Proiect Management Internațional

Nume: Grigore Oana Magda

Grupa 3, An III, Specializarea Management
 Cuprins

Capitolul 1. Prezentarea țării ....................................................................................................................... 3

Capitolul 2. Impactul culturii asupra managementului internaţional din Algeria ........................................ 5
Capitolul 3. Comunicarea în managementul internaţional din Algeria ...................................................... 11
Capitolul 4. Riscurile în afacerile internaţionale ........................................................................................ 19
Capitolul 5. Negocierea internaţională în Algeria ...................................................................................... 23
Capitolul 6. Managementul resurselor umane în Algeria .......................................................................... 26
Concluzii .................................................................................................................................................... 28
Bibliografie................................................................................................................................................. 31
 Capitolul 1. Prezentarea țării

Algeria este ţara cea mai întinsă din Africa şi un important exportator de petrol şi gaze.
Numele țării este derivat de la denumirea capitalei, Alger, care desemnează insulele din
apropierea coastei capitalei. Algeria este divizată în 48 de provincii (wilaya), 553
de districte (daïra) și 1541 de comune sau municipalități (baladiyah).

Din pricina poziţiei sale centrale, Algeria a funcţionat de-a lungul istoriei ca zonă de
tranzit comercial între Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. Din această cauză, populaţia constă
acum într-un bogat amestec de grupuri umane.

Șeful statului este ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire
pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Președintele este șeful Consiliului de Miniștri
și al Înaltului Consiliu de Securitate. El numește primul ministru care este, de asemenea, șef al
guvernului.

Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioară, Adunarea Națională
a Poporului (APN), cu 280 de membri și camera superioară, Consiliul Națiunii cu 144 de
membri. APN-ul se alege odată la cinci ani.

Încadrarea culturii şi a managementului din Algeria, particularităţile de natură

geografică, socială şi economică ale tării, fac dificilă identificarea unor direcţii de evoluţie a
acestora pe termen mediu şi, mai ales, îndepărtat. Cu toate acestea, se pot identifica unele
perspective care vor permite plasarea treptată a acestora în prim-planul competiţiei comerciale
internaţionale, datorită unor avantaje concurenţiale specifice. Printre acestea se numără:

 dezvoltarea economică accelerată, bazată pe utilizarea resurselor naturale importante de

care aceste state dispun (petrol, gaze naturale) şi a resurselor umane numeroase (un
miliard de persoane);
 creşterea nivelului de instruire a populaţiei din ţările islamice prin programe adecvate
convingerilor religioase ale acesteia;
 valorificarea ecologică a enormelor resurse naturale de care acestă ţără dispune;
 democratizarea treptată, din interior, fără intervenţii externe de nici un fel, îmbunătățirea
vieţii sociale, economice şi politice a ţărilor islamice;

3
  valorificarea moştenirii culturale, bazată pe religie şi, prin urmare, dezvoltarea turismului
cultural, pe măsura stabilizării situaţiei politice şi economice;
 preluarea în managementul companiilor a unor elemente manageriale din alte ţări, după o
adecvată adaptare la specificul cultural al ţărilor islamice.

Cultura unică a țării care îmbină armonios elemente din islamism cu cele africane și cu
mici influențe turcești, arată lumii tradiții și valori ce nu mai pot fi întâlnite în altă parte.

Comunicarea în cadrul afacerilor internaționale nu se face anevois atât timp cât oaspeții
se conformează câtorva reguli de etichetă și maniere, nu discută despre religie sau nu se
pomenesc orientările politice ale celor veniți la negociere. Mediul economic este ușor de
destabilizat din cauza confruntărilor locale, dar se fac eforturi considerabile pentru a ajunge la
nivelul economiilor din Uniunea Europeană. Ceea ce afectează cel mai tare dezvoltarea țării este
corupția, aceasta manifestându-se în domenii precum resursele umane, obținerea anumitor
aprobări pentru companii, importuri și exporturi.

Riscurile de țară vin din atât din hazarduri naturale, precum inundațiile sau epidemiile,
cât și din zona politică sau economică. O altă problemă majoră cu care se confruntă Algeria este
reprezentată de răpiri și atacuri izbucnite din senin în stradă.

Negocierea intenațională poartă cu sine o serie de tradiții, dar și de restricții. Negocierea

cu parteneri străini are loc deobicei în limba engleză, iar deciziile cu adevărat importante sunt
luate de cei mai în vârstă. Încheierea contractelor are loc după o perioadă lungă de tratative. Ceea
ce primează este relația care se formează între negociatori, aceasta având la bază încredere și
respect.

Resursele umane au o pregătire preponderent slabă, procesul de angajare fiind bazat pe

nepotism și nicidecum pe competențele indivizilor. În ceea ce privește motivarea personalului
de la temelia companiei nu se parcurge un proces foarte complicat, acesta având în principal
nevoi de bază și fiind impulsionat de recompense financiare.

4
 Capitolul 2. Impactul culturii asupra managementului internaţional din
Algeria

Nimic nu descrie mai bine o țară decât cultura. Aceasta este felul în care localnicii se
îmbracă, cum comunică, cum gesticulează, cum merg, cum își leagă cravata, nu numai ce cărţi
scriu şi ce fel de case clădesc. Cultura este transmisă din generație în generație și reprezintă
valorile materiale și spirituale după care se ghidează un popor. Datorită faptului că este
adaptativă, aceasta suferă modificări pe parcursul anilor, fiind adăugate elemente actuale, dar
esența rămânând aceeași.

Limba

Limba este componenta principală a culturii unui popor întrucât cea mai mare parte a
culturii unei societăţi se regăseşte în limbajul vorbit. Cunoaşterea limbii unei societăţi contribuie
la înţelegerea culturii acesteia și pune în lumină aspecte importante legate de sensul unei acțiuni
și de modul în care este perceput ceea ce spunem. Chiar dacă limba oficială este considerată
araba, în Algeria se foloseşte un dialect al acesteia, maghrebi, diferită, prin vocabular şi
pronunţie, în mare măsură de limba folosită în alte regiuni din Lumea Arabă. Tamazigh - berbera
algeriană - este de asemenea folosită. Dacă managerul este cunoscător al limbii franceze, nu va
avea probleme în a găsi interlocutori, în special la oraşe. În fapt în Alger, franceza este în aceeaşi
măsură folosită ca şi araba. Cunoașterea cel puțin a unei limbi a comunității în care dorim să
deschidem o afacere sau să facem o negociere ne garantează accesul la societatea locală.

Pentru depășirea barierelor lingvistice, managerii au la dispoziție trei posibilități:

traducerea directă a materialelor scrise, folosirea de interpreți sau învățarea limbii. În primele
două cazuri sensurile cuvintelor se pot pierde, iar comunicarea nu va fi la fel de eficientă.
Învățarea limbii străine aduce managerii mai aproape de cultura locului, de tradiții și de oameni.
Spre exemplu, în Algeria, oamenii evită să spună un răspuns negativ direct și încearcă să te
refuze într-un mod cât mai politicos.

Poate fi luată în calcul și comunicarea simbolică, aceasta având o importanță deosebită

în oricare stat al lumii prin prisma însemnătății purtate de un anumit gest. Ceea ce este firesc
într-o țară poate fi de condamnat în alta, astfel încât atenția sporită la astfel de detalii ne poate

5
garanta succesul într-o negociere sau în încheierea unui parteneriat. Spre exemplu, nu este
indicat să oferim un cadou atunci când întâlnim pe cineva pentru prima oară, la fel cum este și
gestul de a dărui un lucru într-un cadru restrâns.

