la Florica.

CARACTERIZARE

TITU- desi trece printr-o continua incercare in care isi doresste sa scape se sentimentele sale pt Rozza, realizeaza ca aceasta idee este
imposibila intrucat oricat s-ar stradui, acesta ramane in mintea sa permanent. Spre deosebire de Ion, Titu este o fiinta umanmada
devarata, care traieste prin intermediul emotiilor si nu pentru simpla dorinta de capatare a averii

Ion- desi pana acum incerca sa o castige pe Ana, luptandu-se si facand orice pt a obtine macar o parte din avere, incepand cu acest
capitol, acesta isi face un alt plan, neacceptand sa se casatoreasca cu fata pana ce nu este multumit de cantitatea oferita de tatal Anei. Are
o personalitate profitoare, neinteresata de sentimemtele celorlati, tintindu-si atent scopul.

CITATE
- Menirea mea este sa traiesc în mijlocul neamului vitregit de soarta, sa-i alin suferintele, sa-i simt durerile, sa fiu sprijinul lui! îsi zicea
dânsul cu mândrie în clipele de însufletire

- îi dau fata acuma, iar dupa moartea mea, lor le ramâne tot ce am agonisit, ca doar n-am sa duc nimica pe cealalta lume... Cât traiesc
însa nu vreau sa ramân pe drumuri si s-ajung la batrânete sa cer de pomana - facu Baciu mai raspicat, mereu cu privirea spre Belciug.

Deoarece, tot ciorovaindu-se, intrasera în postul mare, Vasile Baciu se gândi ca cununia nu se poate face în nici un caz pâna dupa Paste,
se lasa mai greu spre a câstiga timp pentru a gasi mijlocul de a-si însela ginerele. Dar nici Ion nu se grabea deloc si se prapadi de râs
când Vasile vru totusi sa-l sperie ca nu-i mai da pe Ana... Apoi, cu doua saptamâni înaintea sarbatorilor, se învoira într-o jumatate de
ceas, încât si flacaul se mira cât sa facut Baciu de îngaduitor. Primi sa-i dea zestre toate pamaturile si amândoua casele, cerând doar sa
fie scrise, dupa cununie, pe numele amândurora. Deocamdata, dupa cununie, Ana se va muta la Glanetasu, împreuna cu o pereche de
boi, un cal, o vaca cu vitel, o scroafa cu sapte purcei, un car nou si altele mai marunte ce se cuvin unei mirese si neveste tinere

Toata noaptea si a doua zi fu crâmpotit de gânduri negre. întelegea acuma lamurit, ceeace banuise de când a prins de veste ca feciorul
Glanetasului umbla sa suceasca mintea Anei. «Va sa zica vrea sa-mi iea pamânturile!» îi rasareau sudori reci pe frunte gândindu-se ca va
fi nevoit la urma urmelor sa se îndoaie si sa traiasca din mila calicului... îsi fierbea creierii cautând sa nascoceasca un mijloc care sa-l
scape din ghiarele hotului si se bucura numai la închipuirea ca ar gasi ceva sa-l însele cât mai cumplit... Dar oricât se caznea, nu putea
stoarce nimic. Poate daca l-ar mai ameninta ca va lasa pe Ana sa nasca si ca nu o va marita niciodata?

Da cum n-as vrea eu, domnule parinte? N-am încercat eu în toate chipurile? L-am si rugat, eu, om batrân... Dar nu vrea nici macar sa ma
asculte. Nu vrea si nu vrea. A batjocorit-o si acum ne freaca... Apoi ce sa mai stiu eu ce face? D-ta esti om sfânt si drept si întelept...
Invata-ma d-ta si eu fac orice! Preotul îsi petrecu mâna prin par, multumit de raspunsul taranului, si tocmai se pregatea sa-l povatuiasca
sa nu fie zgârcit, ca doar pentru odrasla lui da, iar nu pentru straini, când auzi pasi de opinci în tinda si apoi un ciocanit sfios în usa. -
Intra! murmura dânsul repede, încântat.

CAP 7-

NU DOAR O MINCIUNA

REZUMAT

Capitolul incepe prin prezentarea conflictului dintre Herdelea sI Belciug. Cei 2 se cearta din cauza faptului ca Ion nu intra de fapt in
posesia pamanturilor, promisiunea fiind incalcata. Actiunea se transpune asupra lui Titu, care realizeaza in cele din urma ca Roza nu este
demna de sentimentele sale. Acesta isi da seama de acest fapt dupa ce Roza parasste satul si incepe sa il insele cu oricine ii apare in cale.
Inapoi la ion, acesta vrea sa se razbune pe tatal Anei din cauza incalcarii juramantului, asteptand-o pe Ana sa o ia la bataie, avand falsa
impresie ca aceasta a complotat la planul tatalui sau. Cu toate acestea, Invatatorul Herdelea are o propunere pentru cei doi. Vasile ar fi
nevoit sa I dea jumatate din avere lui Ion, urmand ca cealalta jumatate sa-i fie data dupa moartea sa. Tatal fetei nu este de accord,
izbucnind inca o data violent. Abia atunci, Ana isi da seama de necazul care s-a abatut deasupra ei. Dup ace se calmeaza, Ion ii spune
sotiei sale ca daca nu are avere, poate sa se intoarca acasa la ea intrucat nu o poate intretine.

CARACTERIZARE

Invatatorul- este loial, stand alaturi de Ion de la inceput pana la sfarsit, chiar si in cele mai grele momente. Are o personalitate unica,
stiind intotdeauna sa ajunga la o rezolvare posibila a oricarei problemei.

ION- in acest capitol, se poate observa stresul si presiuna la care ion este supus, din cauza incalcarii promisiunii tatalui Anei. O data ce
vede ca averea ii este luata din propriile maini, incepe sa cada intr-o stare din care pare ca nu mai poate iesi, pierderea averii echivaland
cu pierderea sesnului vietii.

Ana- este inocenta si nevinovata, o victima a falselor sentimente. Desi nu greseste cu nimic, ea este cea care sufera cel mai mult pe tot
parcursul operei din cauza barbatilor care apar in viata sa, acestia incercand doar sa o manipuleze si sa o contorleze. Este capitolul in care
se poate observa ca femeia este doar o simpla unealta a societatii, fiind tratata si folosita cu indieferenta.

Belciug- este personajul care strica intregul decurs al evenimentelor, fiind un om josnic, care nu are nici macar un principiu. DEsi se
presupune ca este o forta a divinului, se poate observa clar ca este cel mai dependent de valorile imorale. Nu stie sa reactioneze in diverse
situatii, find fals si dorindu-si doar sa isi vada interesul implinit. Nu este in stare sa salveze situatia, cum ar fi trebuit daT fiind statutul lui
in sat, ci doar o incurca mai tare. Nu poate sa dezvolte rationamente logice, fiind un simplu om violent care profita de pozitia sa si de
satenii care il cred superior lor.
CITATE

- Cum s-ar zice, vii sa-mi furi lucrusoarele din casa? striga deodata d-na Herdelea. Sa iesi afara de-aici, hotule, c-altfel îti sucesc gâtul!
Afara, tica-losule!... Nu ti-e rusine obrazului sa-ti fie! Asa-s popii, porcule?... Esi, esi!... Afara!... Dascalita racnea ca scoasa din minti,
cautând cu ochii ceva sa sparga capul omului care vrea sa-i fure mobila. Belciug, spaimântat, iesi afara fara sa spuna o vorba. Atunci
femeia zari matura si se repezi cu ea în ceardac unde tiganul statea nedumerit. Fiindca preotul nu-i era la îndemâna, croi pe tigan, tipând:

Ion iesea deseori în hotar sa-si desfete sufletul în privelistea pamânturilor lui. I se umflau narile sorbind aburii primaverii si privea
brazdele lucitoare cu o dragoste patimasa, mormaind mândru de multumire: - Acuma avem si noi pamânt, slava Domnului, numai sanatos
sa fiu sa-l muncesc!...

Vazând-o plecata si supusa, Ion se mira cum poate fi asa si-i era parca mai urâta ca înainte. Noaptea, în pat, simtea o raceala alaturi de ea,
iar soaptele ei dragostoase îl suparau ca si respiratia ei obosita de femeie însarcinata. O rabda totusi si nici n-o bruftuluia, dându-si seama
ca numai printr-însa s-a ridicat din saracie. în inima îi rasarea însa deseori Florica, înnebunindu-i sângele...----- ION NU POATE
PERCEPE FEMEILE CA FIINTE UMANE, IAR DIN ACEST MOTIV, BARBATUL INEPE SA NU II MAI POATA SUPORTA
SIMPLA EXISTENTA NEVINOVATA.

Seara, în pat, Ion i se jelui apoi cu deamanuntul, îi spuse ca ea ar putea sa-l înduplece pe Vasile cu blândete sa fie om cumsecade si sa le
dea ce le-a fagaduit fata de atâtia martori. Femeia se simtea magulita de încrederea lui, dar gândindu-se la bataile suferite de la tatal-sau,
n-avea sperante sa-l poata înmuia. Când însa barbatul o învata cum sa-i vorbeasca, credinta lui o cuceri si pe ea, si se jura ca se va duce
chiar mâine dimineata si de buna seama nu se va întoarce cu mâna goala...

Si tu ma zdrobesti Ionica? gemu dânsa. Nu ti-e mila nici tie de mine?... Ion scuipa spre ea, racorit, si intra în casa, caci de peste drum
venea într-un suflet nevasta lui Macedon, pe când în cerdac la Herdelea parca iesise cineva sa vada ce se întâmpla? Ana suspina si,
suspinând, pântecele mare i se zbatea ca o mustrare. Naframa îi alunecase din cap, parul i se încâlcise si pieptul i se frângea de plâns. In
inima închipuirile ei de fericire se topeau într-un noian de amaraciune din care rasarea numai întrebarea îngrozita:- FRUSTRAT

adevarat si care, de aceea, l-a si învârtit cum i-a placut. Dealtfel gândurile lui erau atât de fripte de grija pamânturilor, încât tot restul lumii
i se parea ca nu face un ban gaurit. Se înfuria când vedea pe Ana care, pe cât 215 fericita. îl alinta atât de staruitor ca, în cele din urma, se
minuna cât de blânda si ademenitoare i se înfatiseaza, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri si nici nadejdi... Deodata însa simti o
zvâcnire în pântece, trezind-o din aiurare. - Cum se misca, sarmanul! îsi zise dânsa uitându-si toate necazurile si întelegând ca trebuie sa
traiasca, fiindca într- însa o fiinta noua bate la poarta vietii.

CAP 8- COPILUL

UN NOU RAU INCEPUT

REZUMAT

Ana se intoarce acasa,spunand ca Ion a gonit-o. In acest timp,Ion rea sa il dea in judecata pe Vasile pentru incalcarea promisiunii, asa ca
isi gaseste un avocat.

Actiunea se muta asupra Laurei, care trimite o scrisoare acasa in care spune ca sunt fericiti,ca au calatorit mult si sa nu-si faca probleme
pentru ei.