Religia

Religia unei culturi este cea care ne ajută să înțelegem pe deplin esența unei culturi și ne
arată ce stă la baza comportamentului oamenilor dintr-un anumit loc. În lume există 1,5 miliarde
islamişti, răspândiţi de la coasta Africii de Vest până în Filipine. Islamismul propagă onestitatea,
virtutea adevărului, respectul faţă de dreptul altuia, moderaţia, sacrificiul şi munca asiduă.
Islamismul susţine antreprenoriatul, descurajând totuşi acţiunile care ar putea fi interpretate ca
exploatarea altora. S-a argumentat uneori că fatalismul islamic şi tradiţionalismul au încetinit
dezvoltarea economică în ţările cu această religie.

Implicațiile Islamismului asupra managementului internațional:

 standardizarea produselor și a promovării, loialitatea față de mărcile autohtone;

 folosirea profitului în scopuri caritabile;

 elaborarea de produse care să arate ospitalitatea poporului;

 magazine speciale pentru femei.

Estetica

Estetica este modul în care o țară percepe frumosul și bunul gust, așa cum derivă ele din
artă, muzică, îmbrăcăminte sau folclor. Este de la sine înțeles că aspectele ce țin de acest
domeniu pot evolua și se pot modifica odată cu trecerea anilor și cu influența altor culturi.

Elementele specifice ale esteticii naționale pot influența percepția localnicilor despre un
anumit produs, fiind important să verificăm întâi dacă ideea pe care o avem este în concordanță
cu ceea ce este agreat în acel stat. În Algeria este recomandat să se evite folosirea culorii verzi la
ambalajele produselor, în timp ce culorile roșu și albastru sunt omni prezente în componența

6
costumului național și a hainelor de zi cu zi. Culorile maro și negru sunt culori pozitive, în timp
ce violetul sau galbenul sunt la polul opus.

Cum și muzica dezvăluie multe despre ceea ce înseamnă frumosul pentru o zonă anume.
În Algeria sunt o varietate de genuri muzicale: muzica pop ( Chaabi) cu influențe arabe, Bedouin
sau muzică Berberă (Shawi, Gnawa). Muzica clasică se numește Ma’luf și se poate auzi în
principal la nunți. Muzica din reclamele algeriene are influențe arăbești, dar nu este foarte
stridentă.

Alegea numelor de marcă este marcată de estetică. În Algeria firmele au deobicei nume
în limba locală, aceste companii dându-le încredere localnicilor, spre deosebire de firmele ce au
în componență caractere sau sintagme în alte limbi.

Percepții și stereotipuri

Percepția reprezintă modul în care indivizii văd realitatea. De cele mai multe ori în
cadrul unui stat pot exista diferențe de asimilare a anumitor probleme sau de rezolvare a
impedimentelor. Stereotipia face referire la tendința de a percepe o altă persoană ca aparținând
unei anumite clase sau categorii.

Algeria este percepută în diverse moduri de restul lumii: francezii cred despre algerieni
că sunt hoți și vorbesc pe un ton ridicat, americanii descriu Algeria ca fiind deșert, germanii
consideră că cei din Algeria îi urăsc pe francezi, cei din Argentina nu înțeleg dorința algerienilor
de a migra spre Franța, deși algerienii au luptat pentru independența lor. Mare parte a lumii îi
cataloga pe algerieni ca teroriști în anii 1990, dar lucrurile s-au schimbat de atunci. Războiul de
independență și-a pus amprenta asupra tării la nivel sociologic, astfel, indivizii tind să fie agitați
și impulsivi, comportament explicat și prin prisma regimului politic care s-a schimbat frecvent.

Valorile și cultura

Valorile reprezintă convingerile de bază pe care le au oamenii dintr-o țară cu privire la

ceea ce este corect sau incorect, la gradul de importanță al unor aspecte ca urmare a culturii
naționale în care se maturizează un individ.

7
 Cultura algeriană a fost profund afectată de perioada de 130 de ani în care a fost colonie
a Franței, de adaptarea la independența câștigată, dar și de regimul instaurat odată cu
independență. A existat încă de mult o contradicție între guvernul care a încercat de nenumărate
ori să modernizeze societatea și structura tradițională a familiei. Algerienii au fost prinși între
tradiții care nu mai aveau însemnătate pentru ei și modernismul care nu a reușit să le satisfacă
nevoile spirituale și psihologice. În ciuda eforturilor de a actualiza societatea, valorile
tradiționale încă rămân de referință pentru locuitori. Viața oamenilor din Algeria este impregnată
de Islamism, făcând o punte între trecut și viitor. Acest fapt a inhibat emanciparea femeilor,
făcându-le obediente. Activitățile de zi cu zi sunt de cele mai multe ori realizate cu persoane de
același gen, interacțiunea dintre bărbați și femei fiind limitată sau neexistând decât în cadrul
familial. Femeile ocupă acum locuri de muncă în politică sau în viața economică. Pe de altă
parte, mai sunt femei care încâ poartă văl islamic, considerând că este impropriu pentru o
doamnă să îi fie văzută fața de bărbați pe care nu îi cunoaște, în special în zonele rurale.

În Algeria mai predomină valori precum familia, onoarea dar și hărnicia. Legat de
familie se poate discuta și despre nuntă care în trecut era aranjată deobicei de părinți, lucru care
nu se mai întâmplă în zilele noastre. Algerienii țin foarte mult la corectitudinea faptelor și nu
acceptă să fie mințiți. Printre valorile culturale cele mai însemnate se mai numără ospitalitatea, a
fi primitor cu musafirii și cu turiștii chiar dacă aceștia nu vorbesc limba locului, intimitatea și
izolarea. Legat de ultimele două aspecte poate fi menționat că tavanul și pereții caselor algeriene
au mozaicuri în culori calde, iar camerele sunt deseori dispuse în cerc. Curtea exterioară este
îngrădită, iar proprietățile sunt bine delimitate.

Deși cuvântul „berber” a fost atribut de Romani în urmă cu 16 secole, semnificația de

„barbar” nu se reflectă în comportamentul locuitorilor din Berber, atitudinea lor fiind una calmă
și primitoare.

În cultura unui stat se poate încadra și bucătăria, mai ales când vine vorba de arome și
condimente care sunt specifice unei zone geografice. Bucătăria algeriană este influențată de
arabi, turci și francezi în ceea ce privește tradițiile culinare. O amprentă pe care Algeria a pus-o
asupra gastronomiei mondiale este Couscous-ul, care a ajuns să fie cunoscut și apreciat de multă
lume. Deși în Algeria se servește și pizza, produsele tradiționale rămân cele mai apreciate, cu
precădere mielul, din care aceștia fac merguez(salam de miel) sau brik și carnea de pasăre. În
ceea ce privește deserturile vorbim despre smochine cultivate local, migdale sau miere, la care se
asortează băuturi precum cafeaua făcută în stil turcesc sau ceaiul de mentă.

8
 Sărbătorile sunt o parte importantă a culturii, aici fiind incluse festivaluri islamice și
comemorări(Ramadan), dar și sărbători naționale ca ziua Independenței de pe 5 Iulie.

Cele mai multe muzee sunt localizate în capitala statului, în Alger, având exponate care
datează din perioada Romană și cea Islamistă, statui și picturi. Alte instituții culturale importante
sunt Arhiva Națională înființată în 1971, Librăria Națională (1835) și Societatea Națională de
Istorie Algeriană (1963).

Algeria are obiective trecute pe lista patrimoniului mondial UNESCO, printre ele
regăsindu-se: Picturile rupestre de la Tassili n’Ajjer, Ruinele romane de la Djemila, Ruinele
romane de la Timgad sau Orașul vechi (Casbah) din Alger.

Dimensiunile culturale ale lui Hofstede

Hofstede (1991) definește cultura națională ca modul de gândire ce deosebește membrii

unei culturi de ceilalți. Acesta identifică cinci factori ce își pun amprenta asupra culturii unei
țări: distanța față de putere, colectivism-individualism, masculinitate-feminitate, evitarea
situațiilor incerte și orientarea pe termen lung.