Inapoi la Relatia dintre Ion si Ana, cei 2 se inteleg din ce in ce mai rau, deoarece Ion o bate des,chiar daca stie ca Ana este
insarcinata !!!Dupa putin timp incep sa apara durerile , nascand in cele din urma un baiat,ajutata de catre [Link] este impresionat,
tipetele copilului bucurandu-l si suparandu-l in acelasi timp.- FRUSTRAT –NU POATE SUPORTA REALITATEA SI NU STIE SA SE
BUCURE DE FRUMUSETEA ADEVARATA A VIETII DIN CAUZA NEVOII SALE DE A FACE PARTE DIN SOCIETATE,
CARE IL TRANSFORMA INTR-UN BARBAT OBSEDAT DE PUTERE

Acum Titu calatoreste pana in satul Lusca, purtand-o in inima pe [Link] putin timp dupa ce se stabileste,cunoaste o invatatoare de
25 de ani,pe nume Virginia,de care se indragosteste.

In ziua de Sf Petru au botezat copilul lui Ion pe nume Petre. Duminica, Avrum este gasit- spanzurat in casa din cauza carciumii sale care
a dat faliment.

Herdelea afla ca va fi suspendat din slujba,cel putin provizoriu.

CARACTERIZARE

Ion arata inca o data ca ar face orice pt a-si primi averea la care viseaza de mic copil, ducandu-se chiar la un avocat. Se poate observa
lipsa inteligentei sale, intrucat acesta crede ca ceea ce face este intr-adevar corect din pct de vedere legal.
Avrum- simbol anticipativ pt vaiata Anei

CITATE

M-a alungat, tata - sopti Ana atât de încet ca nici ea însasi nusi auzi bine glasul cu groaza încuibata în ochi, asteptându-se so zdrobeasca

Ana era umilita si tacuta ca un câine. Nu crâcnea înaintea batrânului si doar uneori îl privea rugatoare cu ochii ei scufundati în cap si
vesnic rosii. Zilele i se pareau nesfârsite în asteptarea omului pe care inima ei îl dorea cu atât mai mult ca suferise greu pentru dânsul.

Fericirea ce umpluse sufletul Anei durerile nasterii se stinse repede ca aburii în vânt. Acum trebui sa-si dea seama în sfârsit ca Ion o
uraste si deodata se mira cum n-a înteles-o pana azi? Daca nici copilasul nu l-a îmbunat, ce sa mai nadajduiasca? Se uita în urma si se
spaimânta cât a fost de oarba. De ce s-a mai agatat de el, când el numai zestrea i-o cerea? A înselat-o de cum s-a apropiat de ea. I-a simtit
slabiciunea si a urmarit-o ca un lup hain. îsi aduce aminte cât îi vorbea de dulce la hora când umbla sa-i suceasca mintea... Prefacatorie a
fost dulceata, precum prefacatorie a fost pâna si îmbratisarea lui cea dintâi, în culcusul ei de pe cuptor, pâna ce a lasat-o însarcinata...
pâna ce i-a mâncat norocul si toata viata... Acuma degeaba s-ar mai cai. Acuma e prea târziu...

Simtamântul ca ea e de prisos în lume începea s-o urmareasca pretutindeni. De mult o batea capul c-ar fi mai bine sa nu mai fie, dar
speranta copilului îi oprise pâna azi pornirile, îndemnând-o sa rabde. Mai cauta azi mângâere în dragostea de mama, dar n-o gasea
deplina nici aici. Când se întreba de ce mai traieste, valuri-valuri de gânduri negre o copleseau, din care numai gângavelile blânde ale
copilasului ce se adapa la pieptul ei, o mai smulgeau câte un rastimp. în curând însa si dragalasiile lui i se parura un îndemn plin de
durere, facând-o sa-si zica desperata:

Se izbi însa de Ion care o întâmpina mânios: - Da tu ce-ti mai bagi nasul? N-ai de lucru acasa? Ia sa te carabanesti de-aci, toanta
dracului! Ana nici nu-l lua în seama. Se prelinse ca o sopârla prin valmasagul de lume si se pomeni îndata în ograda...

CAPITOLUL 9- SARUTAREA

-ADEVARATA IUBIRE

REZUMAT

Vestea despre Ion si Herdelea umpluse Armandia. Unora le era mila, iar altii spuneau ca asa le trebuie la renegati. Laura s-a dus la
parinti. Ea le-a spus ca a aflat si George despre alegerea socrului sau si s-a suparat. Laura nu avea acea caldura pt. parinti si se plictisea
foarte repede. Astfel ca a5a zi a luat-o pe Ghighi pt. a o avea de ajutor cand va naste.

Herdelea incepe sa fie tot mai ingrijorat cu privire la slujba sa pentru ca realizeaza ca trebuie sa o ajute pe Laura, care are o sarcina grea,
insa nu are cu ce. Actiunea de transpune inapoi la Ana, care vorbeste cu Mosul Ion inainte ca acesta sa moara. Discutia o face sa inceapa
sa se gandeasca mai adanc la ideea de moarte. Ttatal Anei de duce cu Ion la notar in scopul de a-i lasa ce a mai ramas din avere. Dupa ce
realizeaza ca a facut, devine inca o data violent, dar Ion se apara si il face sa cada pe scari.

Desi Titu este indragostit de Virginia, aceasta este iubita si de plutonier, intreaga situatie fancandu-l pe Titu sa fie foarte suparat. Din
acest moment, se nasc diferite conflicte intre Titu si locotenent,dar acestea sunt terminate cu o strangere de mana,caci Titu nu vrea sa
petreaca cateva zile la arest. Asadar, baiatul hotaraste ca ar fi mai bine sa plece in [Link] ca nu are banii necesari de drum,se
gandeste sa se intoarca [Link] in ziua plecarii,afla ca Virginia s-a logodit cu locotenentul,neuitand sa o felicite cu aceasta ocazie.