Cultura și societatea influențează în mod direct modul în care managerii comunică, iau
decizii sau își fac strategii. În cazul Algeriei, hotărârile finale sau cele care sunt considerate cu
un grad mare de incertitudine sunt luate de managerii superiori, oamenii manifestă o loialitate
scăzută față de companie, iar momentan țara nu pune foarte mare accent pe inovare , ci mai mult
îșî clădește stabilitatea.

Distanța față de putere reflectă gradul în care oamenii din cultura respectivă percep
inegalitatea socială și așteptările pe care indivizii dintr-o organizație le au cu privire la
distribuirea puterii. Algeria are 56 de puncte la acest aspect, oamenii acceptă cu ușurință ierarhia
dintr-o entitate fără a cere prea multe explicații, iar angajații doar execută ceea ce le este spus să
facă.

Individualismul – colectivismul se referă la măsura în care o cultură încurajează

independenţa şi libertatea individului faţă de grupul căruia îi aparţine. În studiu realizat asupra
Algeriei Hofstede acordă 65 de puncte, marcând-o ca o societate individualistă. În general,
societățile înclinate spre individualism cauzează ca încrederea în sine să fie scăzută,

9
managementul să fie axat pe individ și nu pe grup, iar contractul de muncă are la bază avantajele
pe care le pot obține ambele părți.

Masculinitatea – feminitatea reflectă importanţa faptului de a te fi născut femeie sau

bărbat; preferinţa pentru competitivitate şi promovare în detrimentul cooperării şi armoniei sau
invers.

Cu un scor de 63 de puncte societatea Algeră este una dominată de masculinitate și de

ideea de a trăi pentru a munci, accentul este pus pe competitivitate.

Evitarea incertitudinii este legată de uşurinţa cu care cultura face faţă la nou şi îşi asumă
riscuri; gradul de anxietate al naţiunii respective. Algeria obține un punctaj mediu (49) la acest
aspect, inovațiile nefiind văzute ca o amenințare pentru societate. Programul de lucru este
flexibil, precizia și punctualitatea nu sunt impuse, precum și regulile nu sunt în exces.

Orientarea pe termen lung este legată de perioada de timp pentru care oamenii îşi fac
planuri şi aşteaptă rezultate şi măsura în care au tendinţa de a sacrifica gratificaţia de astăzi
pentru un rezultat viitor. Un punctaj scăzut (34) în cazul acestei dimensiuni culturale ne arată că
algerienii nu își fac planuri pe termen lung, nu își fac economii pentru viitor și se focusează pe
obținerea rezultatelor pe termen scurt.

10
 Capitolul 3. Comunicarea în managementul internaţional din Algeria

Cominicarea are un rol foarte important în managementul internațional, fiind

principalul motiv al reușitei în afaceri. Totuși, trebuie luate în calcul anumite aspecte cum ar fi
semnificațiile cuvintelor și ale gesturilor, modul în care se face transmiterea informațiilor sau
factori precum mediul economic, cultural și politic.

Variabile naționale

Variabilele naționale care influențează comunicarea sunt: mediul economic, mediul

cultural, mediul politic și cel legal.

Mediul economic

Acesta este unul din factorii care influențează comunicarea internațională, reflectând
modul în care este gestionată avuția unui popor și ce măsuri sunt luate pentru a îmbunătăți starea
actuală financiară a statului.

Economia Algeriei rămâne dominată de stat, o moştenire a modelului socialist, post-

independenţă, de dezvoltare a ţării. Liberalizarea treptată începută la mijlocul anilor nouăzeci a
deschis o bună parte din economie, dar recent Algeria a impus noi restricţii privind implicarea
străinilor în economia ţării, oprind astfel privatizarea industriilor deţinute de stat.

Hidrocarburile au fost dintotdeauna punctul de sprijin al economiei, fiind responsabile

pentru 60% din veniturile bugetare, 30% din PIB şi peste 95% din câştigurile dobândite din
export. Algeria se situează pe locul opt în lume din punct de vedere al rezervelor naturale de gaz,
fiind al 4-lea mare exportator. La capitolul rezerve de petrol se clasează pe locul 16. Mulţumită
hidrocarburilor care produc venituri substanţiale, Algeria deţine 150 de miliarde de dolari în
rezerve valutare externe şi un fond uriaş pentru stabilizare. În plus datoriile externe ale ţării sunt
foarte mici, de aproximativ 1% din PIB. Centrul producției de petrol al Algeriei este grupul de
oaze Hassi Messaud, din nord-estul țării.

Algeria a depus eforturi mari pentru a dezvolta industrii noi, în afara extracţiei
hidrocarburilor, în parte datorită costurilor uriaşe, iar pe de altă parte datorită birocraţiei create la
11
nivelul statului. Efortul guvernului de a diversifica economia atrăgând investiţii externe din afara
sectorului energetic nu a reuşit decât în mică măsură să diminueze sărăcia şi rata şomajului în
rândul tinerilor. În 2010, Algeria a început un program de dezvoltare de 5 ani, investind 280 de
miliarde de dolari pentru a moderniza infrastructura ţării şi a oferi noi slujbe. Programul
costisitor va ridica economia în 2011 dar va majora deficitul bugetar.

Provocările economice pe termen lung includ diversificarea industriei, relaxarea

controlului statului asupra economiei şi crearea unor locuri de muncă potrivite pentru tinerii
algerieni. Algeria are o populație de 38 de milioane, iar 70% dintre ei au sub 30 de ani. Tinerii
manifestă entuziasm și interes pentru produsele de proveniență britanică, o caracteristică ce nu
este încă exploatată la maximum de către investitorii străini.

Fiecare țară are propriul ei sistem monetar, rezultatul fiind un mediu financiar diferit
și rate variante ale inflației. În Algeria, nivelul inflației pentru luna Ianuarie 2018 este de
3,01%, în scădere față de valorile înregistrate anul trecut.

Fig. 3.1 Evoluția inflației în Algeria

Infrastructură

Guvernul algerian a anunțat lansarea unui program de îmbunătățire a infrastructurii în

valoare de 262 de milioane de dolari, cu o durată de cinci ani. Acest program va fi derulat în
cooperare cu peste 80 de parteneri.

Pentru raţiuni de securitate, transportul în comun interurban terestru este nerecomandat

îndeosebi la lăsarea întunericului, întrucât există riscul barajelor false ridicate de reprezentanţii
12
unor grupuri armate, pe anumite drumuri, inclusiv pe axe principale foarte frecventate.
Transportul public urban este asigurat de autobuze, tramvaie şi metrou (limitat în zona centrală a
Algerului).

Taxiurile funcţionează cu rute prestabilite, însă pot fi negociate tarife pentru deplasarea
în zona dorită. Taxiurile ar trebui chemate prin intermediul recepției hotelului la care se
realizează șederea, pentru a evita situațiile neplăcute și cu potențial periculos.Transportul public
interurban poate fi efectuat cu avionul sau cu trenul. Cu toate acestea, călătoriile cu trenul trebuie
evitate.

Mediul politic

Acesta joacă un rol important în dezvoltarea țării și în derularea unor proiecte.

Guvernele introduc adesea reglementări referitor la modul derulării parteneriatelor
internaționale. Pentru afacerile internaționale cel mai mare impact îl au controlul exporturilor și
al importurilor, sancțiunile și embargoul.

Parteneriate

Uniunea Europeană și Algeria au semnat în 2002 un parteneriat în ceea ce privește

comerțul, dar acesta a intrat în vigoare abia în 2005. În 2017 acestea reînnoiesc contractul,
adăugând termeni asupra angajamentelor politice pentru o colaborare cât mai bună. Uniunea
Europeană este cel mai mare partener al Algeriei, absorbind mare parte din bunurile date spre
export (54%, 37.4 miliarde de euro în 2016). Pe de altă parte, exporturile Uniunii Europene spre
Algeria sunt legate de echipamente de transport, produse agricole, chimicale, fier și oțel.

Aceasta face parte și din Parteneriatul Euro-Mediteranean (Euromed). În acest caz,

Uniunea Europeană acordă statelor ce participă la acest acord privilegii condiționate de
respectarea unor valori comune (democrație, drepturile omului, guvernare de calitate, respectarea
principiilor economice, dezvoltare sustenabilă).

13
 Vama

Procedurile de vămuire au fost accelerate în 2015 prin introducerea unui nou sistem
de inspecţie bazat pe riscuri, ce permite reducerea cu două zile a timpului necesar la export şi
cu patru zile a celui la import.

Există patru regimuri de import în funcție de produse:

1. produse prohibite: importul lor în Algeria strict interzis (excepții fac organismele
de stat care primesc derogare în acest sens);

2. produse libere: nu necesită formalitățile speciale;

3. produse contingentate: import în baza unei licențe de import eliberată de

Ministerul Comerțului;

4. produse sub monopol: import permis în baza unor autorizații globale de import
(AGI).

Se disting patru tipuri de AGI:

1. AGI - monopol asupra unei game de produse (se eliberează anual);

2. AGI - funcționale: eliberate anual întreprinderilor și organismelor de stat;

3. AGI - obiectiv planificat: după necesitate, pentru obiective de investiții, conform

proiectului si în baza autorizației de finanțare a Ministerului Finanțelor;

4. AGI - fără plată: eliberată furnizorilor străini titulari ai contractelor de lucrări.

Se utilizează Nomenclatorul Sistemului Armonizat de Desemnnare și Codificare a

Mărfurilor. Acesta are opt cifre, șase din sistemul armonizat, a șaptea utilizată în cadrul UMA
și a opta în plan național. Se folosesc patru niveluri de taxare vamală, 30, 15, 5 și 0%.

Pentru realizarea importurilor în Algeria sunt necesare: declarația vamală și

documente justificative. Toate operațiunile de import trebuie realizate printr-o bancă
algeriană, indiferent de tipul de realizare a plății. Modalitatile și instrumentele de plată uzitate
în Algeria sunt cele folosite în mod obișnuit pe piețele internaționale, astfel - CEC în valută,
scrisoare de garantie, transfer liber SWIFT.
14
 Este nevoie de viză pentru a intra în Algeria. Aceasta poate fi obținută în trei săptămâni
de la Ambasada Algeriei în Londra. În momentul în care ajungeți în Algeria, Departamentul
Internațional de Frontiertă va verifica conformitatea actelor și se va asigura de securitate pe
parcursul călătoriei.

Mediul cultural

Limba internațională folosită în afacerile desfășurate în Algeria este Engleza,

facilitând comunicarea dintre parteneri. Totuși, pentru a evita situațiile neplăcute este
recomandat să se apeleze la un translator.

Educația schimbă modul în care indivizii tratează anumite situații și impactul pe care
aceștia îl au asupra societății. Algeria a început din anul 2016 să aloce un buget mult mai mare
educației, conștientizând lipsa specialiștilor în domenii vaste și dorind să își suplimenteze în
acest fel forța de muncă.

Mediul legal

Reflectă o anumită ideologie politică, acesta variind de la o națiune la alta. Climatul

politic influențează legile și reglementările din domeniul afacerilor. O companie care ar vrea
să își deschidă o filială în Algeria ar trebui să cunoască aceste reguli pentru a putea progresa
pe piață și a se asigura că respectă limitele legale. Vorbim aici despre practici anticorupție,
legea competitivității, drepturi de proprietate individuală sau reglementarea acțiunilor de
marketing internațional.

Liberalizarea economiei algeriene a condus la adoptarea unui nou sistem bancar și

financiar care să corespundă mai bine noilor cerințe. Reforma instituțională din sistemul
bancar algerian are la bază legea nr. 90-10 din 14 aprilie 1990 și fixează cadrul legal privind
concurența și invesțitiile.

Corupția este un obstacol serios pentru companiile care își desfășoară în prezent
activitatea sau intenționează să investească în Algeria. O cultură de patronaj se infiltrează în
mai multe sectoare ale economiei Algeriei, întărind practicile de nepotism și folosirea relațiilor
pentru a "face lucrurile să meargă". Mita este, de asemenea, o practică obișnuită, în ciuda
15
faptului că este aspru sancționată, fiind folosită în principal pentru a depăși obstacolele
birocratice. Cadrul juridic condamnă o gamă largă de acte de corupție, dar aplicarea legii
rămâne o provocare din cauza oficialilor care amână luarea unor decizii.

Toate companiile, indiferent de tipul de activitate sau de sectorul în care activează

trebuie să se supună reglementărilor practicilor concurențiale. În Algeria există Consiliul
Național pentru Competitivitate (CNC) care are ca obiective: observarea pieței, identificarea
unor instrumente de reglementare a activităților pieței, monitorizarea prețurilor și a corectitudinii
lor, observarea comportamentului principalilor actori de pe piață. Cea mai mare amendă pe care
o poate aplica CNC este de 12% din valoarea impozitului pe vânzările de pe teritoriul Algeriei
ale companiei în cauză sau de două ori profitul ilegal realizat din practicile necorespunzătoare.

Nu sunt restricții în ceea ce privește încheierea unor parteneriate cu anumite țări sau
regiuni, dar trebuie ținut cont de faptul ca granița cu Marocul este închisă din cauza conflictelor
avute în timpul războiului de independență.

Drepturile pentru proprietatea intelectuală se supun reglementărilor internaționale de

protecție și sunt disponibile atât companiilor cât și persoanelor fizice.

Companiile străine care vor să deschidă o afacere în Algeria trebuie să se supună

reglementărilor legii 51/49. Astfel, legea impune oarecum parteneriatul investitorului cu un
algerian, iar partea străină poate deține doar 49% din firmă. Sunt numeroase firme în Algeria
care au avut succes cu acest tip de afacere.

Variabilele individuale

Variabilele individuale care influențează comunicarea internațională cuprind noțiunea

de timp, proximitatea, eticheta socială, cutumele, îmbrăcămintea și noțiunea de maniere.

În ceea ce privește noțiunea de timp, algerienii au mentalitatea că nu ar trebui să își

planifice acțiunile și că totul se va întâmpla așa cum este menit să fie. Timpul pentru ei nu este
o variabilă atât de importantă precum este în țările europene, astfel încât întârzierea la locul de
muncă și la întâlnirile de afaceri este un lucru obișnuit.

Proximitatea reprezintă modul de folosire al spațiului pentru comunicare. În Algeria

apropierea de partenerul de afaceri este comună, distanța dintre parteneri poate varia de la 30
16
cm la 50 cm. Distanțarea față de interlocutor semnifică faptul că individul nu este interesat de
subiect și nu îi face plăcere să discute cu acea persoană.

Atunci când faceți afaceri în străinătate, este importantă înțelegerea etichetei și

însușirea ei. Aceasta înseamnă acceptarea tradițiilor legate de mediul de afaceri, obiceiurile și
manierele aplicate în țara pe care o vizitezi. Ceea ce este de ajutor unui manager internațional
ajuns în Algeria este găsirea unui mod cât mai eficient de comunicare și adaptarea la situațiile
neprevăzute ce pot apărea. Cultura corporatistă a Algeriei este un mix dintre cea franceză în
care este înglobată cea socialistă.

În lumea afacerilor îmbrăcămintea variază de la țară la țară, în cazul Algeriei se remarcă

îmbrăcămintea sobră pentru bărbați, iar pentru femei apare necesitatea acoperirii umerilor și a
picioarelor, în totalitate. Aspectul care contează înainte de a face prezentările este ținuta
impecabilă. Bărbații ar trebui să poarte costum în culori sobre, fără a face asortări între culori, iar
femeile haine largi, care să le acopere tot corpul. Tălpile papucilor ar trebui să fie mereu curate,
iar costumul să fie fără cute.