Ion simte abia acum ca si-a implinit scopul in viata deoarece a reusit sa isi capete toata averea pe care si-a dorit-o de atat de mult timp.
Pentru a evidenta iubirea sa fata de valorile materiale, saruta pamantul.

CARACTERIZARE

ION- SUMMUMuL FERICIRII SALE- se evidentiaza in acest capitol . cu toate acestea, fericirea sa nu dureaza mult. Desi se dezvolta
pe plan material, Ion ramane un neinitiat in planul social si emotional, rezultand faptul ca este un roman modern.

Tatal anei- i se subliniaza trasaturile

CITATE
Lutul negru, lipicios îi tintuia picioarele, îngreunându-le, atragându-l ca bratele unei iubite patimase. îi râdeau ochii, iar fata toata îi era
scaldata într-o sudoare calda de patima. îl cuprinse o 275 pofta salbateca sa îmbratiseze huma, sa o crâmpoteasca în sarutari. întinse
mâinile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede. Mirosul acru, proaspat si roditor îi aprindea sângele. Se apleca, lua în mâini un
bulgare si-l sfarâma între degete cu o placere înfricosata. Mâinile îi ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul,
frecându-si palmele. Apoi încet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa în genunchi, îsi coborî fruntea si-si lipi buzele cu voluptate pe
pamântul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor... Se ridica deodata rusinat si se uita împrejur sa nu-l fi vazut
cineva. Fata însa îi zâmbea de o placere nesfârsita. îsi încrucisa bratele pe piept si-si linse buzele simtind neîncetat atingerea rece si
dulceata amara a pamântului. Satul, în vale, departe, parea, un cuib de pasari ascuns în vagauna de frica uliului. Se vedea acum mare si
puternic ca un urias din basme care a biruit, în lupte grele, o ceata de balauri îngrozitori. îsi înfipse mai bine picioarele în pamânt, ca si
când ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvârcoliri ale unui dusman doborât. Si pamântul parca se clatina, se închina în fata lui...

- Numai o pasiune puternica, unica, nezdruncinata da pret adevarat vietii! murmura dânsul întristat si dându-si seama ca el n-a fost în
stare sa urmareasca fara preget o singura tinta. Vremea se dezmortea. Iarna, istovita ca o baba rautacioasa, se zgârcea mereu, simtind
apropierea primaverii din ce în ce mai dezmierdatoare. Haina de zapada se zdrentuia dezvelind trupul negru al câmpurilor... Ion deabia
asteptase zilele acestea. Acuma, stapân al tuturor pamânturilor, râvnea sa le vaza, sa le mângâie ca pe niste ibovnice credincioase.
Ascunse sub troenele de omat, degeaba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mosiei. Dorea sa simta lutul sub picioare, sa i se
agate de opinci, sa-i soarba mirosul, sa-si umple ochii de culoarea lui îmbatatoare... Esi singur, cu mâna goala, în straie de sarbatoare,
într-o Luni. Sui drept în Lunci, unde era porumbistea cea mai mare si mai buna, pe spinarea dealului... Cu cât se apropia, cu atât vedea
mai bine cum s-a dezbracat de zapada locul ca o fata frumoasa care si-ar fi lepadat camasa aratându-si corpul gol, ispititor... Sufletul îi
era patruns de fericire. Parca nu mai râvnea nimic si nici nu mai era nimic în lume afara de fericirea lui. Pamântul se închina în fata lui,
tot pamântul... §i tot era al lui, numai al lui acuma...

Ion înnegri de necaz aflând ca Paraschiva a gasit cinci zloti în chimirul mortului si era mai sa plezneasca pe Ana c-aJasat-o sa-i
sterpeleasca. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenintarile lui. în urechile ei rasunau vorbele mosneagului si-n ochi pastra numai
înfatisarea lui senina si multumita din clipa mortii... Iarna veni brusc ca o furtuna. Tot pamântul se albi într-o singura noapte. Pe urma
dadu un ger cumplit de pârâiau gardurile înghetând, iar focul în vetre troznea si scuipa scântei... Z

- Mi-ati furat banisorii, tâlharilor! Mi-ati mâncat sudoarea batrânetii, nu v-ajute Maica Domnului si... Intra Ion, venind din Armadia,
necajit, caci Grofsoru îl gonise sii spuse sa nu mai calce pe la dânsul pâna-n ziua procesului; pe drum aflase c-a murit Dumitru si se
suparase mai tare gândindu-se ca va trebui sa cheltuiasca cu înmormântarea. Paraschiva deschise gura sa-l ocarasca si pe dânsul.

Capitolul 10-STREANGUL

EXPLOZIE

REZUMAT

Herdelea se muta in Armandia, iar Grofsoru ii promise ca va rezolva problema preotului si nu-l va lasa pana nu-l va scutura bine. D-lui
Herdelea ii parea f. rau pt. ceea ce facuse. Acum se intoarse si Ghighi acasa anuntand parintii ca Laura are o fetita, Maria si ca la vara
vor trece pe la ei. cum cand Ghighi era acasa(si renuntase la copilarii) invatatorul Zagreanu(care le cerea opiilor sa vorbeasca numai
ungureste) trecea pe la ei cu motivul de a cere sfaturi si indurmari pt. chestiuni de scoala. Intotdeauna vorbea si cu Ghighi ceva.

Florica are de gand sa se marite cu George Bulbuc,fapt care il face pe Ion sa se gandeasca serios la aceasta [Link] are loc la
George [Link] se imprietenetse din ce in ce mai bine cu George cu scopul sa fie cat mai aproape de [Link] aceasta cauza,Ana nu
mai suporta si se spanzura in grajd.

CARACTERIZARE

Ana recunoaste ca viata sa nu mai are nici macar un simplu sens, de aceea ajunge la cea mai usoara decizie pentru ea, sinucidrea. Stie ca
moartea sa ii va aduce totodata si fericirea lui IOn

CITATE

- Eu nu ma bag, nu ma amestec... Parca eu am sa traiesc cu ea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, fa ce vrei si ce-ti cere inima. Ca noi
la avere nu ne uitam, c-avem, slava Domnului, si nu suntem muritori de foame... Daca-i place lui fata si i-e draga, sa fie sanatosi. Ca
decât sa traesti cu o ciuma-n casa, mai bine sa te arunci în Somes cu capul în jos... George nu-si mai încapea în piele de mândrie. Avea
multumirea, ce-l magulea grozav, ca a cucerit pe Florica, si însuratoarea i se parea încoronarea unei biruinti nemaipomenite

Florica se topea de fericire. Nu nadajduise ea niciodata norocul s-o iea feciorul unui „bocotan" ca Toma Bulbuc. Cum împlinise douazeci
de ani si, afara de niste boarfe, zestre n-aducea, s-ar fi agatat bucuroasa de oricine, numai sa se vada la casa ei... Nunta se facu în casa
cea noua a lui George, zidita anume pentru dânsul. Trei popi slujira la biserica, iar Toma nu s-a lasat pâna nu i-a oprit pe toti si la ospat,
izbutind chiar sa îmbete leuca pe cel din Saracuta cu bere, caci cumparase înadins trei butoaie pentru fetele spalate.
Ana simtise de la începutul ospatului ca Ion pofteste pe Florica. Odinioara s-ar fi prapadit de durere; acuma numai o rusine crâncena îi
ardea sufletul, ca toti oaspetii o vad batjocorita... Si, încetul cu încetul, rusinea se schimba într-o gheata nabusitoare. I se parea ca toata
lumea, cu tot ce e într-însa, se scufunda în niste ape tulburi, atât de murdare încât scârba singura pluteste deasupra ei ca o iazma
otravitoare. închidea ochii si totusi vedea neîncetat apa spre care o împingea o mâna grea, ca spre un liman care spala urmele si parerile
de rau...

- Am sa ma omor, Ioane! 282 Barbatul nu se uita la ea. Se înfurie însa deodata ca si când l-ar fi trezit dintr-un vis dulce. - Da
omoara-te dracului ca poate asa am sa scap de tine! mormai dânsul nepasator, scotând pe gura si pe nas fuioare albe de aburi,
ca un balaur întarâtat.

Deabia într-un târziu se auzi glasul mânios al Zenobiei: -Ano!... Mai Ano!... Vai mânca-te-ar relele, puturoasa si netrebnica! Ca toata
ziulica bate ulitele si copilul mi-l lasa pe cap sa-mi urle si sa ma asurzeasca... Ano! Fire-ai a dracului cu cine mi te-a facut nora! Vedea-
te-as moarta sa te vad, nerusinato si... - Mi se pare c-am vazut-o intrând în grajd - mormai Ion fara sa se opreasca din cioplit. Ia vezi c-o
fi adormit acolo!... Zenobia se repezi si deschise larg usa grajdului. Lumina navali vesela înlauntru. In aceeasi clipa însa femeia sari la o
parte, îngrozita si tipând ca din gura de sarpe: - Tuulai!... Ajutor!... Sariti!... Ionica!... S-a spânzurat Ana!... Vai de mine si de mine,
tulai!... S-a spânzurat!...

CAPITOLUL 11-BLESTEMUL

CONSECINTE

REZUMAT

Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din [Link] este achitat fapt care il bucura atat de tare incat nici nu
poate dormi.

Ion ajunge la inchisoare,intre 4 ziduri,macinandu-l tot felul de ganduri [Link] isi reanceape serviciul la scoala din Pripas.

Dupa ce Ion isi ispaseste pedeapsa,se intoarce acasa,dar o veste proasta il astepta:copilul este bolnav,deochiat cum zicea mama [Link]
putin timp copilul moare si,toata averea ar trebui sa se intoarca la [Link] de gandul spre pamant i se altura acum si gandul catre
Florica.

La sfarsitul anului scolar, Herdelea a trebuit sa dea un examen cu copii la care a asistat si inspectorul Horvat. Acesta a fost nemultumit
ca in fam. Herdelea nu se vorbeste ungureste. A doua zi la examen incurca mereu copii modificandu-le intrebarile, iar la ora de religie
ceru sa-I spuna ‘Tatal nostru’ in lb. maghiara. Preotul nu a fost de acord spunand ca mai bine preda religia decat sa aiba constiinta
murdara. Pe Herdelea l-a rugat sa-I trimita petitie pt. pensie.

CARACTERIZARE

ION-Dupa ce realizeaza ca averea sa ar putea fi pierduta, se hotaraste sa se intoarca la planul emotional, pe care a clacat. Cu toate aceste,
faptele si gandurile sale evidentiaza personalitatea unui barbat care abuzeaza de puterea sa impotrva femeilor.

NU IL INTERESEAZA DE RELATIA FLORICAI CU GEORGE, STIIND DOAR CA EL TREBUIE SA O CASTIGE PE FEMEIE

Femeia in general este reprezentata ca o victima a abuzului barbatului.