Manierele sunt foarte importante indiferent de țara despre care discutăm. Acestea
denotă implicarea managerilor în procesul de comunicare non-verbală și contribuie la o
relaționare armonioasă cu partenerii străini. În Algeria, întârzierile de 15-30 de minute sunt
obișnuite a se întâmpla. Subiectele de discuție despre conflictele interne ale tării, precum și cele
politice ar trebui evitate. Este indicat să nu ne arătăm atașați de obiecte ale partenerului de
afaceri, deoarece el s-ar putea simți obligat să ți-le ofere, ceea ce ar putea crea o situație dificilă.
Adresarea cu domnule/doamnă se face în principal către cei mai înaintați în vârstă, aceștia având
un statut special și fiind respectați de toată lumea. Managerii mai tineri acceptă adresarea cu
prenumele și încearcă să aducă elemente de noutate culturii afacerilor, împrumutate din țările
europene.

Pe lângă strangerea de mână, unul din cei doi este oarecum obligat să îl întrebe pe
celălalt despre familie sau muncă. Acest gest are menirea de a închega relația dintre partenerii de
afaceri și să arate preocuparea unuia față de situația altuia.

Poți vedea oameni care încă se țin de mână, chiar după ce strângerea inițială de mână a
avut loc. Este normal ca în familie și între prieteni să existe săruturi pe obraz. Atunci când un
bărbat întâlnește o femeie pentru prima oară, acesta dă din cap inițial, după care așteaptă ca

17
femeia să întindă mâna. Este recomandat să se evite contactul vizual îndelungat și să nu fie
adresate întrebări personale în public.

Femeile care vin din afara Algeriei ar trebui să fie familiarizate cu faptul că bărbații
religioși nu vor da mâna cu ele, aceasta nu este din lipsă de respect, ci din respectul pe care
aceștia îl acordă femeilor.

Bunele maniere la mesele de afaceri ne asigură de faptul că suntem percepuți de cei din
țara gazdă într-un mod cât mai corespunător. Primul principiu după care ar trebui să se ghideze
un manager străin ar fi să își plătească propria consumație. Este indicat să te speli pe mâini
înainte și după ce termini masa, acesta fiind un aspect la care algerienii sunt foarte atenți. În mod
normal aceștia mănâncă cu mana dreaptă. Nu este indicat să mâncăm cu mâna stângă sau să dăm
farfuriile mai departe cu aceasta. Indiferent de felul de mâncare, trebuie să ne asigurăm că
începem cu porții mici și la final să lăsăm mâncare în farfurie pentru a arăta ca am mâncat
suficient și că ceea ce am servit a fost pe placul nostru. Sunt permise discuțiile în timpul meselor,
dar doar între bărbați. Femeile deobiei vor sta la altă masă, în cazul doamnelor algeriene, iar
oaspeții internaționali de gen feminin vor sta la masă cu cei din Algeria. De asemenea, în capul
mesei va sta cea mai în vârstă persoană din grup, mod în care își arată respectul.

18
 Capitolul 4. Riscurile în afacerile internaţionale

În afacerile internaționale pot apărea o varietate de riscuri datorită complexității

relațiilor și a modificărilor permanente a mediului economic și politic internațional.

Riscurile naturale

Acestea sunt cele mai greu de prevenit și de anticipat. Algeria se află pe un teritoriu
activ seismic - există frecvent cutremure. Cele mai multe dintre ele rămân neobservate pentru o
persoană, dar din când în când există și mai însemnate, care provoacă panică.

Condițiile meteorologice din Algeria pot părea puțin neobișnuite. În timpul iernii,
disconfortul este creat de vânturile deșertice, furtuni puternice și inundații. Există uneori
evenimente neprevăzute - de exemplu, în ianuarie 2012, zăpada a căzut în Sahara și înghețurile
au lovit.
Printre animalele periculoase care merită remarcate șerpi, care trăiesc în principal în
deșert. Tot pe teritoriul țării sunt hienele și ghepardii, dar atacă foarte rar oamenii.

De asemenea,în anumite zone din Algeria, cu precădere în sud, sunt frecvent inundații,
care fac și până la 2200 de morți.

Există deseori focare de tuberculoză, dar acestea nu ating pragul epidemiei. Anual, în
apă, se reclamă cazuri de detectare a bacteriilor ce cauzează febra tifoidă sau galbenă.

Riscuri sociale

În general, cei mai mulți turiști în Algeria sunt în siguranță, dar în anumite părți ale
capitalei încă sunt demonstrații, furturi și bătăi stradale. Terorismul este o problemă complexă cu
care se confruntă algerienii, în special răpirile. Aceste persoane deobicei nu țin cont de
naționalitatea persoanei sau de statutul ei. Cea mai mare amenințare vine din partea Maghreb-
ului Islamist (AQ-M) sau de la alte grupări precum Al Murabitun și aliați ai Daesh. Autoritățile

19
încearcă pe cât posibil să țină sub control aceste operațiuni, dar și vigilența turiștilor este foarte
utilă.
Riscul ridicat de răpiri este în sudul și estul granițelor. Acestea au a obiect
răscumpărarea primită de la statul algerian, în cazul localnicilor, sau de statul din care face parte
turistul. Pentru a evita atenția nedorită este indicat ca străinii să se îmbrace asemănător cu
localnicii, să nu poarte bijuterii scumpe sau să poarte sume mari de bani asupra lor.

În anii 1990, siguranța turistilor străini care vizitau porțiunea din nordul extrem al țării
era amenințată de posibilitatea organizării unor raiduri sau atacuri de către islamiștii militanți. În
sudul țării destinația preferată a tuturor turiștilor nu exista aceasta amenințare deoarece locuitorii
din deșert nu erau interesați de ideologia celor din nord și turismul reprezenta o importantă sursă
de venit. Aceasta situație s-a schimbat fundamental în 2003 când mai multe grupuri de turiști au
fost răpiți în muntii Tassili, aparent de către islamiști din afara regiunii. Războiul civil s-a extins
din nord, cuprinzând și regiunea deșertică.

Algeria se confruntă cu problema traficului de persoane, fiind o ţară de tranzit pentru

bărbaţi şi femei traficaţi din Africa sub-Sahariană către Europa în scopul exploatării sexuale
comerciale şi sclaviei. Reţele criminale de naţionalişti sub-Saharieni din Algeria de sud
facilitează tranzitul, ocupându-se de transport, obţinerea de documente false şi făcând promisiuni
de angajare.

Riscul politic

Mediul politic dintr-o țară poate fi evaluat în funcție de stabilitatea politică, naționalism
și restricțiile economice impuse. Între criteriile cele mai frecvent avute în vedere la evaluarea
oportunității de implicare pe pietele straine este stabilitatea politică. O țară este considerată
stabilă din punct de vedere politic atunci cand se mentine continuitatea reglementărilor,
indiferent de guvernul aflat la putere. Cu cât într-o țară modificările de orientare politică sunt
mai mari, cu atat și riscul politic este mai ridicat.