CITATE

Când vazu Ion pe Ana moarta, simti parca o lovitura de ciocan în moalele capului. Statu în fata spânzuratei, uluit, strângândusi gura cu
palma, si o durere necurmata îl apasa pe creieri, ca un bolovan. Acuma îsi aduse aminte amenintarea ei din noaptea nuntii lui George cu
Florica. Mila stranie, alcatuita din groaza si mirare, ce te cuprinde instinctiv în fata mortii, îl zgudui o clipa. Dar pe urma, obisnuindu-se
putin cu fata schimonosita cumplit a femeii, îl munci întrebarea cum a putut el trai aproape un an în acelasi pat cu ea si sfârsi zicându-si
ca bine a facut ca s-a omorât... Dupa un rastimp însa se rasti la Zenobia, aproape fara sa-si dea seama.

Când îi venea în minte Florica, uita de toate, chiar si de socrusau, întocmai precum odinioara a uitat-o pe ea din pricina pamântului... A
doua zi dupa ce afla cum a fost Vasile Baciu la avocat, vazu pe Florica trecând cu demâncare la oameni, sprintena, zâmbitoare si dându-i
binete parca l-ar fi chemat la dânsa: - Ce mai faci, Ionica!... Noroc bun! - Noroc bun! mormai el îngrozindu-sc cum i se scurg ochii dupa
ea. în aceeasi seara, venind de la câmp, se opri în poarta lui George sa-l întrebe ce sa faca cu socru-sau? Dar în vreme ce George îi
spunea si-l învata ce credea, dânsul vedea numai pe Florica, în tinda, învârtindu-se la vatra, pregatind cina, si deabia se stapânea sa nu se
repeada la ea, s-o cuprinda în brate si s-o duca de aici, sa n-o mai atinga nimeni, nici sa nu io râvneasca...
- Mie mi-a fost scrisa Florica, degeaba... încerca sa se smulga din latul ce-l strângea tot mai tare si sa-si întoarca toate gândurile la mosia
lui amenintata de îndârjirea lui Vasile. Dar când se mustra c-o sa-si piarda averea pentru o muiere blestemata, cum se mustrase si
altadata, acuma i se adaoga în creieri, nechemata, întrebarea: ce folos de pamânturi, daca cine ti-e drag pe lume nu-i al tau? Si pe urma
gândurile se înlantuiau. Baremi de ar fi trait copilul, sa stie si dânsul pentru cine munceste si se sfarma. Dar asa, cui ar ramâne mosia lui,
daca l-ar strânge Dumnezeu într-o buna zi, caci omu-i trecator ca adierea vântului...

Unde fugi asa, Florico?... mai stai o leaca, stai ca am sa-ti spun ceva... Si vino mai încoace ca doar n-o sa piara târgul... Femeia parc-ar fi
asteptat chemarea. Se întoarse din cale si veni spre dânsul, cu fata aprinsa, dar zicând molatic: - Vai de mine... numai sa nu ma tii mult
de vorba, Ioane, ca ma omoara George... Iar când fu lânga Ion, adaoga mai încet: -Ma duceam sa vând niste pere oarzane, ca ne trebuiesc
bani... Si George nu ma lasa nici sa... Ion o privea tacut si simtindu-se jignit ca ea vorbeste de George. Nevasta, ridicând ochii ei albastri
întrebatori si adâncindu-i în ochii lui tulburati, întelese, îsi curma gândul si murmura gingas: - Ce vrei, Ionica?... Barbatul zise, cu dintii
strânsi, înfricosat parca sa nu-i zboare spre dânsa tot sufletul înnebunit de patima: - Mai odihneste si tu... De ce nu vrei sa te odihnesti?
Privirile lor se împleteau, fermecate

- Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa^l mai priveasca. Când s-a putut, n-ai vrut; când vrei tu, nu se mai poate!... 323 Ion
ramase sezând pe suman, cu ochii dupa Florica ce se pierdea prin porumbiste. - Ba se poate! murmura singur, ca o încurajare. Sa stiu de
bine ca... îsi reteza deodata vorba. Frunzele marului fosneau ca o imputare. Si imputarea îi aducea aminte pe Ana. Sari în picioare parca
l-ar fi întepat o vipera. Nu mai îndrazni sa se uite spre marul sub care, acum un an, cealalta i-a nascut copilul. Se duse la secera, fara a
întoarce capul, ca si când din spate l-ar fi amenintat o mâna nevazuta... Florica se departa pe drum leganându-se mândra în solduri.
Inima lui Ion tresalta de noi fiori, în vreme ce buzele-i soptira dârz: - Ba se poate!... Sa stiu de bine ca fac moarte de om!..

CAPITOLUL 12- GEORGE

EXTERIORIZARE

REZUMAT

Ion mergea mereu pe la George pt Florica. Savista banuia si urmarea totul. Astfel, plecand Ion pe la amiaza la Florica, cand George nu
era acasa si cand Savista se prefacea ca doarme a intraT in casa si a schimbat vorbe duulci cu Florica. Savista I-a spus lui George care isi
propuse sa-l omoare. D-na Herdelea si Ghighi nu doreau ca d-l Herdelea sa iasa la pensie. Intr-o zi veni Zagreanu la el, spunandu-I ca
inspectorul I-a spus sa-I reaminteasca de pensie, Atunci dupa ce Ghighi si d-na Maria s-au culcat , d-l Herdelea a plans cu lacrimi in
ochi pt. despratirea de scoala. Ion si Vasile s-au hotarat sa lase pamanturile bisericii in cazul in care vor muri si nu vor avea mostenitori.

Titu s-a dus acasa si s-a pregatit de plecare. Si-a luat ramas bun de la fiecare prieten. Acum stiau toti ca el va fi reprezentantul
tribunei. Savista urmarea mereu pe Ion si Florica. Afland de la Florica ca George pleaca duminica seara cu tatal sau la padure, cei doi s-
au sfatuit sa iasa amandoi in gradina. Savista se prefacea ca doarme, dar ea spunea totul lui George. Titu a ajuns la Sibiu, unde la-
asteptat Virgil Pintea, unul dintre fratii lui George. Dupa un banchet de 3 zile si dupa ce Titu a aflat ca si acolo ce mici trebuiau sa fie pe
placul celor mari pt. a-si usura viata si gandurile lui erau intr-o continua zbuciumare.

Titu l-a cunoscut si pe celalalt frate a lui George care era de parteA [Link] noaptea de banchet, Titu a plecat cu Virgil sa-si
faca bilet de trecere. Duminica, George cu tatal sau au pornit spre padure, dar sub pretextul ca-I este rau s-a intors inapoi in sat. A gasit-o
pe Florica in pat dar dupa ce s-au culcat a auzit ceva in gradina si luand o sapa a dat in Ion si l-a lovit de 3 ori cu sapa. Cand s-a intors in
casa I-a spus Floricai ca l-a omorat.

CARACTERIZARE

Abia in acest capitol se descopera adevarata perosnalitate A lui George. Desi pana acyum era considerat a fi indiferent fata de tot ceea ce
se intampla, moartea lui Ion exprima faptul ca in tot acest timp , a observat comportamentul negativ al lui Ion. Cu toate ca pare un
excipit trist, consider ca George a facut intocmai ceea ce trebuia, intrucat Ion era o simpla marioneta modelata a societatii, care a reusit
sa strice vietile multor oameni.

CITATE

Da topor nu-ti iei, bade George? George tresari. înadis nu luase, gândindu-se c-o sa-i trebuiasca acasa. Sari jos din car si alerga în tinda.
Savista, care se târâse pe prispa, nepri-cepând cum poate pleca dânsul când ea i-a spus ca are sa vie Ion Glanetasu, bâigui plângator: -
Nu duce, bade... Stai aci... - Sa nu patesti ceva, George, ca te-ai întors din cale - murmura si Florica. - Vezi mai bine tu sa nu se întâmple
pe-aici vre-o pozna! zise barbatul tare, de frica sa nu auza nevasta cum îi bate lui inima. - N-ai nici o grija, ca doar ma cunosti si ma stii!
raspunse femeia linistita. Carele se urnira. întunericul le înghiti curând, lasând în urma numai scârtâitul rotilor, din ce în ce mai mulcom.

George tremura în car ca si când l-ar fi zgribulit frigurile. De vorbea, îi dârdâiau dintii. Iesisera din sat si suiau pe coasta, printre ogoare
tacute pe care claile înnegreau ca tâlharii la pânda... Doua zile planuise dânsul ce-o sa spuie tatalui sau când va sosi clipa, si acuma nu-i
venea nimic în minte. I se parea ca a plecat de acasa de un veac si vedea mereu pe Ion cum se furiseaza în ograda, cum se aseaza în pat
lânga Florica... Apoi deodata gemu: - Parca nu mi-e bine... Ma întorc... O lua drept peste câmp. Auzi cum striga tatal sau ceva, dar nu
întelese nimic. Vru totusi sa raspunda «bine, bine», si n-avu glas. Când nu mai auzi carele, începu sa alerge. Se rostogoli de vre-o doua
ori prin santuri, peste haturi. îi era cald de se nabusea. Un strop de sudoare îi cazu pe mâna si-l înfiora parca l-ar fi atins un carbune
aprins. Cu cât se apropia, cu atât îi era mai frica sa n-ajunga prea târziu...
Un vânt rece se porni deodata, desteptat parca de glasul omului, fâsâind trist prin frunzele pomilor si trântind poarta ograzii care
ramasese crapata. Atunci George prinse în marginea gradinitei din fata casei o miscare nevruta, dupa care auzi îndata: -Ssst... ssst...
ssst!... George facu câtiva pasi spre gradina, îndârjit. Si întreba iar, mai apasat: - Cine-i? - Sst... ssst... st! raspunse acuma mai aproape.
Cu amândoua mâinile, George ridica sapa si izbi. Simti ca fierul a patruns în ceva moale si în gând îi rasari întrebarea: «Unde loi fi
lovit?» Dar numaidecât se auzi iarasi, mai încet si rugator: - Ssst... ssst... George izbi a doua oara. Sapa sâsâi în aer. Apoi un pârâit surd,
urmat de un zgomot nabusit, ca si când se pravalea un sac plin. Mai ales zgomotul acesta înfurie mai crunt pe George. Parca tot
întunericul s-ar fi schimbat 349 dintr-o data într-o balta de sânge închegat, care-l asmutea. Lovi a treia oara, fara a-si mai da seama
unde... Oracaitul broastelor reîncepu brusc, speriat, amenintator, ca o vaicareala vâltorita în vazduh de vântul ce sufla mereu mai mânios
si mai întepat. George tresari, ca si când deodata si-ar fi revenit în fire, si intra grabnic în tinda, zavorând bine usa si asezând sapa la
locul ei... în casa Florica statea acuma ghemuita de groaza, pe lavita, lânga fereastra. - Ce-ai facut, omule? murmura femeia întinzând
bratele spre dânsul ca o aparare sau ca o rugaciune. - L-am omorât! raspunse scurt George

CAPITOLUL 13-SFARSITUL

INCEPTUL UNUI SFARSIT

REZUMAT

Ion se afla intr-o balta de sange si gemea din greu. Ultimele gemete au fost auzite de Paraschiva care a inceput sa tipe. Ion murise, iar
Zenobia blestema si bocea. Dupa ce I-a facut autopsia, George, recunoscand a fost dus de jandarmi, judecatorul si primarul in Jifovita.
Dupa plecarea tuturor, lacrimile Floricai nu se mai opreau, iar in piept ii izbucnise o durere naprasnica. Ion a fost ingropat cu mare
cinste. Tot satul veni sa-l boceasca. Dupa ingropare V. Baciu s-a dus la Belciug sa-I dea pamanturile. Dar preotul I-a spus ca nu I le da
unui betiv si la- scos afara.