Denumirea convențională a Algeriei este Republica Algeriană Democratică și Populară,

aceasta câştigându-și independenţa faţă de Franţa, in 1962, când la putere se afla partidul unic
FLN. După o revoltă populară, în 1989 s-a permis organizarea şi a altor structuri politice. Astăzi
20
nu mai puţin de 30 de partide ocupă scena politică din Algeria, dar FLN continuă să domine.
Tensiunile dintre acestea dar şi violenţele au reprezentat o caracteristică constantă într-o ţară în
care preşedintele şi armata se bucură de o putere însemnată. Preşedintele în exerciţiu, Abdelaziz
Bouteflika, a venit la putere încă din 1999 şi unul dintre obiectivele sale constă în combaterea
islamului radical. Opoziţia l-a criticat în nenumărate rânduri pentru fraude electorale şi pentru
modificările aduse Constituţiei, care permit acum mai multe mandate de preşedinţie. În 2011 au
izbucnit demonstraţiile pentru democratizarea mai vizibilă. Acestea au avut ca efect, printre
altele, ridicarea stării de urgenţă care fusese activate de la începutul războiului civil.
Algeria se clasează pe locul doi în cadrul unei liste de observare a traficului de
persoane din cauza faptului că nu respectă în totalitate standardele minime pentru combaterea
acestuia. Cu toate acestea însă face eforturi semnificative în această direcţie: în ianuarie 2009 s-a
aprobat o nouă legislaţie care incriminează traficul de persoane în scopul muncii sau exploatării
sexuale, reprezentând un important pas către îndeplinirea standardelor internaţionale; în ciuda
acestora, guvernul nu a înregistrat progrese în ceea ce priveşte pedepsirea celor implicaţi în
asemenea activităţi sau pe linia protecţiei victimelor traficului de persoane, luând în continuare
măsuri inadecvate pentru protejarea acestora şi prevenirea acestui tip de infracţiuni.

Riscul economic

Chiar dacă riscurile politice înregistrează o tendință de descrestere, firmele

internationale se confruntă cu o serie întreagă de riscuri economice. Motivațiile impunerii unor
restricții economice de către guvernele unor țări pot fi puse sub stindardul siguranței naționale,
protejării unor ramuri tinere sau menținerii unei balanțe comerciale.

În Algeria pot fi introduse fără taxe articole de uz personal și cantități limitate de țigări,
tutun și băuturi alcoolice. Se pot introduce și scoate sume de monedă națională care să nu
depășească 50 DA(dinari algerieni). Se pot scoate sume nelimitate de valută în limita valorii
declarate la intrare în țară, minus 1000 DA.

Există un număr redus de bancomate. Este indicat să aveți dolari americani și euro. Nu
se acceptă cecuri de călatorie. Principalele cărți de credit, Mastercard sau Visa sunt acceptate la
hotelurile internaționale.

Disputele internaţionale afectează modul în care alte țări privesc Algeria, acestea
reprezintă un risc pentru investitorii externi și un impediment în semnarea contractelor cu
21
parteneri internaționali. Printre disputele internaționale se numără: respingerea ideea
administrării Saharei Occidentale de către Maroc, graniţa dintre Algeria și Maroc rămâne un
factor sensibil în relaţiile bilaterale, fiecare naţiune acuzând-o pe cealaltă de adăpostirea de
militanţi şi contrabandă cu arme, revendicări ale Libiei asupra unui teritoriu de aproximativ
32.000 km² care încă apare pe hărţile în sud-estul Algeriei, precum şi afirmaţiile FNL-ului
privind dreptul de proprietate asupra unei zone de păşuni (Chirac) din Marocul de sud-est.

Pentru estimarea riscului de țară managerii apelează la agenții de rating, societăți

specializate în evaluarea titlurilor de debit, atât ale statelor cât și ale întreprinderilor. Cele trei
agentii principale sunt Moody’s, Standard&Poor’s și Fitch Ratings. Calificativele se oferă
ținând cont de stabilitatea economică și politică, dar și de orice alți factori care ar putea influența
capacitatea statelor/ instituțiilor acelui stat de a se achita de datorii. Agențiile au un sistem
propriu de evaluare, în trepte. AAA, care este ratingul maxim, permite țărilor sau companiilor
care îl dețin să se împrumute ieftin. Cu cat ratingul este mai mic, cu atât costurile de împrumut
cresc.

Moody’s măsoară bonitatea debitorilor utilizând o scară de rating standardizat care

estimează pierderea investitorului, în caz de neplată. Moody’s ia în calcul securitatea datoriilor
pe mai multe segmente de piață. Calificativele folosite de S&P pornesc de la AAA ce reprezintă
cea mai înaltă calitate și până la D. În principiu, calificativele arată capacitatea unor instituții de
a-și îndeplini obligațiile financiare.

În cazul Algeriei rating-ul acordat de Standards &Poor și de Fitch este BBB, iar
Moody’s a oferit rating-ul Baa3. Aceasta poate fi interpretat prin prisma faptului că se
recomandă investiția în țară și în companiile acesteia. Riscul de intrare în incapacitate de plată
este mic spre moderat, putând exista și cazuri de neplată a datoriilor la timp. Conform rating-
ului, companiile algeriene pot respecta angajamentele de plată cu destulă fidelitate, dar situațiile
nefavorabile financiar pot apărea oricând. Trecutul și prezentul țării influențează în mod evident
rating-ul acordat, alături de economie și de regimul politic.

22
 Capitolul 5. Negocierea internaţională în Algeria

Negocierea este o formă de comunicare ce presupune un proces dinamic, de stabilire a

unor condiții și termene pentru realizarea unei tranzacții. Pentru Gary Johns negocierea este „un
proces decizional între părţi interdependente care nu împărtăşesc preferinţe identice.” În cazul
stabilirii unor rapoarte cu parteneri din alte țări negocierea va fi mai dificilă, putând fi
menționate următoarele: influența culturii, care își pune amprenta aupra etapelor negocierii,
diferențele de ideologii sau cele dintre sistemele juridice. Negocierea într-o țară străină atrage
după sine costuri legate de deplasare și stabilirea unei strategii, alegerea momentului și a locului
negocierii.

În cazul Algeriei perioadele de negociere se întind pe durate mari și se pune accentul pe

câștigarea încrederii și pe construirea relației personale dinte negociatori. Afacerile în această
țară se fac la nivel de persoană, fără a fi necesară intervenția grupului de care aparțin partenerii.
De regulă, succesul depinde de numărul și de calitatea contractelor anterioare cu alți parteneri
algerieni. Relațiile interpersonale se construiesc în timp, prin discuții avute la diverse întâlniri și
cu propuneri de vizite în țara străină. Oferirea de cadouri (fructe, dulciuri și preparate ale țării din
care provine managerul străin) și favoruri sporește șansa de a înclina balanța în favoarea noastră.
Încrederea în persoana cu care negociază îi face pe algerieni să ia decizia finală fără a insista
asupra schimbului de informații și a poziției față de problemele esențiale.

Negocierea în Algeria nu urmează o serie de pași, ci se produce firesc, etapele

negocierii suprapunându-se deseori. Deciziile foarte importante se iau de persoanele în vârstă,
deoarece se consideră că ele dețin adevărul absolut. Totuși, problemele economice sau juridice
sunt lăsate pe seama experților în domeniu, care îi sfătuiesc mai apoi pe manageri în legătură cu
acceptarea celei mai bune oferte.

Afacerile sunt o parte importantă a relațiilor care se stabilesc, la nivel oficial, între
bărbați, acestea axându-se obținerea de bunuri și servicii de calitate, care aduc profit un timp
îndelungat. Algerienii nu își planifică afacerile așa cum o fac americanii sau japonezii, dar
acordă o mare importanță utilizării intuiției și a credinței pentru a-și atinge scopurile.

23
 Prezentarea în mediul de afaceri trebuie să înceapă spunând "Salam Aliykoum", apoi
trebuie să se furnizeze numele și prenumele managerului, precum și numele companiei din care
provine acesta, dacă este necesar.

Este recomandat ca la începutul primei întâlniri să se facă schimb de cărți de vizită,

acestea sunt în principal în limba franceză sau engleză. Pentru a atrage atenția, cărțile de vizită ar
trebui să includă grafică și culori specifice ale culturii arabe.