Herdelea a vorbit cu Belciug care I-a promis ca le va da locul pe nume chiar joia urmatoare. Astfel si facuse(pe numele Ghighitei).
Herdelea a primit decizia de pensie.S-a intalnit cu Zagreanu care parea suparat si nu pomeni nimic de Ghighi. Zagreanu a intrebat-o pe
Ghighi daca va veni la sfintire. Aceasta I-a spus ca va veni. Astfel, spuse ca se va intalni acolo si plecase repede. Apoi primi o scrisoare
de la Titu in care scria ca si-a facut greu pasaportul, ca a ajuns in Romania ca inca nu s-au intors neamurile din Sangeorz. Laura le-a spus
ca asteapta din nou un copil.

D-l Herdelea s-a hottarat sa-ii scuze doar pt sfintirea noii biserici. Duminica a sosit, iar emotiile lui Bellciug au scazut la sosirea fam.
Herdelea. Pe la 10 a ajuns si [Link] sfintire au fost 52 de preoti si in frunte cu episcopul. Dupa terminarea slujbei, episcopul a
plecat imediat pt. a ajunge seara acasa. Urmau dansurile, iar Zagreanu a aranjat sa danseze cu Ghighi. Toma Bulbuc I-a mai cerut sfaturi
lui Herdelea si aflase ca Florica era insarcinata si multi credeau ca e cu Ion. V. Baciu I-a promis preotului ca va jura in biserica ca nu va
mai bea.

Sau Capitolul se termina cu aceeasi prezentare din primul capitol aceea a drumului satului,dar in sens invers cu plecarea familiei
invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea.

CARACTERIZARE

Moartea lui ion nu este pentru ceilalti sateni un factor negativ, intrucat prin intermediul acesteia, comuna ramane fara un alt
pion al societatii manipulative.

Capitolul prezinta urmarile mortii lui ion, care vor afecta intrega populatie a satului. Se poate observa inca o data
asemanarea intre Vasile Baciu si Ion, care reorezinta doar marionete ale dependetei dupa valori materiale. Cu toate ca
personajele reactioneaza melancolic la aflarea vestii despre ion, in interiorul lor, stiu ca aceasta a fost cea mai usoara cale de
a scapa in sfarsit de el, preponderent, trecand peste intregul moment cu usurinta. Capitolul urmareste obsesia dupa pamant,
care se transmite de la Ion in ceilalti sateni. Deoarece excipitul este asemanator cu incipitul rezulta ca opera este una
sferica, cu o constructie riguroasa, fiind, spre surprinderea lectorului, una moderna, si nu traditionala.

CITATE

Brisca porni la pas, caci Zagreanu îi însotea pe jos. în fata casei lor din capul satului se oprira putin. Zenobia care sedea
posomorâta pe prispa veni la trasura, vorbi despre Ion, plânse cu sughituri si în cele din urma afurisi pe George si tot neamul
lui Toma. - Bietul Ion! zise d-na Herdelea. Iute s-a mai prapadit... Se vede c-asa i-a fost scris!..

- Ai ajuns rusinea satului, mai Vasile, si tot nu te mai saturi de blestematii?... Pamânt mai mult îti trebuie ca sa poti bea mai
mult?... N-ar fi pacat de Dumnezeu sa încapa în mâinile tale mosia, s-o prapadesti prin cârciumi?... Apoi pamântul nu-i
pentru betivi si lenesi, Vasile! Nu, nu! Pamântul asteapta munca si truda, nu lenevie!... Ion, ginere-tau, fie iertat, da, merita
mosia, ca-i era draga si punea osul s-o munceasca. Bine te-a cunoscut de n-a vrut în ruptul capului sa o lase s-ajunga iar pe
seama ta... Când vei vrea sa muncesti omeneste si sa te lasi de betie, atunci sa vii la mine sa mai vorbim! Deocamdata si cât
ai e prea mult... Asa!... Pâna atunci însa sa piei din ochii mei, satana afurisita!..
greata: - Uite asta, domnule judecator, asta a fost cea mai grea... L-a pocnit în crestetul capului, dar osul a fost atât de
rezistent ca doar a pleznit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovitura n-a fost prea de tot puternica... Orisi-cum e o minune
sa dai cuiva în cap cu sapa si teasta sa nu se sparga. Asa ceva numai printre tarani se gaseste... în schimb patru coaste rupte
complect... Lovitura mortala si asta, fireste... Poftim cum i-a deschis cosul, mai-mai sa-ti încapa degetele în rana... Si ce
lunga!... Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, si bratu-i zdrobit, dar nu prea rau... Asta n-ar fi avut importanta...
se vindeca... cel mult bratul ramânea cu betesug... Desigur însa ca a fost ultima lovitura, când ucigasul a mai pierdut din
furie... Apoi, ispravind si spalându-se pe mâini, declara hotarât: - A fost un om ca otelul!... Putea sa traiasca o suta de ani!...
Judecatorul porunci jandarmilor sa porneasca cu George. Florica acum se dezmetici si strânse repede merinde într-o traista
pe care barbatul o lua, întunecat, cu inima chinuita.