Orice întâlnire de afaceri începe în Algeria cu o discuție generală care durează un timp
îndelungat. Punctualitatea nu este o obișnuință, întârzierea fiind acceptată și trecută foarte ușor
cu vederea. Răbdarea este apreciată de algerieni și crește șansele de a încheia contractul, pe când
cei care se grăbesc par a ascunde lucruri și devin de neîncredere. Cunoașterea problemelor
economice și comerciale este un plus pentru străini deoarece îi împiedică să fie manipulați de
clișeul că țările africane sunt sărace. Deciziile se iau decalat, cu întârzieri mari și adesea se
revine în timpul negocierii asupra unor aspecte care au fost deja discutate. Gesturile non-verbale
sunt folosite deseori, astfel încât observarea și interpretarea lor aduce beneficii.

Algerienii sunt impresionați de loialitatea partenerului de afaceri și preferă să închege

relații pe care știu că se vor putea baza înainte de încheierea acordului. Încrederea se poate pierde
foarte ușor prin jigniri aduse religiei din care fac parte sau încercarea de a-i pune într-o lumină
proastă. De asemenea, nu acceptă deloc glume sau aluzii la viața personală a lor.

Comunicarea în cadrul negocierilor se realizează deobicei în limba engleză, mare parte

a top managerilor o stăpânesc destul de bine, astfel nevoia unei persoane care să interpreteze este
redusă. Este recomandat să se vorbească rar, utilizând propoziții simple și să se evite folosirea
expresiilor și a jargonului. Algerienii folosesc un ton calm, o voce ridicată indicând supărare și
nemulțumire. Aceștia apelează la expresii pe care le înfloresc sau folosesc exagerări pentru a
impresiona partenerul de afaceri. Nu este recomandat să fie folosit un limbaj vulgar, chiar și în
glumă.

Confruntarea directă și a-ți exprima dezacordul în mod direct sunt de evitat. De cele mai
multe ori algerienii folosesc expresii ca „trebuie să ne mai gândim” sau „ne vom consulta și cu
ceilalți” pentru a-și arăta dezacordul față de oferta propusă spre negociere. Răspunsurile ambigue
deobicei înseamnă „nu”, precum și tăcerea sau schimbarea subiectului.

24
 De asemenea, a arăta cu degetul înspre oameni sau obiecte este considerat nepoliticos.
Acest gest poate fi înlocuit de indicarea lucurilor cu palma deschisă, cu degetele înspre obiect.
Contactul vizual trebuie să fie menținut mai mereu cu partenerul de negociere, iar zâmbetul ar
trebui să fie controlat.

Făcând parte din Islamism, Algeria rămâne o țară dominată de bărbați. Deși sunt femei
care ocupă posturi importante, mare parte încă își îndeplinesc rolul de casnică, fără a încerca să
conteste acest statut. Femeilor le sunt restricționate foarte multe activități, dar și comportamente.
A fi încrezătoare în sine și a-ți expune punctul de vedere trebuie evitat din statutul de femeie
dintr-o țară straină care negociază cu un bărbat din Algeria.

Îmbrăcămintea trebuie să fie în concordanță cu modul în care se îmbracă femeile

algeriene, asta însemnând că claviculele și genunchii ar trebui să fie acoperiți, iar hainele nu ar
trebui să fie mulate.

Vizitatorii bărbați din alte țări nu ar trebui să vorbească cu femeile algeriene decât în
cazul în care situația o impune. Este recomandat să nu se aducă în discuție soția sau fiica
partenerilor cu care se negociază.

Comunicarea în afaceri este centrată mai mult în jurul convorbirilor telefonice și a

faxurilor în detrimentul e-mail-ului și a mesajelor text.Atunci când se prezintă sau se creează un
produs/ serviciu este mai probabil să impresioneze prezentarea directa și personalizată. De
asemenea, este foarte important să fiți pregătiți pentru o discuție interactivă și care să răspundă
multor întrebări.

Contrar opiniei populare, partea cea mai dificilă în a face afaceri cu algerienii are de
obicei de a face cu micile detalii administrative. În majoritatea cazurilor, companiile doresc ca
partenerii străini să se ocupe de taxe, reglementări vamale și de transport. Managerii trebuie să se
asigure că le includ în negociere, astfel încât să nu existe neînțelegeri.

25
 Capitolul 6. Managementul resurselor umane în Algeria

Resursele umane stau la baza companiei și ajută la buna funcționare a entităților.

Capitalul umane este esențial oricărei afaceri, indiferent despre țara de care vorbim. Pe lângă
personalul de execuție, managerii joacă un rol foarte important, deoarece la ei este capacitatea de
a crea strategii, de a se alia cu diverși parteneri pentru a aduce plus valoare companiei și de a lua
cele mai bune decizii.

Managerii internaționali se pot clasifica după naționalitate:

 manageri expatriați: aceștia lucrează în Algeria, deși provin din țara de origine a firmei
internaționale;
 managerii locali (din țara gazdă);
 manageri din terțe țări.

Pot apărea dificultăți pe care salariații din terțe țări le pot întâmpina în Algeria și printre
acestea se numără: tendința companiilor locale de a promova personalul din țara de origine,
salariile mai slabe, nu îi sunt delegate sarcini cu un grad ridicat de dificultate.

Algeria mizează pe o politică etnocentrică de selectare a personalului, pozițiile

principale din firmă să fie deținute de cetățenii țării de origine. Acest lucru este indus și de
mediul legal, care precizează că în cazul colaborării dintre un algerian și un străin, algerianul va
deține 51% din companie sau chiar mai mult.

Selecția personalului din Algeria se poate dovedi o provocare din cauza subdezvoltării
statului, lipsei experienței forței de muncă și a învățământului precar.

În general, pregătirea personalului se realizează în cadrul țărilor dezvoltate, chiar dacă

asta determină neglijarea învățământului autohton. Cele mai frecvente activități din cadrul
funcțiunii de personal sunt cele de salarizare și soluționare a conflictelor de muncă.
Departamentele sunt slab dezvoltate și inadecvat încadrate cu personal.

Motivarea personalului ia forme diverse și se realizează în funcție de categoria socială și

de nivelul ierarhic la care se situează individul. Astfel, managerii și specialiștii din diferite
domenii sunt stimulați în principal în mod bănesc și foarte rar prin beneficii non-financiare.
Marea majoritate a angajaților, în special cei încadrați pe posturi plătite slab, sunt dependenți de
satisfacerea nevoilor primare de hrană, îmbrăcăminte, locuință. Muncitorii africani se bucură de
o stimă redusă și preferă să se izoleze de grupul organizațional. Oportunitățile pentru locurile de
26
muncă sunt reduse, fapt la care se adaugă atitudinea nepotrivită a managerilor, comunicarea
deficitară între subalterni și șefi sau plata redusă a forței de muncă.

Recrutarea personalului se bazează pe „Wasta”, așa cum este cunoscută de algerieni, în

traducere, nepotism. În ciuda aparentei selecții, prieteniile și relațiile sociale înlocuiesc
deprinderile practice și teoretice, managerii companiilor simțindu-se obligați să își ajute
cunoștințele și familia prin oferirea locurilor de muncă. Acest fapt atrage după sine încadrarea
persoanelor nepotrivite pe locuri de muncă importante dintr-o entitate și performanța scăzută.

Succesul angajaților este dat de contribuțiile personale importante, rezultatele favorabile

fiind remunerate cu bonusuri și merg până la promovări.

Un studiu realizat în Algeria cu privire la ceea ce include un pachet salarial a arătat că

marea majoritate a angajaților primesc doar salariul de bază (58%), 19% primesc
salariul+beneficii, 18% primesc și comision pe lângă cele menționate anterior, iar 5% primesc
doar un comision pentru munca prestată.

(Sursa imaginii: https://businesstech.co.za/news/general/83613/south-africa-salaries-versus-the-world/)

Fig. 6.1 Salariul mediu în Africa

Salariul mediu este de 400 de dolari pe lună, o valoare relativ redusă față de alte zone
ale continentului, cum ar fi Angola. Rata șomajului în Algeria este 11,70%, iar rata șomajului în
rândul tinerilor este de 28,30%. Vârsta de pensionare este de 60 de ani.

27
 Concluzii

Algeria ar putea fi considerată poarta dintre Africa și Europa datorită poziționării sale
geografice. Din păcate, această intrare în Africa nu este chiar cea mai primitoare, Algeria fiind
ținta unor grupări teroriste care prin prisma răpirilor și a demonstrațiilor stradale destabilizează
mediul social, politic și economic. Abundența resurselor naturale este pusă în balanță cu forța de
muncă disponibilă în număr mare, dar care este plătită nesatisfăcător. Algeria ar trebui să fie un
magnet pentru investitorii străini. În ciuda interesului internațional, guvernul algerian ezită să
permită participarea străină la afacerile interne. Conducerea este un amestec de politicieni cu
gândire învechită, comandanți militari și o grupare de oameni de afaceri influenți este adesea
denumită "le pouvoir", un indiciu pentru dominația franceză care a dăinuit mulți ani.

Economia cu o rată a șomajului în rândul tinerilor de aproape 30%, o monedă slabă și

dorința de a aduce o schimbare în societate par a avea rezolvare în atragerea unui număr mare de
turiști. Cu toate acestea, majoritatea hotelurilor sunt scumpe și oferă servicii de proastă calitate,
iar economia are o conectivitate slabă la sistemele internaționale de plăți și carduri de credit,
dolarii sunt greu de schimbat și uneori refuzați ceea ce scade dorința de a vizita acest loc.

Legea 51/49 din anul 2008, numită și legea investițiilor, prevede ca în cazul în care un
cetățean străin dorește să deschidă o afacere în parteneriat cu un algerian, 51% sau chiar mai
mult din companie este deținută de cetățeanul algerian, iar 49% aparține investitorului străin.
Această reglementare ar avea menirea să prevină acapararea unui domeniu de către un alt stat.
Această lege nu face decât să descurajeze investitorii străini care nu au parte de mai multe legi
care să îi susțină, ba chiar sunt puși să plătească taxe care nu au o justificare. În plus, înființarea
unei societăți în cadrul acestui stat este dependentă de asocierea cu un partener algerian. Din
feericire, există Agenția Națională de Dezvoltare a Investițiilor, care are 27 de sucursale menite
să ajute investitorul străin la completarea formalităților și la implementarea proiectelor.

De asemenea, un străin nu își poate cumpăra un teren în Algeria, decât în cazul în care
se asociază cu un cetățean algerian. Statul nu vede acest lucru ca pe ceva rău și deși această
problemă fost discutată de multe ori nu s-a recurs la nicio schimbare.
În Algeria legea care interzicea finanțarea străină a suferit modificări la începutul lui
2017, astfel, în acest moment este permisă finanțarea venită din partea altor state sau instituții
internaționale și este numită “strategie investițională”. Acesta un pas important pentru

28
dezvoltarea economică a țării și așa îngreunată de restricționarea multor acțiuni care în Europa
sunt o obișnuintă.

Legea investițiilor a suferit o serie de modificări : investițiile legate de crearea sau

extinderea capacităților de producție a utilajelor vor primi stimulente din partea statului, atât
timp cât producția rezultată va rămâne pe teritoriul Algeriei. Este interzis prin lege să repatrizezi
o sumă mai mare de bani decât ceea ce ai investit în Algeria. Aici nu se ia în calcul petrolul și
gazele naturale, care vor fi incluse într-o lege separată.

Stimulentele acordate de stat se clasifică în: stimulente dependente de lungimea și

natura investiției, stimulente pentru investițiile din sectorul turismului, industriei și agriculturii
sau investițiile care vor genera peste 50 de locuri de muncă/ companie și stimulente pentru
investițiile de interes în Algeria ( educație). Acestea sunt acordate printr-un contract încheiat
între investitor și Agenția Națională de Dezvoltare a Investițiilor.

Birocrația face ca deciziile simple să fie luate cu greutate și să fie consumatoare de timp,
iar mita este necesară pentru a facilita totul, de la emiterea de permise auto la tranzacții
internaționale la nivel înalt. Acest fenomen afectează modul în care este perceput statul de către
restul lumii și priclitează stabilirea unor relații de lungă durată cu lumea europeană. Legile care
să condamne aceste acte de corupție sunt nespecifice, iar portițe de scăpare se găsesc mereu.

Rămâne încă de făcut un efort substanțial în chestiuni precum politicile monetare și

fiscale, schimburile valutare, regimul de investiții, proprietatea statului și privatizarea, politicile
de prețuri, politica în domeniul concurenței, cadrul pentru elaborarea și aplicarea drepturilor de
tranzacționare. De asemenea, este necesar să se facă modificări în ceea ce privește tarifele
vamale, taxele pentru serviciile prestate, restricțiile cantitative la import și evaluarea vamală.

Sintetizând, argumentele pro intrare în afaceri se numără:

 Avantajele acordate investitorilor străini
 Modificările aduse Legii Investițiilor, acordarea de stimulente investitorilor
străini
 Mâna de lucru ieftină, care are puține așteptări din partea managerilor, în
special tinerii

29
 Argumentele contra intrării în afaceri în Angola sunt:
 Legea 51/49
 Fenomenul de corupție extins
 Instabilitatea mediului economic și politic

Sugestiile specialiștilor pentru intrarea în afaceri în Algeria:

Algeria este o țară care poate garanta succesul anumitor tipuri de afaceri, atât timp cât
investitorii se asigură de respectarea cadrului legal și stabilesc relații cu algerieni disponibili să
facă parteneriate cu investitori străini. Cadrul legal, fenomenele sociale și economice care au
loc pot avea o tentă descurajantă pentru cei care doresc să dezvolte o afacere în acest stat.
Importul în Algeria a unei game variate de produse, începând cu echipamente industriale
(mașini, unelte) și terminând cu alimente. Sunt căutate materialele de construcții,
autoturismele, îngrășămintele, anvelopele, mașinile agricole, cerealele. Categoriile menționate
anterior ar fi cele mai profitabile importuri în țara analizată în cadrul proiectului, dar ar trebui
luat în calcul și manufacturarea acestora în Algeria.

Aspecte pozitive privind managementul internațional:

 Exporturile de gaze naturale și petrol care aduc un plus economiei și

ajută la dezvoltare
 Încercările de a scădea datoria externă a țării și implementarea unui
sistem care a dat rezultate bune în acest sens
 Încheierea de acorduri cu țări din zona Europeană precum Marea
Britanie

Aspecte negative privind managementul internațional:

 Existența unor grupări teroriste care pun în pericol siguranța turiștilor, dar și a
mediului economic și politic
 Inexistența sectorului privat și oportunitățile pe care acesta le-ar aduce
 Neînțelegerile cu Maroc-ul, închiderea granițelor

30
 Bibliografie

1. Burduș, Eugen - Management internațional comparat, Editura Economică, București,

2006
2. Harrison, Andrew - International Business, Oxford University Press, Londra, 2000
3. Hofstede, G., Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti,
1996.
4. Sasu, Constantin – Management internațional, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași, 2004
5. Sellier, Jean - Atlasul popoarelor din Africa, Editura Niculescu, 2008

Adrese internet (accesate de pe data de 1.03.2018 până pe 18.03.2018)

1) https://en.portal.santandertrade.com/establish-overseas/algeria/business-practices
2) https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ag.html
3) https://www.gov.uk/foreign-travel-advice/algeria/terrorism
4) https://www.gov.uk/government/publications/exporting-to-algeria/exporting-to-
algeria
5) https://www.mae.ro/travel-conditions/3665#698
6) http://www.portaldecomert.ro/Files/Indrumar_afaceri_Algeria_200923743412.pdf
7) http://www.scientia.ro/homo-humanus/enciclopedia-the-world-factbook/1966-
algeria-world-factbook-harta-geografie-populatie-guvernare-economie-
telecomunicatii-transporturi-sistem-aparare-nationala.html

31